Recunoaşte nevoia ta de ajutor din partea altora – Zac Poonen
Părtăşia este o chestiune cu două sensuri. Fiecare parte din trupul uman are nevoie să primească ajutor din partea altora, cât şi să ofere ajutor celorlalte părţi ale trupului. La fel este şi în Trupul lui Hristos.
Trebuie să fim destul de smeriţi să recunoaştem nevoia noastră de încurajare din partea altora. Un suflet mândru este acela care pretinde să fie în stare să continue fără vreo încurajare din partea cuiva. Dacă suntem sinceri, trebuie să admitem că putem trăi şi munci mult mai bine atunci când suntem încurajaţi. Fiecare dintre noi are nevoie de încurajare.
Luaţi în considerare atitudinea apostolului Pavel atunci când a scris tinerilor creştini din Roma: „doresc să vă văd” a spus el “ca să împărtăşesc cu voi credinţa “care va ajuta biserica voastră să crească puternică în Domnul. Apoi şi eu am nevoie de ajutorul vostru, pentru că vreau nu doar să împărtăşesc credinţa mea cu voi, ci să fiu încurajat de credinţa voastră, fiecare dintre noi va fi o binecuvântare pentru celălalt.(Romani 1:11-12). Acolo avem un exemplu clar depre felul cum membrii ai Trupului ar trebui să funcţioneze unul faţă de altul. Chiar şi marele apostol, în ciuda experienţei şi maturităţii lui, a recunoscut nevoia lui de a primi ajutor şi încurajare din partea tinerilor creştini din Roma. Şi noi de asemenea avem nevoie de ajutorul şi încurajarea unul altuia.
Trebuie de asemenea să fim destul de smeriţi încât să primim mustrare din partea altora. Toţi avem defecte. Ce este mai rău este că toţi avem „puncte slabe” în aşa fel încât nu suntem în stare să ne vedem greşelile la fel de clar cum le văd ceilalţi. Aici, ceilalţi membri ai Trupului ne pot ajuta – dacă suntem gata să primim ajutorul lor. Dacă însă, ei detectează un duh mândru şi ineducabil, se poate ca ei să nu vină niciodată să ne spună ceea ce văd, şi noi vom fi cei ce pierd.
Pavel a fost credincios să-l mustre pe Petru când l-a văzut pe Petru compromiţându-se. Şi Petru în schimb a fost destul de smerit încât să accepte mustrarea lui Pavel, pentru că a văzut că Pavel avea dreptate. Rezultatul a fost că alţii au fost binecuvântaţi de asemenea, şi Trupul lui Hristos a fost zidit (Galateni 2:11-16). Ce pierdere s-ar fi produs dacă Pavel ar fi rămas tăcut sau dacă Petru ar fi fost prea mândru (fiind apostol mai în vârstă) să primească cuvântul de corecţie!
Suntem noi accesibili şi deschişi pentru cei care poate au un cuvânt de reproş pentru noi? Sau le indicăm altora prim atitudinea noastră că nu vrem nici un fel de critică. Dacă un alţi membrii al Trupului găsesc dificil să ne abordeze cu sfat, este mai mult decât probabil ca însuşi Hristos Capul să găsească poate dificil să ajungă până la noi.
Unul dintre cele mai clare teste ale condiţiei noastre spirituale este atitudinea noastră faţă de criticare. Iată ce spune Biblia pe această temă:
„Mai bine să fii mustrat de către un om înţelept decât să fii lăudat de către nebun!…” Oricine e gata să fie corectat apucă pe calea vieţii… Să înveţi, trebuie să vrei să fii instruit. Cine refuză mustrarea, este prost… Dacă refuzi certarea vei sfârşi în sărăcie şi ruşine; dar dacă accepţi mustrarea eşti pe drumul înspre cinste…Dacă profiţi de criticarea constructivă, vei fi ales pentu Muzeul Celebrităţilor Oamenilor Înţelepţi. Dar să respingi critica este să te răneşti pe tine însuţi şi propriile tale interese… Omul înţelept învaţă ascultând… Nu refuza să accepţi critica; i-a tot ajutorul care poţi… “Rănile făcute de un prieten sunt mai bune decât sărutările unui vrăjmaş. “ (Ecclesiast 7:5 TLB; Proverbe 10:17 TLB; Proverbe 12:1 TLB; Proverbe 13:18 TLB; Proverbe 15:31-32 TLB; Proverbe 21:11 TLB; Proverbe 23:12 TLB; Proverbe 25:12 TLB; Proverbe 27:6 TLB).
Trupul lui Hristos va fi zidit în timp ce fiecare membru îşi îndeplineşte responsabilitatea de dăruire şi acceptare.