SĂMÂNŢA BUNA

2009

NOIEMBRIE

1 NOIEMBRIE

„S-a făcut o mare tăcere, şi Pavel le-a vorbit în limba evreiască ast fel: Fraţilor şi părinţilor, ascultaţi acum cuvântul meu de apărare fa ţă de voi!”

Faptele Apostolilor 21.40; 22.1

Faptele Apostolilor 21.33-22.11

Pavel a fost smuls din mâna poporului prin intervenţia celor mari, adică a comandantului garnizoanei romane. Că pitanul l-a confundat mai întâi cu un bandit rău famat, dar când l-a auzit vorbind greceşte, s-a calmat şi i-a permis să vorbească poporului.

După ce s-a făcut o linişte mare, Pavel le-a povestit trecu tul său, făcându-se într-adevăr foarte vinovat, dar într-un sens cu totul contrar faţă de ce gândeau iudeii. Înzestrat cu talente şi calităţi deosebite, „evreu din evrei; în ce pri veşte Legea, Fariseu” (Filipeni 3.5), renumele său era al unui om credincios şi fără vină. Dar o râvnă religioasă l-a în demnat în ciuda atenţionărilor învăţătorului său Gamaliel „să lupte împotriva lui Dumnezeu” (v. 3; 5.39) şi aceasta o făceau şi conducătorii acelei mulţimi. „Eu sunt Isus din Nazaret, pe care-L prigoneşti” (v. 8), a fost răspunsul în grozitor pe care l-a auzit din cer. În timp ce ataca aceşti creştini slabi şi îi urmărea până la moarte, se lupta împotri va Fiului lui Dumnezeu. Dar în loc să-l pedepsească pentru cutezanţa sa mârşavă, Domnul i-a deschis, când i-a redat lumina ochilor, şi ochii inimii sale (Efeseni 1.18). El a făcut din acest bărbat, pe care Dumnezeu l-a ales de la naştere, o unealtă valoroasă pentru El (Galateni 1.15).

2 NOIEMBRIE

„Omul bogat se crede înţelept, dar săracul care este priceput îl cerce tează.”

Proverbe 28.11

Om bogat, om sărac (1)

Lică era cel mai bogat şi cel mai vă zut om din oraş. Toată lumea îl numea „boierul”. Lică era mândru de acest nume, şi ori de câ te ori i se adresa cineva cu „boierul”, atunci, cu toată zgârcenia sa, scotea portmoneul şi devenea darnic, dând de pomană sau împrumutând câţiva bani. Lică moştenise multă avere de la tatăl său, care a fost şiret ca o vulpe şi reuşise să scoată bani din piatră seacă. Lică avea tot ce-i trebuie şi îşi permitea tot ce şi-ar fi dorit. Avea o soţie frumoasă şi copii frumoşi şi deş tepţi, daţi să înveţe carte la şcoli înalte.

Dar cu toate acestea, Lică nu avea pace, nu avea li nişte, sufletul îi era zbuciumat şi-l rodea ceva, dar nu ştia nici el ce-i lipsea. Nopţile îi erau brăzdate de tot felul de visuri şi coşmaruri care de care mai urâte şi mai apăsătoare. Se trezea transpirat sau gemea în somn până când îl trezea soţia. Nici ziua nu o ducea mai bine, căci punea pe el stăpânire o teamă ce i se cuibărise în suflet şi n-o mai putea scoate de acolo. A umblat pe la vrăjitoare şi pe la tot felul de ghicitori, dar totul a fost în zadar. „Ce folos are omul din toata truda pe care şi-o dă sub soare?” (Eclesiastul 1.3).

3 NOIEMBRIE

„Oamenii dedaţi la rău nu înţeleg ce este drept, dar cei ce caută pe Domnul înţeleg totul.” Proverbe 28.5

Om bogat, om sărac (2)

Sărmanul Lică, în disperarea lui, cutreierase şi multe mănăstiri, dar neli niştea nu dispărea. Ce nu făcuse Lică să scape de acel chin! Încercase şi cu băutură, făcând chefuri de pomi nă, dar tot degeaba.

Ce n-ar fi dat Lică, pentru a avea pace măcar o zi, măcar o oră, ca vecinul său Costea, pantofarul, un om sărac ce trăia într-o cocioabă, pusă parcă dinadins lân gă vila sa. Costea avea o droaie de copii ce trăiau în ghesuiţi ca ştiuleţii în hambar. Costea umbla cu haina ruptă în coate şi adesea desculţ, dar era vesel toată ziua cântând ca o privighetoare, de dimineaţa până seara. Numai cântări şi imnuri de slavă aduse lui Dum nezeu auzeai din gura lui Costea, de parcă dinadins o făcea, ca să-l supere şi mai tare pe Lică.

– De ce-L lauzi atâta pe acest Domn al tău? Nu vezi că nu-ţi dă nimic, mai că mori de foame şi umbli des culţ şi gol, dar tot îi dai înainte cu „slavă lui Isus!” şi iar „slavă lui Isus!” Uită-te la mine! Eu las rugăciunea pe seama popilor, iar Dumnezeu îmi dă, de nici nu pot ţine socoteală de câte am, îl luă Lică peste picior pe bietul Costea.

„Ce a fost, va mai fi, şi ce s-a făcut, se va mai face; nu este nimic nou sub soare” (Eclesiastul 1.9).

4 NOIEMBRIE

„Omul asupritor amăgeşte pe a-proapele său şi-l duce pe o cale, care nu este bună.” Proverbe 16.29

Om bogat, om sărac (3)

– Vai, jupâne Lică, nici o avere nu se poate măsura cu ceea ce ţi-ar da Mân tuitorul, dacă L-ai primi în inimă! răspunse Costea „bo ierului” Lică.

Apoi Costea îl rugă pe Lică să-L primească pe Isus în inima lui. Dar Lică o luă repede la picior, ca nu cumva să-l vadă lumea că stă la taifas cu calicul de Costea. Mare necaz a prins Lică pe Costea din cauză că acesta, deşi sărac, era fericit, pe când el cu atâta bogăţie nu avea linişte în suflet. Dar într-o zi, lui Lică îi veni o idee năstruşnică: „Costea pantofarul e sărac, nu are cu ce să-şi bată capul şi de aceea e fericit. Am să-i dau eu puţină bătaie de cap!” Şi umplând trei pungi cu bani, le duse lui Costea.

– Mă gândi şi mă tot gândi, că nu e drept ca lângă un om bogat ca mine să trăiască un om atât de sărac ca tine. Aşa că iată aici trei pungi cu bani! Cred că-ţi vor ajunge să-ţi ridici o casă cu mai multe camere şi să cumperi ceva pământ, că azi-mâine îţi vei căsători co piii şi nu ai ce să le dai zestre.

– De, ştiu eu? spuse bietul Costea încurcat.

„Este un mare rău, pe care l-am văzut sub soare: avuţii păstrate spre nefericirea stăpânului lor” (Ecle-siastul 5.13).

5 NOIEMBRIE

„Mai mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui, decât bogatul care umblă pe căi sucite.”

Proverbe 28.6

Om bogat, om sărac (4)

– Ia vecine banii, că o să-ţi prindă bine! Şi apoi eu ţi-i dau ca un bun creştin în Numele Domnului!

– În Numele Domnului, zici jupâne? zise Costea bucu ros. Atunci îi iau cu mare bucurie, că ce-i drept, sunt cam nevoiaş.

– Atunci foloseşte-i vecine cum te va îndruma Dum nezeu, zise Lică bucuros că-i va reuşi planul.

– Domnul să te binecuvinteze, mulţumi Costea.

Lică plecă acasă mulţumit de fapta bună făcută cu intenţie rea şi parcă dormise mai bine şi mai liniştit în noaptea aceea. Dimineaţa a fost mai mulţumit de sine când îl văzu pe Costea pantofarul stând pe prispa ca sei îngândurat şi trist. „Ha, ha, ha!” râse Lică cu bucu rie. „Nu mai cântă imnuri de slavă lui Isus. Aşa, să vezi cum este când ai bani şi eşti bogat; atunci poţi fi de toate, dar creştin nu prea! Ca să fii creştin, trebuie să fii sărac!” zâmbi Lică îndreptându-se spre afacerile lui.

Astfel trecură vreo trei zile. Lică era liniştit în ce-l privea pe Costea. Acum, pantofarul nu-i mai stătea ca un ghimpe în coaste. De acum va avea de lucru cu ba nii. „Am făcut treabă bună, nici nu-mi pare rău după banii daţi lui Costea”, gândi Lică.

6 NOIEMBRIE

„Omul chibzuit vede răul şi se as cunde; dar proştii merg spre ei şi sunt pedepsiţi.”Proverbe 27.12

Om bogat, om sărac (5)

Dar culmea! A patra zi, îl trezi un fluierat vesel. Lui Lică nu-i venea să creadă ce auzea. Sări ca ars din pat şi fugi la geam. Dar ce să vezi? De ce se temea mai tare nu scăpase. Costea pantofarul şedea pe prispa casei şi repara un pantof vechi. Pe deasupra mai şi fluiera una din cân tările sale preferate spre slava lui Isus. Lică văzu negru înaintea ochilor. Primul gând ce-i veni în minte a fost să coboare şi să-l strângă pe pantofar de gât. Dar când ajunse lângă el, se mai calmă.

– Bună dimineaţa, vecine!

– Chiar că-i bună, jupâne Lică! zise Costea.

– Dar ce faci aici?

– Iată repar un pantof, să-mi câştig pâinea zilnică!

– Păi nu ţi-am dat eu bani să-ţi ajungă o viaţă?

– Mi-ai dat, jupâne! Domnul să te binecuvinteze! Dar nu-i mai am.

– Dar ce-ai făcut? Ţi-am dat banii să-i investeşti.

– Aşa am şi făcut, jupâne; i-am investit în ceva foarte folositor, mai folositor nici că se putea!

– Ia spune mai clar!

– I-am împărţit la săraci, zâmbi Costea.

„ …Mai bine cel bun la suflet decât cel îngâmfat” (Eclesiastul 7.8).

7 NOIEMBRIE

…..omul chibzuit ia seama bine cum merge.”

Proverbe 14.15

Om bogat, om sărac (6)

Lică simţi că-i fuge pământul de sub picioare. De abia se stăpâni să nu se năpustească cu pumnii asupra pantofarului.

– De ce i-ai împărţit la săraci? Mai sărac ca tine nu gă seşti în tot oraşul nostru.

– Întotdeauna este cineva mai sărac sau mai bogat decât tine! răspunse Costea.

– Înţeleaptă vorbă! Dar ca să ai atâţia bani în mână şi să-i împărţi la alţii, iar tu să rămâi sărac cum ai fost…

– Abia acum mi-am dat seama câtă dreptate are ve chea vorbă: „Banul e ochiul dracului!” La început când m-am văzut cu atâta bănet, pe loc am uitat de Dom nul, de rugăciune, de cântări şi de cele sfinte. Trei zile la rând, zi şi noapte m-am gândit ce să fac cu banii; nici nu puteam dormi, de parcă eram posedat de un demon. Dar pe urmă mi-am adus aminte că atunci când mi-a dat jupanul banii, mi-a spus să-i cheltuiesc cum mă va îndruma Dumnezeu, aşa că pe loc m-am pus pe genunchi şi am cerut ajutorul Domnului, şi El mi-a pus pe inimă să-i împart la săraci şi de atunci am linişte şi pace.

„Mai bun sfârşitul unui lucru decât începutul lui…” (Eclesiastul 7.8).

8 NOIEMBRIE

„…ieşi iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine.”

Faptele Apostolilor 22.18

Faptele Apostolilor 22.12-30

„Şi acum, ce zăboveşti?” l-a între bat Anania pe cel nou întors la Dum nezeu (v. 16). – Prietene, dacă Domnul te-a oprit şi pe tine pe calea rătăcirii, de ce mai zăboveşti şi nu ocupi sincer locul printre ucenicii Săi?

Trei ani după întâmplarea sa pe drumul Damascului, Pavel a avut dreptul să vadă „pe cel Drept” în Ierusa lim şi să primească porunci din gura Sa (v. 1 4) El în suşi dorea să lucreze printre iudei, pentru că credea că mărturia sa ar avea cu atât mai multă putere printre ei cu cât îl cunoşteau ca un duşman înveninat al adevăru lui (v. 19, 20). Dar el a fost ales pentru slujba printre naţiuni (Galateni 1.15, 16). Să-L lăsăm pe Domnul să hotărască câmpul de lucru pentru noi!

Versetul 18 rămâne adevărat. Iudeii n-au acceptat mărturia apostolului. Căpitanul a fost din nou nevoit să-l apere de mânia lor. în clipa când trebuia să fie maltratat, Pavel a dat la iveală dreptul său de cetăţean roman. Mai târziu a învăţat ca lucrurile care în ochii săi sunt un câş tig, să le privească ca pierdere (23.6; Filipeni 3.7).

Dreptul de cetăţenie cerească nu îl posedă nimeni de la naştere şi nu se poate dobândi cu bani (v. 28). Sin gurii care îl posedă sunt aceia care sunt născuţi din nou (loan 3.3; Filipeni 3.20).

9 NOIEMBRIE

„…ieşi iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine.”

Faptele Apostolilor 22.18

Faptele Apostolilor 22.12-30

„Şi acum, ce zăboveşti?” l-a între bat Anania pe cel nou întors la Dum nezeu (v. 16). – Prietene, dacă Domnul te-a oprit şi pe tine pe calea rătăcirii, de ce mai zăboveşti şi nu ocupi sincer locul printre ucenicii Săi?

Trei ani după întâmplarea sa pe drumul Damascului, Pavel a avut dreptul să vadă „pe cel Drept” în Ierusa lim şi să primească porunci din gura Sa (v. 1 4) El în suşi dorea să lucreze printre iudei, pentru că credea că mărturia sa ar avea cu atât mai multă putere printre ei cu cât îl cunoşteau ca un duşman înveninat al adevăru lui (v. 19, 20). Dar el a fost ales pentru slujba printre naţiuni (Galateni 1.15, 16). Să-L lăsăm pe Domnul să hotărască câmpul de lucru pentru noi!

Versetul 18 rămâne adevărat. Iudeii n-au acceptat mărturia apostolului. Căpitanul a fost din nou nevoit să-l apere de mânia lor. În clipa când trebuia să fie maltratat, Pavel a dat la iveală dreptul său de cetăţean roman. Mai târziu a învăţat că lucrurile care în ochii săi sunt un câş tig, să le privească ca pierdere (23.6; Filipeni 3.7).

Dreptul de cetăţenie cerească nu îl posedă nimeni de la naştere şi nu se poate dobândi cu bani (v. 28). Sin gurii care îl posedă sunt aceia care sunt născuţi din nou (loan 3.3; Filipeni 3.20).

10 NOIEMBRIE

„Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii…”

Romani 13.13

Urmările beţiei

Cu mai mulţi ani în urmă, unui om i-a căzut în mână o bancnotă de o sută de franci, pe care erau scrise cu cerneală roşie câteva rânduri, care vorbesc mai mult decât volume întregi împotriva băuturilor alcoolice.

„Am pierdut soţia şi mai mult de 200.000 de franci. Singur sunt răspunzător. Mi-am băut toată averea. La 21 de ani aveam mulţi bani. N-am încă 35 de ani îm pliniţi şi am pierdut totul. Mi-am nenorocit soţia, care a murit de inimă rea. Copiii s-au prăpădit neavând grijă de ei. Această bancnotă e cea din urmă pe care o mai am. Cine-mi va mai da de mâncare? Voi muri ca un cer şetor beţiv? Aceasta este povestea vieţii mele. Dacă ajunge această bancnotă în mâinile cuiva dedat la beţie, să ia seama la stricăciunea vieţii mele.”

Beţia este o armă puternică a vrăjmaşului sufletelor de a-i ţine pe oameni în întunecimea păcatului. Ca şi multe alte păcate, beţia este o faptă a întunericului. Toţi oamenii sunt chemaţi să se debaraseze de fapte le întunericului, dar singuri nu o pot face. Unicul care poate veni în ajutor este Mântuitorul. Fiecare va găsi ajutor la El, dacă doreşte cu sinceritate.

11 NOIEMBRIE

„ …Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile…”

Evrei 3.7-8

Astăzi

Fiecare zi din viaţa noastră este un nou cadou din partea lui Dumnezeu, de care să ne fo losim. Astăzi, pentru omul necredincios, este ocazia de a-şi pune viaţa în rânduială şi a accepta mântuirea în dar, pe care Dumnezeu i-o oferă prin Isus Hristos. Astăzi,creştini, Dumnezeu vrea să ne vorbească prin Biblie, ca noi să cunoaştem mai mult voia Sa cu privire la toate lucrurile şi la toate lucrările ce ne stau în faţă!

Astăzi este o zi potrivită pentru a ne ruga, pentru a mulţumi Dumnezeului nostru şi pentru a-i înfăţişa pro blemele noastre şi ale altora. Astăzi putem avea în credere că El ne va purta, ne va conduce, ne va ajuta. Astăzi, Mântuitorul poate fi văzut în noi, dacă redăm puţin din dragostea Sa, din bunătatea Sa, din încrede rea Sa, dar şi din sfinţenia Sa. Astăzi este un moment favorabil pentru a spune un cuvânt de încurajare şi de mângâiere altora, pentru a face o vizită unui prieten bolnav, pentru a ajuta un vecin în nevoie.

Astăzi este „ziua mântuirii” în cursul căreia oricine poate veni la Mântuitorul – Izvorul dătător de viaţă. Să folosim această ocazie chiar astăzi!

12 NOIEMBRIE

„Cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde.”

„Ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită!”

„Un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său.”

Proverbe 14.32; 15.23; 13.1

La revedere!

Un tată credincios a fost grav rănit într-un accident. Fiind conştient de starea sa, i-a chemat pe ai săi pentru a mai vorbi o dată cu ei. „La revedere, soţia mea dragă… Prin bu nătatea lui Dumnezeu, am umblat împreună mult timp. El mă va lua la Sine. La revedere, acolo sus… La revedere, fiul meu A. Tu îl iubeşti pe Domnul Isus, despre care ţi-am vor bit noi, părinţii tăi. Creşti în harul Său… La revedere, iubita mea micuţă, tu ţi-ai dăruit inima Domnului Isus.” Rănitul continuă: „Adio, George, tu ai ales calea cea largă, tu nu ai ascultat de învăţătura Cuvântului. Te-am iubit şi te iubesc încă, dar îţi spun: Adio!” George luă mâna tatălui şi îl în trebă: „De ce le-ai spus celorlaltor «La revedere!», iar mie «Adio!»?” – „Pe ei sunt sigur că îi voi revedea. Dar pe tine? Dacă te îndepărtezi în continuare de Dumnezeu, nu mai am speranţa să te revăd în locul în care sunt chemat acum.”

Zdrobit, tânărul a îngenuncheat lângă pat, fără să lase mâna tatălui. A luptat un moment cu sine, apoi i s-a auzit glasul, la început foarte încet. L-a rugat pe Domnul să-i zdrobească indiferenţa şi să-i ierte vina. „Te-ai decis? O iei în serios?” întrebă tatăl, ale cărui puteri îl lăsau. „Da. Dumnezeu ştie!” – „Atunci ştiu că El te va asculta. La revedere, George!”

13 NOIEMBRIE

„Daca voieşte cineva sa vină după

Mine, să se lepede de sine, să-şi ia

crucea şi să Mă urmeze.”

Matei 16.24

Ce este crucea?

Pe vremea când indienii au vrut să se scuture de jugul Angliei, unul din prinţii englezi, care vizita India, a fost prins şi pus la stâlpul infamiei, iar poporul trecea pe lângă el şi-l scuipa. Un alt tânăr en glez ajungând în locul acela, văzând cele ce se petre ceau, s-a dus şi s-a aşezat în faţa prinţului ca să împăr tăşească cu el aceeaşi soartă. Mai târziu, când prinţul a urcat pe tronul Angliei, a ridicat la mare cinste pe acel tânăr, care a avut curajul să primească batjocura.

Crucea este răspunsul omenirii la dragostea lui Dum nezeu; este pumnul strâns al creaturii împotriva Crea torului; este simbolul ocării purtate de Mântuitorul. Hristos, „ca să sfinţească norodul cu însuşi sângele Său, a pătimit dincolo de poartă. Să ieşim dar afară din tabără la El şi să suferim ocara Lui” (Evrei 13.12-13). Iată ce înseamnă crucea: ocara Mântuitorului! Accep tăm să o purtăm? Această ocară a făcut pe mulţi să nu fie gata să-L urmeze pe Mântuitorul. Ei îşi dau sea ma de adevăr, de vinovăţia lor în faţa lui Dumnezeu, că ar trebui să accepte mântuirea, dar n-au curajul să în frunte ocara. Asemenea tânărului englez, toţi care stau de partea Mântuitorului vor împărăţi cu El în glo ria veşnică.

14 NOIEMBRIE

„Căci sfatul este o candelă, învă ţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sunt calea vieţii.”

Proverbe 6.23

Învăţături creştine

Diavolul este lupul care împrăştie şi răpeşte oile. Putem scăpa de el numai rămânând a-proape de bunul Păstor, Mântuitorul nostru.

Domnul şi Mântuitorul nostru poate spune foarte mult cu puţine cuvinte; noi spunem deseori puţin cu multe cuvinte. Să învăţăm de la Mântuitorul modul de vorbire!

Câteodată credem că grijile mari trebuie să le poarte Domnul Isus, iar cele mici să le purtăm noi. Însă Mân tuitorul doreşte să-i aducem toate grijile, mari şi mici, ca El să le poarte. La Dumnezeu nu există de fapt nici mare, nici mic. Pentru Dumnezeu greutatea universu lui este egală cu greutatea unei pene, nu există nici cea mai mică diferenţă. De aceea bazează-te întot deauna pe ajutorul Lui!

Pretenţii, cuvinte, mărturisire exterioară – toate acestea nu au valoare pentru Dumnezeu. Este necesară punerea în practică a cuvintelor Sale; ascultarea noastră contează pentru Dumnezeu.

15 NOIEMBRIE

„în noaptea următoare, Domnul S-a arătat lui Pavel şi i-a zis: îndrăz- neşte, Pavele; căci, după cum ai

mărturisit despre Mine în lerusalim, tot aşa trebuie să mărturiseşti şi în Roma.”

Faptele Apostolilor 23.11

Faptele Apostolilor 23.1-15

Căpitanul nu vedea nimic ce ar putea fi un reproş pentru Pavel. De aceea nu-şi putea explica mânia iudeilor împotriva acestui bărbat. Pentru a se informa, i-a condus pe prinşii săi înaintea sinedriului. Cu un cuvânt îndemânatic (dar a fost exprimat sub călăuzirea Duhului?), Pavel i-a adus pe farisei de partea sa. Desigur, învierea lui Isus Hristos a fost te melia învăţăturii sale şi indirect prilejul pentru împotrivirea iudeilor. Dar Pavel nu a avut ocazia să exprime măcar o da tă Numele Salvatorului său; el a aruncat acest măr al dis cordiei între duşmanii tradiţionali, fariseii şi saducheii, şi ur­marea a fost gălăgia mare din sinedriu. încă o dată căpita nul a trebuit să-l ducă pe Pavel în siguranţă.

După toate aceste întâmplări, apostolul, care era singur şi descurajat, avea nevoie de întărire. Şi însuşi Domnul l-a în tărit pe slujitorul Său (v. 11). Fără nici un reproş – dimpotri vă, Domnul a recunoscut mărturia pe care Pavel tocmai a depus-o în Ierusalim – El l-a mângâiat şi i-a amintit de însăr cinarea sa: să vestească mântuirea nu iudeilor, ci naţiunilor. Cu această ţintă va pleca el la Roma.

De am face şi noi întotdeauna experienţa că Domnul este cu noi şi nu trebuie să ne îngrijorăm de nimic (Filipeni 4.5, 6; 2 Timotei 4.17)!

16 NOIEMBRIE

„Să-ţi aduci aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului, şi că Dom nul, Dumnezeul tău, te-a răscum părat.” Deuteronom 15.15

Adu-ţi aminte!

John Newton (1725-1807) a fost marinar, negustor de sclavi şi un timp el însuşi sclav. El a căzut în cele mai mari adâncuri ale păcatului şi a dus o viaţă caracterizată de blesteme. El nu era mulţumit cu blestemele şi înjurăturile pe care le cunoştea oricine, ci zilnic născocea altele noi.

Acest bărbat a suferit toată viaţa de o memorie neo bişnuit de slabă. Deja în tinereţe l-a lăsat deseori baltă şi l-a dus aproape de distrugere. Biografia sa este o istorie unică, tristă, iar cea mai mare parte din ea a uitat-o.

În timpul unei furtuni mari s-a îndreptat spre Dumnezeu. Mai târziu a scris: „în Evanghelie am văzut o rază de speranţă, în timp ce din toate părţile eram înconjurat de deznădejde.” Pe această rază de speranţă, Newton a pus totul, a căutat îndurarea lui Dumnezeu şi a găsit-o.

Mai târziu, ca predicator al Evangheliei, a intrat în istoria Angliei. În biroul său şi-a agăţat versetul: „Să-ţi aduci aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului.” În acesi sens, memoria sa nu l-a înşelat niciodată. Când a fost deja înaintat în vârstă, s-a întâlnit pe stradă cu un cunoscut. „Aproape mi-am pierdut memoria”, spunea el. „Dor de două lucruri îmi aduc aminte, şi anume că am fost un păcătos şi că Isus Hristos este un mare Mântuitor!”

17 NOIEMBRIE

„El (Isus Hristos) S-a dat pe Sine însuşi pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău…”

Galateni 1.4

„Salvarea” întârziată”

Un cetăţean a decedat, deoarece maşina „Salvării” a sosit prea târziu la faţa locului. Cadrele medicale au declarat că, dacă „Salvarea” sosea cu două minute mai repede, cetăţeanul ar fi fost salvat.

Ce mult au preţuit cele două minute pentru salvarea omului! Cu cât mai preţios este timpul zilei de astăzi pentru mântuirea sufletului oricărui om! Ce trist este că în această direcţie se spune mereu: Nu avem timp! Da, a nu avea timp pare să fie cea mai mare piedică a zilelor noastre, pentru ca oamenii să se ocupe de su fletul lor; şi totuşi, oamenii n-au avut niciodată aşa mult timp ca astăzi. Nu au timp pentru Dumnezeu, dar au destul timp pentru mii de alte lucruri. Dar odată va veni clipa când li se va termina timpul. Şi atunci? Va fi prea târziu. Cea mai elementară chibzuinţă ar trebui să trezească pe fiecare, ca să-şi pună cu curaj proble ma vitală: întâlnirea cu Dumnezeu.

Acum e timpul potrivit

Să vii la Dumnezeu,

Să laşi un drum nelegiuit

Şi-un trai amar şi greu.

18 NOIEMBRIE

„Domnul ocroteşte pe cei străini, sprijineşte pe orfan şi pe văduvă…”

Psalm 146.9

Rugăciune ascultata

O credincioasă olandeză a povestit următoarele:

„Mă găseam pe o stradă dintr-un oraş din Olanda. Cum mergeam pe partea stângă, am simţit un puter nic îndemn să trec pe partea dreaptă a străzii. N-am făcut numai câţiva paşi, şi ochii mi-au căzut pe o tăbli ţă pe care era scris numele unei văduve cunoscute. Ştiam bine că această femeie ducea lipsă de multe ori de cele trebuincioase traiului. Ca un fulger îmi trecu prin minte gândul, că poate cei din casă duc lipsă de ceva. Aveam la mine o bancnotă de o sută de franci şi am pus-o în cutia de scrisori a văduvei. Am mulţumit Domnului că mi-a dat acest îndemn.

Sărmana văduvă nu ştia de cine Se slujise Dumnezeu ca să-i asculte rugăciunea. Câteva zile mai târziu îmi povesti ce se întâmplase. Nu avea în ziua aceea decât un franc. Copiii se strânseră în jurul ei, plângând. Ma ma le zise: «Dragii mei copii, Părintele ceresc niciodată nu ne-a părăsit! Să nu ne pierdem încrederea în El nici de data aceasta.» Şi Dumnezeu i-a ascultat rugă ciunea.”

Da, Dumnezeu este „Tatăl orfanilor, Apărătorul vă duvelor” (Psalm 68.5), care sprijină pe cei ce se încred în El.

19 NOIEMBRIE

…..să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.” Evrei 10.25

Îndemnuri

„Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli” (Filipeni 2.14).

„ …Nu este o cinste să alergi după slava ta însuţi” (Proverbe 25.27).

„Fiţi supuşi oricărei stăpâniri omeneşti, pentru Domnul: atât împăratului, ca înalt stăpânitor, cât şi dregătorilor, ca unii care sunt trimişi de el să pedep sească pe făcătorii de rele şi să laude pe cei ce fac binele” (1 Petru 2.13-14).

„Ascultaţi, acum, voi care ziceţi: «Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie şi vom câştiga!» Şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere” (lacov 4.13-14).

„Feriţi-vă de orice se pare rău” (1 Tesaloniceni 5.22)

„Purtaţi-vă sarcinile unii altora, şi veti împlini astfel legea lui Hristos” (Galateni 6.2).

20 NOIEMBRIE

„Aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos…, fără nă dejde şi fără Dumnezeu în lume.”

Efeseni 2.12

Schimbare

Căpitanul unei corăbii, fiind prezen tat odată unui rege din nişte insule îndepărtate, se lăuda cu necredinţa lui şi spunea că misionarii nu sunt decât nişte făţarnici, şi creştinismul nu este de nici un preţ. Regele asculta liniştit; după un timp l-a întrebat pe căpitan: „Nu vedeţi, domnule căpitan, că umbra dumneavoastră cade peste mine?” – „Da, văd”, a răs puns acesta, „dar ce vreţi să spuneţi cu aceste vor be?” – „lată ce vreau să spun: dacă noi am fi tot pă gâni, capul dumneavoastră ar fi fost imediat tăiat, pentru că oricine ar fi cutezat să-l atingă pe rege, fie numai cu umbra lui, ar fi fost omorât. Acum însă este altfel, din pricină că suntem creştini.”

Adevărata credinţă în Domnul Isus te schimbă din fiu al întunericului în fiu al luminii. Pe cât de deosebită este lumina de întuneric, pe atât de deosebit este un credincios faţă de ceilalţi oameni necredincioşi. O, de-ar putea vorbi cititorul la timpul trecut de lipsa lui de credinţă, de lipsa de nădejde, de faptul că nu L-a avut pe Hristos şi că a fost fără Dumnezeu în lume, iar la prezent să vorbească de schimbarea sa!

21 NOIEMBRIE

„Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecât, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.”

loan 3.18

Trei prieteni

Se povesteşte că un om a fost arestat şi dus în faţa tribunalului. Condamnarea la moarte nu putea fi înlătu rată. El a făcut apel la trei dintre prietenii săi.

– Tot ceea ce pot să fac, spuse primul, este să-ţi dau o haină, ca apoi să fii îmbrăcat cu ea în faţa tribunalului.

– Eu, adăugă al doilea, te voi însoţi până la uşa jude cătorului.

– În ceea ce mă priveşte pe mine, spuse al treilea, voi merge şi voi pleda pentru tine: te voi apăra!

Iată o ilustrare a omului responsabil, păcătos în faţa lui Dumnezeu! El nu poate face nimic, dar poate apela la ajutorul prietenilor.

Primul prieten poate fi banul. El are preţ în faţa mul tora, dar oricât de frumoase haine ţi-ar da el, înaintea lui Dumnezeu ele nu pot acoperi nici măcar un păcat. Al doilea prieten este lumea, rudele, prietenii, vecinii, cunoscuţii. Ei merg cu tine până la cimitir, dar nu pot merge mai departe.

Dar cine este al treilea prieten? Este ISUS HRISTOS. El scapă de judecată pe toţi cei care ascultă chemarea Lui: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.”

22 NOIEMBRIE

„Am găsit că era pârât pentru lucruri privitoare la Legea lor, dar că nu săvârşise nici o nelegiuire, care să fie vrednică de moarte sau de lanţuri.”

Faptele Apostolilor 23.29

Faptele Apostolilor 23.16-35

Aici îl vedem pe Domnul acţionând nu printr-o minune pentru a-l scăpa pe slujitorul Său, ca în Filipi (1 6.26) sau ca în cazul lui Petru (12.7). Dar El conduce evenimente le, foloseşte pe nepotul lui Pavel şi dreptul de cetăţenie romană al apostolului, precum şi dispreţul comandan tului roman faţă de iudei, cărora fără îndoială le juca o festă. Domnul îi promisese slujitorului Său că el va măr turisi despre El în Roma (v. 11).

Toate uneltirile duşmanilor săi nu au putut împiedica aceasta. Din contră, ei au trebuit să ajute la aceasta. Intr-adevăr, aceste ameninţări l-au provocat pe Lisias să-l trimită pe Pavel sub pază la Cezarea, unde scurt timp înainte sosise pentru a-l scăpa de atacurile iudeilor fanatici.

Prin cel aflat sub pază, Lisias i-a înmânat dregătorului Felix o scrisoare cu privire la Pavel. Să observăm cum a prezentat el faptele în favoarea sa, în timp ce a ascuns greşeala pe care aproape că ar fi înfăptuit-o (v. 27; 22.25). Pe lângă vina groaznică a iudeilor, contravenţiile păgânilor au pălit. Cei 40 de sinucigaşi conspiratori nu au putut desigur să-şi ţină jurământul şi astfel au adus bles temul asupra lor.

23 NOIEMBRIE

„Luptă-te lupta cea bună a credin ţei; apucă viaţa veşnică la care ai fost chemat…”1 Timotei 6.12

Lupta credinţei

Când căuta oameni dispuşi să-l ajute la eliberarea Italiei, Giuseppe Garibaldi (1807-1882), general şi om politic italian, a fost întrebat:

– Ce oferi?

– Ce ofer? O viaţă aspră, foamete, sete, nopţi fără somn, haine zdrenţuite de atâta purtat, picioare răni te de marşuri nesfârşite, nenumărate lipsuri…, dar la urmă victoria în cea mai nobilă cauză care v-a solicitat vreodată.

Tineretul Italiei l-a urmat, iar ţara a fost eliberată.

Dragi tineri, Mântuitorul ne cheamă să venim la El! Mântuitorul oferă infinit mai mult decât Garibaldi; El oferă viaţa veşnică tuturor celor ce-L urmează. Pe ca lea urmării Mântuitorului sunt şi duşmani. Aceştia sunt: diavolul, lumea şi propriul eu. Trebuie să ne împotrivim diavolului, să ne ţinem departe de plăcerile de o clipă ale păcatului oferite de lume şi să ţinem eul în moarte.

Este o luptă aspră, dar nu suntem singuri. Mântuito rul ne-a promis: „lată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Fericiţi vor fi cei ce vor pu tea spune: „M-am luptat lupta cea bună”; ei vor primi cununa dreptăţii oferită de Judecătorul cel drept în ziua veşniciei.

24 NOIEMBRIE

„Măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă îm preună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi).”

Efeseni 2 5

Schimbare

Cu mulţi ani în urmă, insulele din Ma rea Sudului erau populate de canibali. Dintre toţi însă cei mai feroce erau cei din insula Tonga. Prin anul 1821, locuitorii insulei Fiji, care în mare parte deveni seră creştini, au fost îngroziţi văzând o barcă de răz boi a celor din Tonga că se apropie de ţărmul lor. Dar războinicii, de data aceea, n-au venit să omoare, ci au venit să primească Biblia. Ei au auzit că Biblia schimbă viaţa oamenilor, şi regele lor i-a trimis să parcurgă 400 kilometri pe mare ca să aducă o Biblie. Un misionar a fost gata să meargă cu ei pentru a le citi din Cuvântul lui Dumnezeu. Şi Biblia şi-a făcut lucrarea. Ceva remar cabil s-a petrecut în anul 1862 în duminica Rusalilor. Sub un copac uriaş, mii de indigeni împreună cu regele lor, un bătrân care în tinereţe a fost şi el canibal, dar acum devenise creştin, s-au adunat să aprobe noua constituţie pentru poporul lor. La această ceremonie a participat chiar şi regele Angliei. Ceremonia a început cu cântarea:

Hristos va domni oriunde,

Soarele ceresc pătrunde;

Al Său regat se va lăţi

Cât mândrul soare va luci.

25 NOIEMBRIE

„cine vrea, să ia apa vieţii fără lată”

Apocalipsa 22.17

Graţierea (1)

Cu ani în urmă, un tânăr din America şi-a pierdut stăpânirea de sine la jocul de cărţi, a scos pistolul şi l-a împuşcat pe adversarul său. A fost arestat şi condamnat la moarte. Dar deoarece a dus o viaţă cinstită până atunci, mulţi prieteni şi rude au intervenit pentru el.

La scurt timp l-a vizitat un domn în vârstă. Dar când a intrat în celulă, deţinutul a observat că vizitatorul purta hainele unui preot. „Ieşiţi!” a fost reacţia lui. „Nu vreau să vă văd. Au fost deja şapte preoţi aici! Am avut suficientă religie acasă.”

„Aşteaptă o clipă, tinere”, spuse vizitatorul. „Am o veste bună pentru tine.” Deşi vizitatorul a stăruit, de ţinutul a refuzat să-l asculte şi i-a cerut să părăsească celula.

Câteva minute mai târziu a venit gardianul la uşa ce lulei. „Ei, prietene”, spuse acesta, „am văzut că ai fost vizitat de guvernator.” – „Ce!? Vreţi să spuneţi că acel bărbat, care arăta ca un preot, a fost guvernatorul?” -„El a fost”, a răspuns gardianul, „şi avea graţierea ta în geanta lui; dar nu ai vrut să-l asculţi!”

Ne putem închipui groaza tânărului. Dar era prea târziu!

26 NOIEMBRIE

„De câte ori am vrut să strâng pe fiii tăi, cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!”

Luca 13.34

Graţierea (2)

Tânărul deţinut a rămas înmărmurit în faţa gardianului. „Daţi-mi ceva de scris şi hârtie”, l-a rugat acesta pe gardian. Apoi s-a pus la masă şi a scris o scrisoare de scuză către guvernator.

Guvernatorul a citit scrisoarea, a întors-o şi a scris pe verso: „Acest caz nu mai prezintă interes.” Când s-a apropiat ziua în care tânărul urma să fie executat, a fost întrebat dacă mai are ceva de spus înainte de a muri. „Da”, a răspuns, „spuneţi tuturor oamenilor de pretutindeni că nu mor pentru fapta mea. Nu mor pen tru omorul meu, pentru că aş fi putut trăi. Spuneţi-le tuturor că mor, pentru că am respins graţierea guver natorului.”

Drag cititor! Pe tine te aşteaptă o graţiere mult mai mare decât a guvernatorului: graţierea lui Dumnezeu pe baza morţii lui Isus Hristos. Astăzi, Domnul Isus Hristos doreşte să fie Salvatorul tău. Mâine s-ar putea să fie Judecătorul tău. Sfânta Scriptură spune despre El că este „Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lu mii” (loan 1.29). Acum şi astăzi, El este Salvatorul. în ultima carte a Bibliei, acelaşi Miel este prezentat ca Judecătorul pământului.

27 NOIEMBRIE

„lată că El vine pe nori. Şi orice ochi îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.”

Apocalipsa 1.7

Isus va reveni

La 20 iulie 1969, când Neil Armstrong a pus piciorul pe Lună, 500 de milioane de oameni au trăit cu el acest eveniment în faţa televizoarelor. La 31 august 1997 a murit prinţesa Angliei, Diana, într-un accident de maşină. Când a fost dusă pe ultimul drum, la 6 sep tembrie, în faţa televizoarelor s-a estimat că se aflau 2,5 miliarde de telespectatori din 200 de ţări – aceas ta însemna 40% din populaţia lumii de atunci. S-a vor bit despre prima înmormântare globală din istoria omenirii.

Venirea lui Isus în toată puterea şi gloria Sa va pune total în umbră orice eveniment care a avut loc pe acest pământ. Nu va fi nevoie de o transmisiune televi zată, dar totuşi toţi oamenii îl vor vedea pe Isus. Această zi măreaţă ar trebui să fie pentru toţi oamenii o zi a bucuriei, că vine împăratul împăraţilor. Textul bi blic de astăzi ne arată că vor fi mulţi oameni, din toate generaţiile, care vor fi îngroziţi de apariţia lui Isus. Ei vor spune munţilor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne.” Atunci va fi cu siguranţă prea târziu ca cineva să fie mântuit. Gândeşte-te din care categorie de oameni vei face parte?

28 NOIEMBRIE

„Căci orice făptură este ca iarba, şi toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă şi floarea cade jos.” 1 Petru 1.24

Catastrofă naţională

O mie de morţi şi dispăruţi a fost bi lanţul alunecărilor de teren şi a valurilor de noroi pro duse după trecerea ciclonului Durian în Filipine la înce putul lunii decembrie 2006. Peste un milion de per soane au fost afectate de catastrofa care s-a abătut asupra ţării, după ce tone de noroi s-au scurs pe versanţii unui vulcan după trecerea ciclonului. Precipita ţiile masive care au urmat ciclonului, au declanşat scurgerea depunerilor vulcanice, care au inundat zone întinse acoperind casele până la acoperiş.

Nu trece o zi fără să nu fim înştiinţaţi cât suntem de trecători. Un poet spunea:

Nimic nu-i mai scurt ca viaţa, dar nici mai lung ca ea, Poţi ori s-o pierzi, ori să ţi-o salvezi, Depinde de voinţa ta. În fiecare dimineaţă, Dumnezeu vrea să ne aminteas că prin Scriptură sau prin diferite întâmplări că suntem fiinţe trecătoare, născute pentru un timp scurt corn parativ cu veşnicia. Însă în acest timp scurt al vieţii noastre să ne grăbim pentru a ne împăca cu Dumne zeu! Chemarea lui Dumnezeu este ca astăzi să trecem de partea credinţei.

29 NOIEMBRIE

„Îţi mărturisesc că slujesc Dumnezeului părinţilor mei după Calea, pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege şi în Prooroci.”

Faptele Apostolilor 24.14

Faptele Apostolilor 24.1-21

Pavel a apărut în prezenţa pârâşului său în faţa lui Felix. Ei aveau nevoie de un vorbitor deosebit de bun ca avo cat, deoarece cazul pe care îl aveau de rezolvat nu era simplu. Dar ce contrast între linguşirile (v. 3), precum şi defăimările (v. 5; a se compara Luca 23.2) vorbitorului Terţul şi demnitatea cu care Pavel mărturiseşte credinţa sa, însoţită de prezentarea sinceră a faptelor!

O partidă (o sectă) (v. 5 şi 14) este un grup religios, care se bazează pe un conducător sau pe o învăţătură deosebită. Dar cel mântuit trebuie să se bazeze numai pe Hristos. Lumea religioasă va numi şi strângerea lao laltă a copiilor lui Dumnezeu, care s-a despărţit de ea în ascultare de Cuvânt, o sectă. Această expresie, ca aşa multe altele, este o parte a batjocoririi lui Hristos.

Aşa cum odinioară Pavel, şi credinciosul fidel are privi legiul minunat să împartă dispreţul lumii cu „Nazarineanul” (v. 5). Ar trebui să dorim, ca în cazul lui Pavel, „să avem totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor” (v. 16). El se gândea la „ziua învie rii”, când va da socoteală Domnului de umblarea sa şi slujba sa. Nici noi să nu uităm niciodată acest lucru!

30 NOIEMBRIE

„Căci voi vesti Numele Domnului. Daţi slavă Dumnezeului nostru! El este Stânca; lucrările Lui sunt de săvârşite, căci toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu cre dincios şi fără nedreptate, El este drept şi curat.”

Deuteronom 32.3-4

Deplină slavă pentru Tatăl

In închinare îi cântăm,

Cu Fiul Său în părtăşie,

‘Naintea Lui toţi ne plecăm.

Toată slava pentru Tatăl

Se revarsă prin Hristos;

El este chipul Celui Veşnic:

Sfânt, slăvit şi credincios.

Cinstea, slava pentru Tatăl

Să înălţăm, cântându-i toţi:

Vrednic de slavă este Tatăl

Şi Fiul Său Isus Hristos!

Te lăudăm şi ne-nchinăm

Prin Fiul Tău ce S-a jertfit,

Te adorăm şi îţi cântăm,

O, Tată-n veci să fii slăvit!

„Singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii, şi acum şi în veci.Amin”(Iuda25).