UNITATEA BISERICII - 3

UNITATEA BISERICII - 3
 
„Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi noi suntem una, Eu în ei, şi Tu în Mine; - pentruca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine.” (Ioan 17:21-23).
 
Unitatea și integritatea se spijină pe trei picioare, ca scaunul cizmarului: sfințenie, dragoste și adevăr.
 
Dragostea
 
Biblia ne spune că: „Dumnezeu este dragoste.” (1 Ioan 4:8b). Omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu, fapt care include nevoia de a se relaționa și capacitatea a iubi. Nouă ni se spune: „Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii.” (Coloseni 3:14). Dragostea este văzută ca o legătură între persoane, o relație  în care se atinge nivelul cel mai înalt: frumusețea vieții. Ea trece și dincolo de mormânt: „Dragostea nu va pieri niciodată.” (1 Corinteni 13:8a).
 
Dragostea nu apare de la sine; este mai mult decât o atracție de la prima vedere, o dorință egoistă, o conviețuire pașnică sau convenție prietenească. Dragostea se învață prin cultivarea aparte a caracterului. Trăsăturile de caracter ale adevăratei iubiri sunt descrise magistral în 1 Corinteni 13. Aici, pasajul începe cu „dragostea este îndelung răbdătoare” și se sfârșește cu „dragostea suferă totul”. Cum răbdarea înseamnă rezistența la suferință, vedem că miezul iubirii stă între parantezele suferinței; adică, cine vrea să guste splendorile dragostei nu poate ocoli suferința. Astfel, marea iubire a lui Dumnezeu pentru noi n-a putut ocoli crucea. Aici, inima plină de dragoste a Mântuitorului a bătut pentru ultima dată între brațele Sale sângerânde. O făcea pentru a da eternitate iubirii lui Dumnezeu pentru noi.
 
Pentru Biserica lui Hristos, dragostea devine mai măreață deoarece pe lângă cele mai înalte trăiri, are puterea de a da sens vieții și-n suferință. În plus, Apostolul Pavel adaugă capacitatea ei de unire indestructibilă cu Dumnezeu: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strîmtorarea sau prigonirea sau foametea sau lipsa de îmbrăcăminte sau primejdia sau sabia?” (Romani 8:35).
 
Constantin JOLDEȘ
Zalău, 9.12.2015
. . .
 
Reflecții despre dragoste
 
Omul nu poate exista în afara relațiilor: începe prin dependența de o mamă, creșterea într-o familie, este educat într-o școală, câștigă pânea cea de toate zilele la un servici, se integrează într-o Biserică sau alt grup social. Există o ordine a priorităților: relația cu Dumnezeu, familia în care crește, apoi cea pe care o întemeiază prin căsătorie, Biserica, locul de muncă și societatea. Dar, există o ordine pe care o pune dragostea în toate relațiile și care dau frumusețe vieții.
 
Constantin JOLDEȘ
 
. . .