Valea Verde

Tabăra Bisericii HARUL din Zalău este situată la o altitudine de aprox. 1.000 de metri, în Valea Verde, un sat al comunei Sohodol, județul Alba, din inima Munților Apuseni și din vestita Țară a Moților. Aici nu este doar o zonă cu adevărat verde, de unde i se trage numele, ci un loc care te face să-ți amintești de Creatorul unor locuri minunate de pe pământ. Înainte de a ajunge acolo, iei contact cu mai multe așezări renumite din istoria zbuciumată a moților. Mai întâi trebuie să ajungi în Câmpeni, orașul de reședință a lui Avram Iancu. Aici poți vedea casa garnizoanei sale, dar mai cu seamă, lângă Primăria orașului, de pe calul lui de munte, ți se întinde o mână de revoluționar pașnic și care te salută cu tradiționalul salut moțesc: Noroc bun! Astfel, te afli în fața piedestalului care sprijinește statuia celui mai mare erou al românilor. Totodată, mâna lui este întinsă și în direcția beciului în care a fost încarcerat temporar Horia, înainte de a fi dus la Alba Iulia.

Luând-o în amonte pe Râul Arieș, poți lua decizia să urci pe Arieșul Mic spre Muntele Găina, unde la poalele sale se află casa memorială Avram Iancu, sau pe Arieșul Mare, la vestita Peșteră Scărișoara, la Arieșeni, sau din Albac la satul lui Horia.

Drumul spre Valea Verde începe de la ieșirea în amonte din Câmpeni, pe partea stângă, unde pe un pod larg, șoseaua cotește spre Sohodol. Sohodol înseamnă vale îngustă, așa că de aici, șoseaua care urmează nu mai este largă, încât, pe tot parcursul ei, sunt puține locuri unde pot trece alături două mașini. Trecând de centrul comunei, la 2 km apare o primă bifurcație de la care, spre Valea Verde, mai sunt 4 km de drum fără asfalt. Un indicator fixat pe un copac arată direcția spre Cariera MARMOREX. Urmează un drum în pantă de aprox. 2 km, iar la sfârșitul urcării trebuie să fi atent să nu mergi spre satul Peleș, ci tot spre Cariera MARMOREX. După ce se ajunge la carieră, drumul continuă pe așa numita Cheie, adică o vale îngustă fără apă, însoțită de un drum. La aprox. 1 km, valea se umezește treptat și tot crește până la prima casă din Valea Verde, unde este situată de fapt Tabăra Bisericii HARUL. Locul de aici este cunoscut de oameni ca fiind La Huza, denumire dată după numele (porecla) familiei străvechi ce a locuit acolo.

 

Scopul primordial al taberei este de a găsi aici un moment de liniște pentru suflet și un timp de apropiere de Dumnezeu. Drumul greu, pe care ajungi îți spune deja că acolo sunt puțini locuitori și că ai urcat mai aproape de Dumnezeu.

Aici se oferă un loc de dormit într-o cabană dotată cu toalete, dușuri (pentru moment numai cu apă rece) și acces la bucătărie. În împrejurimi se află suficient loc pentru corturi. Regimul de folosire al taberei este de autogospodărire, atât în ce privește hrana cât și lenjeria de dormit.

Timpul de reculegere spirituală îl poți petrece în tabără sau poți ieși prin frumoasele împrejurimi. Poți să mergi pe una din văile cu apă, numită Valea Morii, sau pe Valea Seacă. Pădurile de fag și brad găzduiesc o mulțime de păsărele, singurele care întrerup liniștea așternută pe coastele văilor.

 

Frumusețea satului se dezvăluie abia după ce hotărăști să urci colinele abrupte ale văii. Prețul pe care trebuie să-l plătești este mare; trebuie să urci pante de peste 60 de grade. Dar, cu fiecare pas făcut se deschide un orizont tot mai larg, cu un peisaj de munte presărat ici și colo de case izolate. Sunt casele sătenilor, multe părăsite de cei ce și-au căutat un trai mai bun prin orașele din împrejurimi.

Pe panta din fața taberei se află Podireul. Urcând pe povârnișul lui, satul rămâne mereu în stânga. Urmând drumul pe coama muntelui, poți vedea un peisaj tot mai pitoresc, respectiv:

În stânga, adică spre sud, cel mai de aproape este Dealul Iepurilor, iar în depărtare Masivul Vulcan (sau, în toponimia locală Vâlcan, 1263 m., parte din Munții Abrudului, respectiv grupa Carpaților Occidentali). La Dealul Iepurilor poți avea surpriza să-ți sară în față un iepuraș, dar, mai cu seamă, pe toată marginea pădurii, până la vârf, colina este acoperită cu tufișul verde al afinelor de munte. De pe vârful acestui munte se poate vedea spre răsărit Câmpeniul, iar spre sud Masivul Vâlcan. Privindu-l în zare Vâlcanul pare aproape, dar de la tabără până acolo sunt aprox. 12 km.

În față apar două masive muntoase alăturate, respectiv Strâmba și Peronul. De pe înălțimea lor se vede Bradul. Până acolo sunt aprox. 15 km de parcurs numai cu piciorul.

Spre apus, se văd colinele satului Luminești, străjuit la orizont de Citeră, un munte complet împădurit.

În partea dreapta, adică spre nord, se înalță Vârful Răchita (1.100 m). După Vârful Răchita se află Colțul Sturului, o stâncă foarte înaltă, ca un dinte falnic. Din satul vecin, Ponorel, poți ajunge la baza stâncii, unde se află de asemenea un izvor puternic aidoma celui de la cascada Pișoaia. Dar pe vârful acestei frumoase stânci poți să ajungi din Luminești, prin satul Haiducești la 4 km. (7 km din tabăra de la Huza). Tot spre nord din Luminești linia orizontului este închisă în depărtare de Muntele Mare, unde, pe versantul dinspre Arieș se află Peștera Scărișoara, Albacul și Horia, etc., iar de cealaltă parte, Huedinul, Belișul, etc.

Tot ce se vede cu ochiul liber sunt ultimele coline ale Bazinului Mureș, cu văile care se varsă în Arieș. Lumineștiul face trecerea spre Bazinul Criș. Ca să mergi la Luminești, pornind din tabără, trebuie mai întâi să urci Podireul și să continui pe coama dealului aprox. 3 km. de drum. Din Luminești se pot vedea primele coline ale Bazinului Criș. Privirea îți este atrasă de o stâncă golașă ca un arc numită Corofana. De pe versantul opus ei izvorăște Crișul Alb. Din Luminești până la izvorul Crișului Alb mai sunt 6 km (9 km din tabăra de la Huza), iar acolo se află o frumoasă cascadă numită de localnici Pișoaia. Apa izvorăște de sub o stâncă uriașă, cu un debit foarte mare, apoi străbate un platou de aprox. 50 m și cade într-o cascadă de aprox. 30 m. Este minunată o zi de reculegere petrecută pe platoul cascadei!

Din Luminești, spre apus, se află satul Poieni, din comuna Vidra, locul unde s-a născut Avram Iancu (aprox. 7 km din Luminești). Din Poieni se poate coborî cu piciorul la Casa memorială a lui Avram Iancu. Pe acest drum mergea călare Iancu la Brad. Tot din Poieni, spre stânga, se află Muntele Găina (la aproximativ 10 km), unde în fiecare an, în cea mai apropiată duminică de 20 iulie, are loc vestitul Târg de fete. Ca să ajungi acolo va trebui stăbătut un munte ce stă în față, numit Vârful Mâțului.

Acestea sunt împrejurimile geografice, în care este așezată Valea Verde. Totodată, privind înapoi în istorie, de pe aceste culmi, în partea din stânga, la Cărpiniș (3 km de Abrud, 4 km de Roșia Montană), s-a născut Cloșca; rotindu-ne spre dreapta, în împrejurimile de lângă Masivul Strâmba s-a născut Crișan, apoi în față, la Vidra, s-a născut Avram Iancu, iar în dreapta, respectiv spre nord, s-a născut Horia.

 

De la acești revoluționari provine zicala: “Munții noștri aur poartă, noi cerșim din poartă-n poatră”. Da, de aici poți vedea dealul dezgolit de aur de la Roșia Montană, apoi aurul verde ce domină toată zona Valea Verde și totodată filonul frământatei istorii milenare a moților, care au trăit pe aceste meleaguri.

 

Dar, cine ia aminte, poate vedea mai mult, ca Apostolul Pavel în Faptele Apostolilor 17:26-28: „El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu, şi să se silească să-L găsească bâjbâind, cu toate că nu este departe de fiecare din noi.

Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: „Suntem din neamul lui…”.