Oamenii
pe care-i caută astăzi Dumnezeu
de Zac POONEN
Dumnezeu caută astăzi oameni care să stea înaintea Lui şi să audă zilnic vocea Lui:
Oameni care să nu aibă în inima lor dorinţe după nimic şi nimeni altul decât după Dumnezeu Însuşi.
Oameni care să se teamă de Dumnezeu încât să urască păcatul, să iubească neprihănirea şi adevărul în toate căile lor, oameni care au biruit mânia şi gândurile sexuale păcătoase şi care mai degrabă ar muri decât să păcătuiască în gândirea sau în atitudinea lor.
Oameni a căror fel de viaţă zilnic este acela de a-şi lua crucea, de a alerga spre desăvârşire lucrând în mod constant, cu frică şi cutremur, la mântuirea lor.
Oameni plini de Duhul Sfânt care sunt atât de mult înrădăcinaţi în dragoste încât nimic nu-i poate face ca să nu iubească pe alţii, oricât de mult ar fi provocaţi.
Oameni înrădăcinaţi aşa de mult în smerenie şi umilinţă încât nici lauda oamenilor, nici creşterea spirituală, nici o slujbă dată de Dumnezeu sau nimic altceva nu-i poate face să fie mândri.
Oameni care înţeleg natura dumnezeiască şi scopul Cuvântului Său şi care tremură în faţa acestui Cuvânt până acolo încât ei vor asculta şi cea mai mică poruncă şi nu vor neglija să înveţe şi pe alţii poruncile Domnului.
Oameni care vor arăta tot planul de mântuire al Lui Dumnezeu şi vor da pe faţă preacurvia religioasă şi tradiţiile omeneşti care sunt împotriva Scripturii, oameni care au descoperirea Duhului Sfânt cu privire la taina evlaviei, cu privire la Domnul Isus Hristos venind în trup ca să deschidă o cale nouă şi vie prin trupul Său.
Oameni care nu sunt asceţi, adică să se supună la tot felul de canoane ca şi călugării, dar în acelaşi timp ştiu să trăiască o viaţă disciplinată şi nu sunt speriaţi de greutăţi.
Oameni pe care nu-i interesează hainele scumpe şi nu-şi irosesc timpul în activităţi fără de folos sau banii pentru cumpărături inutile.
Oameni care pot să-şi stăpânească dorinţa după alimente scumpe şi care nu sunt înrobiţi de muzică de sport sau de alte activităţi chiar dacă acestea nu sunt interzise de biblie.
Oameni care au fost căliţi de Dumnezeu în focul suferinţelor a abuzurilor a încercărilor a acuzaţiilor false, a bolilor fizice, a greutăţilor financiare, a opoziţiei din partea rudelor sau a conducătorilor religioşi.
Oameni plini de milă care pot să sufere cu cei ce suferă, să-i iubească pe cei păcătoşi, având speranţă pentru ei, pentru că ei se consideră pe ei înşişi cei dintâi dintre păcătoşi.
Oameni care sunt aşa de înrădăcinaţi în Dragostea Tatălui Ceresc încât ei nu se îngrijorează de nimic, nu le este frică de diavolul sau de oameni răi sau de situaţii grele, nu le este frică de nimic, nu se îngrijorează de nimic.
Oameni care au intrat în odihna lui Dumnezeu crezând că Dumnezeu este în controlul tuturor lucrurilor şi toate lucrurile lucrează spre binele lor ei, putând mulţumi lui Dumnezeu pentru toţi oamenii, pentru toate lucrurile şi pentru toate circumstanţele prin care ei trec.
Oameni care îşi găsesc plăcerea numai în Dumnezeu şi de acea sunt plini de bucuria Domnului şi au biruit toate supărările.
Oameni cu o credinţă vie care nu se încred în ei înşişi, în capacităţile lor intelectuale, ci se încred total în Dumnezeu ca sprijin în toate situaţiile.
Oameni care nu trăiesc după îndemnurile gândurilor lor, ci care se lasă conduşi de Duhul Sfânt. Oameni care au fost botezaţi într-adevăr cu Duhul Sfânt şi cu foc, de Însuşi Domnul Isus, şi nu doar amăgiţi de vre-o experienţă emoţională falsă sau convinşi de argumente teologice.
Oameni care trăiesc constant sub ungerea Duhului Sfânt îmbrăcaţi cu daruri supranaturale pe care le-au primit de la Domnul Isus.
Oameni care au descoperirea că Biserica este Trupul Lui Hristos, nu doar o adunare sau o denominaţie, şi care-şi pun toată puterea lor şi toată bogăţia lor materială şi darurile spirituale ca să clădească Trupul Lui Hristos, adică Biserica Sa.
Oameni care au învăţat să-şi înfrâneze limba cu ajutorul Duhului Sfânt şi a căror limbi sunt acum aprinse de Cuvântul divin.
Oameni care au lăsat totul şi nu mai sunt atraşi de bani, de lucruri materiale, şi nu umblă după daruri de la alţii.
Oameni care îşi pun toată încrederea în Dumnezeu pentru toate nevoile lor pământeşti şi care nu fac niciodată nici cea mai mică aluzie cu privire la nevoile lor materiale, sau să se laude în discuţii cu alţii cu privire la lucrarea lor, prin scrisori sau prin rapoarte.
Oameni care nu sunt încăpăţânaţi, ci sunt blânzi, sunt gata să primească critica şi dornici să se corecteze dacă fraţii mai bătrâni sau mai înţelepţi vor să-i corecteze.
Oameni care nu au nici o dorinţă să stăpânească peste alţii şi care nu au nici o dorinţă ca să fie consideraţi conducători ai Bisericii, ci singura lor dorinţă este ca să fie consideraţi simpli fraţi şi slujitori ai tuturor.
Oameni cu înţelepciune de sus, uşor de înduplecat, şi care se lasă să fie deranjaţi chir dacă alţii profită de ei.
Oameni care nu fac deosebire între milionar şi cerşetor, între cel alb la faţă sau cel de culoare neagră, intelectual sau cu mai puţine clase, ci îi va trata cu egalitate pe toţi.
Oameni care nu se vor lăsa influenţaţi de soţiile lor, de copii, rude, prieteni sau alţi necredincioşi ca să se îndepărteze câtuşi de puţin în consacrarea lor faţă de Hristos, ori în ascultarea lor faţă de poruncile Domnului.
Oameni care nu pot fi niciodată mituiţi ca să se compromită prin orice răsplată pe care satana le-o poate oferi, fie ea onoare, bani sau orice altceva.
Oameni care sunt martori neînfricaţi pentru Hristos şi nu se tem nici de conducătorii religioşi şi nici de conducătorii lumii de-afară.
Oameni care nu doresc să fie pe placul niciunui om de pe faţa pământului şi care sunt gata să se împotrivească oricui dacă este nevoie pentru ca să placă numai lui Dumnezeu.
Oameni pentru care slava lui Dumnezeu, voia Lui şi Împărăţia Lui, au întotdeauna prioritate în faţa nevoilor umane mărunte sau a confortului lor.
Oameni care nu pot fi presaţi de alţii sau de însăşi raţiunea lor ca să facă fapte moarte pentru Dumnezeu, dar care, sunt dornici să facă întotdeauna voia lui Dumnezeu în vieţile lor.
Oameni care au deosebirea duhurilor şi pot să deosebească între o lucrare duhovnicească şi una firească.
Oameni care se uită şi văd lucrurile din perspectiva cerului şi nu a pământului.
Oameni care vor refuza toate onorurile şi titlurile pământeşti oferite lor pentru lucrarea pe care o fac pentru Domnul.
Oameni care ştiu să se roage neîncetat şi ştiu să postească când este nevoie.
Oameni care au învăţat să dăruiască cu generozitate, cu inimă bună, în secret şi cu înţelepciune.
Oameni care sunt gata să facă toate lucrurile pentru ca oamenii din jur să fie salvaţi.
Oameni care îşi doresc ca cei din jur, nu numai să fie mântuiţi, dar, să ajungă şi ei ucenici ai lui Hristos, aducându-i la cunoştinţa adevărului şi ascultării faţă de toate poruncile Domnului.
Oameni care tânjesc să fie o mărturie curată pentru Dumnezeu în orice loc.
Oameni care au o dorinţă arzătoare ca să-l vadă pe Hristos glorificat în Biserică.
Oameni care nu caută folosul lor în nici o problemă.
Oameni cu autoritate spirituală şi demnitate spirituală.
Oameni care vor sta în picioare pentru Dumnezeu în lumea aceasta chiar dacă rămân singuri.
Oameni care nu sunt compromişi.
Oameni ca apostolii şi ca proorocii din vechime.
Lucrarea lui Dumnezeu suferă în ziua de astăzi pentru că oameni ca aceştia sunt aşa de puţini la număr. Hotărăşte-te cu toată inima ta să fii un astfel de om pentru Dumnezeu în mijlocul acestui neam ticălos şi preacurvar şi în mijlocul unei creştinătăţi compromise. Întrucât, Dumnezeu nu se uită la faţa omului, este posibil ca şi tu să fii un astfel de om, cu condiţia să-ţi doreşti din toată inima. Pentru că Dumnezeu cere hotărâre, ascultare şi predare nu este nici o scuză ca tu să nu fii un om ca acesta.
Iar, pentru că, nimic bun nu locuieşte în carne, noi trebuie să cerem Har de la Dumnezeu ca să avem aceste virtuţi despre care am vorbit. Strigă către Dumnezeu zilnic şi El îţi va da har ca să fii omul pe care-l caută Dumnezeu în aceste zile din urmă. Amin.
O revelaţie primită prin Duhul Sfânt, de Zac POONEN.
Mesaj tradus de Constantin RUSU, Canada.
Editarea în limba română: Ioan LUCACI, Biserica Harul Zalău.