Despre
EVANGHELIE şi EVANGHELIZARE
Ce înseamnă Evanghelie şi evanghelizare?
Cuvântul “evanghelizare” provine de la Evanghelie, care la rândul său are ca origine grecescul, EVANGHELION, şi care înseamnă VESTEA BUNĂ a lui DUMNEZEU.
Ce fel de Veste Bună? Vestea Bună a lui DUMNEZEU dată pe calea revelaţiei, ce constă în faptul că prin ISUS HRISTOS, Fiul lui DUMNEZEU, există o soluţie optimistă pentru condiţia şi destinul uman.
Conform Evangheliei, marea problemă a omului este atracţia irezistibilă spre rău, opţiune din care se naşte păcatul. Păcatul odată înfăptuit creează mai ales în faţa divinităţii complexul de vinovăţie.
Soluţia pentru păcatul şi vinovăţia omului se află în ISUS HRISTOS. El a intrat în istorie îmbrăcând formă umană, iar printr-o permanentă legătură cu DUMNEZEU TATĂL a învins păcatul. El a acceptat moartea prin crucificare, Moarte pe care DUMNEZEU TATĂL o consideră ca preţ şi substitut (înlocuitor) pentru păcatul omenirii. Orice om care înţelege sensul acestei Morţi şi-L primeşte pe HRISTOS prin credinţă, intră în relaţie de fiu cu DUMNEZEU TATĂL (Ioan 1:12). În această nouă relaţie a omului cu DUMNEZEU, ISUS HRISTOS cel Înviat este Mijlocitor şi Mântuitor.
Aceasta este esenţa Evangheliei, iar părţile din Biblie care descriu viaţa şi misiunea Domnului ISUS HRISTOS se numesc Evanghelii.
Prezentarea şi explicarea Evangheliei se numeşte Evanghelizare. Evanghelizarea este o cerinţă a Mântuitorului nostru, cuprinsă în Marea Însărcinare din Matei 28 : 18 – 20.
Conform tradiţiei, primul care a simţit chemarea lui DUMNEZEU să înceapă evanghelizarea ţinuturilor de la nord de Dunăre a fost Sfântul Apostolul Andrei. El a început să vestească Evanghelia în secolul I, pornind din actuala Dobroge. Dar aceasta nu a fost decât începutul. Evanghelizarea nu se face odată pentru totdeauna. Fiecare om şi fiecare generaţie trebuie să audă Evanghelia şi să ia o decizie în raport cu ea. Mai mult, cei ce au primit Evanghelia, trebuie să fie preocupaţi continuu să înţeleagă aspecte noi ale ei şi să găsească căi şi modalităţi prin care o poate utiliza permanent în transformarea spirituală a vieţii. Fără deschidere şi preocupare continuă spre Evanghelie, ca dealtfel spre orice alt domeniu al vieţii, nu există progres în viaţa omului.
La ora actuală se întâlnesc multe interpretări greşite a Evanghelizării, dintre care menţionăm pe cele mai semnificative :
– este prozelitism, adică se urmăreşte câştigarea de adepţi pentru o religie, prin ignoranţă, fals, favoritism sau constrângere, deci fără ca omul să înţeleagă, să asimileze şi să hotărască liber aplicarea adevărurilor Evangheliei în propria viaţă.
– este suficient un contact ocazional cu Evanghelia şi nu este nevoie de o înţelegere şi o decizie personală în a primi, păstra şi integra Evanghelia în toate aspectele vieţii.
– este monopolul celor privilegiaţi, educaţi şi cu merite tradiţionale; numai ei sunt categoria socială de elită care ar avea dreptul să vestească Evanghelia.
– este suficientă experienţa individuală fără control prin grupul celor care experimentează în mod real relaţia cu DUMNEZEU TATĂL, prin ISUS HRISTOS şi DUHUL SFÂNT, adică Biserica Vie.
Evanghelizarea autentică trebuie să se bazeze pe faptul că Evanghelia :
– este obiectivă, aparţinând revelaţiei divine şi nu poate fi monopolul nici unei persoane, grup sau religii. Adevărul nu are hotare!
– trebuie vestită (comunicată) fiecărei generaţii, într-o formă relevantă, conform Marii Întrebări din Romani 10:14: “Cum vor crede în Acela despre care nu au auzit?…”.
– se primeşte individual, fiecare om trebuie să o audă, să o înţeleagă şi să decidă relaţia cu DUMNEZEU în termenii fixaţi prin Scriptură. Nimeni nu poate schimba condiţiile pe care Evanghelia le stabileşte pentru relaţia omului cu DUMNEZEU.
– cere un contact continuu cu adevărurile ei, adevăruri capabile să transforme fiinţa umană. “Daca este cineva in HRISTOS este o făptura noua”. 2 Corinteni 5:17. Fără schimbarea progresivă a vieţii, putem presupune că avem credinţă, dar nu o relaţie reală cu Hristos Mântuitorul.
– necesită integrarea celui care o experimentează într-o biserică vie, preocupată intens şi prioritar de promovarea ei în toate aspectele vieţii.
De ce EVANGHELIZARE ?
Deoarece Evanghelia a fost preocuparea continuă a Domnului ISUS HRISTOS:
– cu aceasta a început lucrarea Sa Mesianică pe pământ (Marcu 1:15).
– toată viaţa Sa umană a concentrat-o spre a ne vesti noi aspecte ale Evangheliei, iar prin Viaţa, Moartea şi Învierea Sa i-a dat sensul definitiv.
– ne cere, în mod expres, după modelul Său, să vestim şi noi Evanghelia. Sfântul Apostol Pavel formulează această obligaţie în 1 Corinteni 9:16 astfel : “Vai mie dacă nu vestesc Evanghelia”.
Cred că a sosit timpul ca fiecare dintre noi şi bisericile la care aparţinem, să acordăm cea mai mare prioritate Evangheliei.
Oamenii au nevoie de Evanghelie pentru a-şi putea interpreta propria viaţă după standardul lui Dumnezeu, nu după criterii arbitrare, personale sau confesionale.
Fiecare creştin are datoria înaintea lui DUMNEZEU de a renunţa la orice interese trecătoare pentru a oferi Evangheliei, locul şi rolul ei indispensabil în viaţa fiecărui om.
Zalău, 25 Ianuarie 2008
Constantin JOLDEŞ