Două principii fundamentale ale slujirii Cuvântului – Zac Poonen
DOMNUL i-a spus lui Ezechiel câteva lucruri care sunt foarte importante de reţinut mai ales de către aceia care sunt chemaţi la o lucrare de predicare.
1. Primul lucru pe care i l-a spus Dumnezeu a fost: să nu te temi de ei (Ezechiel 2:6). Acest cuvânt apare foarte frecvent: să nu te temi de ei, nici să nu te sperii de cuvintele lor; şi măcar că ei sunt nişte mărăcini şi spini lângă tine, şi măcar că locuieşti împreună cu nişte scorpii, totuşi nu te teme de cuvintele lor şi nu te înspăimânta de feţele lor (Ezechiel 2:6). Israel l-a privit ameninţător pe Ezechiel când a prorocit şi l-au ameninţat că-l vor ucide. Dar Dumnezeu a fost de partea prorocilor ca Ezechiel şi El va fi şi de partea ta dacă chemarea ta stă în a vorbi oamenilor în felul acesta. Încrederea acelor proroci era în suveranitatea lui Dumnezeu. DOMNUL i-a spus lui Ezechiel: să le spui cuvintele Mele, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta (Ezechiel 2:7). Chiar dacă ei nu ascultă, într-o zi vor recunoaşte că un proroc venise la ei. Odată ce mesajul este dat, se termină şi responsabilitatea prorocului. Dar dacă el nu ar fi transmis mesajul, atunci sângele lor ar fi fost pe mâinile lui.
În Ezechiel capitolul 3, DOMNUL i-a cerut lui Ezechiel să mănânce cartea în chip de sul pe care El i-a dat-o. Mesajul pe care îl dăm altora trebuie să fie mai întâi mâncat şi digerat de noi. Cuvântul lui Dumnezeu era dulce ca mierea în gura lui. Şi în cartea Apocalipsei DOMNUL i-a spus lui Ioan să mănânce mai întâi cărticica. De-abia după aceea li s-a permis lui Ezechiel şi lui Ioan să prorocească. Acesta este un principiu fundamental în întreaga slujire a Cuvântului. Cuvântul pe care Dumnezeu intenţionează să-l rostească altora prin tine, El doreşte în primul rând să ţi-l spună ţie. Cuvântul lui Dumnezeu îi provoacă pe predicatori cu întrebări de genul: Tu, care propovăduieşti: Să nu furi, furi? (Romani 2:21). Când vorbeşti rău despre cineva, tu furi reputaţia acelei persoane. Recunoşti aceasta ca fiind furt, sau tu consideri numai furatul banilor drept furt? Tu care zici: Să nu preacurveşti, preacurveşti? Pofteşti cu ochii tăi? Trebuie mai întâi să mâncăm sulul noi înşine, dacă e ca Dumnezeu să ne ungă lucrarea. Majoritatea predicatorilor de astăzi predică fără să mănânce ei mai întâi sulul. De aceea lucrarea lor este atât de moartă şi de plictisitoare. Dacă doreşti o lucrare folositoare, mănâncă mai întâi sulul. Cuvântul lui Dumnezeu este ca o sabie cu două tăişuri primul tăiş trebuie să mă taie pe mine şi numai apoi pot folosi celălalt tăiş ca să-i tai pe alţii. Dacă nu ne taie mai întâi pe noi, vom fi duri şi nemiloşi atunci când predicăm altora. Mănâncă, deci, sulul.
2. Mai este aici un alt principiul important al slujirii: M-am sculat, şi m-am dus în vale; şi iată că slava Domnului s-a arătat acolo, aşa cum o văzusem la râul Chebar. Atunci am căzut cu faţa la pământ (Ezechiel 3:23). Cazi cu faţa la pământ întotdeauna. Uneori este bine să faci realmente aceasta fizic. Întinde-te pe podeaua din camera ta înaintea lui Dumnezeu şi spune: DOAMNE, aici este locul de care aparţin de drept. Iată ce sunt un nimic în ochii tăi. Noi care stăm în faţa altora şi predicăm suntem în mare pericol deoarece foarte mulţi oameni ne admiră şi ne înalţă. Mai mult decât oricine altcineva, noi suntem aceia care au nevoie să stea singuri înaintea DOMNULUI cât mai des şi să se lungească la pământ înaintea Lui şi să recunoască că ei nu sunt nimic în ochii Lui.
Dumnezeu ne poate lua respiraţia într-o clipită. El ne poate lua ungerea într-o clipită. Îmi este teamă să nu-mi pierd ungerea mai mult decât de orice altceva din viaţa mea. Mi-aş pierde mai degrabă toţi banii şi toată sănătatea decât să pierd ungerea lui Dumnezeu din viaţa mea. Este uşor să pierzi ungerea fiind numai puţin neglijent cu banii sau cu limba sau cu orice alt aspect mărunt. Când faţa lui Ezechiel era la pământ, Duhul a intrat în el şi l-a făcut să stea în picioare. Acolo la pământ înaintea lui Dumnezeu este locul unde Duhul se pogoară asupra noastră. Să-L lăsăm apoi pe EL să ne ridice şi să ne înalţe. Nu te înălţa singur niciodată.