3 semne ale omului spiritual - Zac POONEN

3 semne ale omului spiritual

Nu am putut să vă vorbesc ca unor oameni duhovnicești, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumești” (1 Cor. 3:1).

În 1 Corinteni 1:5 citim că credincioșii corinteni excelau în 3 domenii – cunoașterea Scripturii, predicare și darurile Duhului. Totuși, în ciuda tuturor, ei nu erau spirituali. Este greu să găsești credincioși care au discernământul de a recunoaște că un predicator elocvent, talentat, care are cunoștințe biblice profunde și darurile Duhului Sfânt, poate să nu fie un om spiritual, ci carnal.

 

Din nefericire, trăim într-o vreme în care majoritatea credincioșilor consideră că un om este spiritual dacă este un bun “maestru de ceremonii”, care poate organiza întâlniri pline de viață unde se glumește și se predică pe măsură.

Predicatorii sunt respectați, din nefericire, pentru darurile lor, nu pentru roadele care arată asemănarea cu Hristos – în ciuda învățăturii clare pe care a lăsat-o Isus cu privire la identificarea proorocilor mincinoși și anume lipsa roadei divine din caracterul lor (Matei 7:15-20).

Isus a spus de asemenea că în ziua judecății mulți vor veni înaintea Lui și vor spune că au proorocit și au făcut minuni în Numele Lui. Dar răspunsul Lui va fi că nu i-a cunoscut niciodată (Matei 7:22-23). Ei L-au numit pe Isus “Domn” și au avut puteri supranaturale. Dar a fost păcat în viața lor. Aceasta ne dovedește clar faptul că multă activitate “creștină” și chiar darurile supranaturale nu fac un om spiritual. De fapt, nu indică nici măcar faptul că omul respectiv este născut din nou, deoarece Domnul le-a spus acestor oameni că nu i-a cunoscut niciodată!

Pentru a înțelege ce anume face ca un om să fie spiritual, ar trebui să facem o listă cu abilitățile pe care le posedă satan. Aceasta ne va arăta clar lucrurile care nu sunt semne ale adevăratei spiritualități.

De exemplu putem considera drept activitate următoarele: Satan este un lucrător cu normă întreagă care este activ zi și noapte (Apoc. 12:9-10). El nu-și ia concediu niciodată. El caută mereu oameni pe care să-i acuze - și are multe ajutoare! El are multă cunoștință biblică deoarece chiar și lui Isus i-a citat din Scriptură. El are daruri supranaturale, zel, mulți co-lucrători, mulți urmași și autoritate peste multe persoane. Dar el nu este spiritual!

Ce face ca un om să fie cu adevărat spiritual poate fi rezumat în trei afirmații: privește în sus, în interior și în exterior.

Un om spiritual privește în mod constant în aceste 3 direcții:

1. în sus – în închinare și devotament față de Dumnezeu și Hristos

2. în interior – în recunoașterea și pocăința de ne-asemănarea cu Hristos

3. în exterior – în a căuta să ajute și să binecuvânteze pe alții.

Omul spiritual privește în sus

Dumnezeu ne-a chemat mai întâi să fim închinători – să fim flămânzi și însetați după El. Un om spiritual se închină lui Dumnezeu. Singura lui dorință este Dumnezeu. Nu dorește altceva sau pe altcineva pe pământ și în ceruri decât pe Dumnezeu (Psalm 73:25). Pentru el, banii nu sunt la fel de importanți ca Dumnezeu. Așa cum cerbul tânjește după izvoarele de apă, tot astfel omul spiritual tânjește după Dumnezeu. El vrea să-L aibă pe Dumnezeu mai mult decât un însetat dorește apa.

Un om spiritual tânjește după părtășia cu Dumnezeu mai mult decât propriul confort, el vrea   să-L audă pe Dumnezeu cum îi vorbește în fiecare zi.

Cei care iubesc banii, confortul și comoditatea lor, vor găsi mereu ceva pentru care să se plângă. Dar omul spiritual nu se plânge niciodată, deoarece Îl dorește numai pe Dumnezeu. Nu este dezamăgit niciodată de circumstanțele din viața lui deoarece vede mâna puternică a lui Dumnezeu în toate aceste situații și se smerește sub mâna aceasta cu bucurie, în orice vreme. Pentru că omul spiritual este conectat cu Dumnezeu nu are nevoie de legi sau reguli pentru a-și trăi viața. El a găsit pomul vieții (Dumnezeu Însuși) și nu are nici un interes pentru pomul cunoștinței binelui și răului. Pentru că este “prins” de devotamentul pur și simplu față de Hristos, nu se lasă îndepărtat de probleme secundare. An după an, omul spiritual crește în asemănarea cu Domnul deoarece privește la El.

Un om spiritual se smerește în mod constant și Dumnezeu îl înalță mereu. Este înălțat din ce în ce mai sus – într-o relație mai apropiată cu Dumnezeu. Un astfel de om, care a văzut realitățile cerului va căuta mereu să facă fapte bune ascunse de ochii oamenilor.

Omul spiritual privește în interior

Privirea în sus duce la o privire în interior. În momentul în care Isaia a văzut slava Domnului, el a devenit conștient de păcătoșenia lui (Isaia 6:1-5). La fel s-a întâmplat cu Iov, Petru și Ioan (Iov 42:5-6; Luca 5:8; Apoc. 1:17). Când trăim în prezența lui Dumnezeu, devenim conștienți de multele domenii în care nu ne asemănăm cu Hristos. Omul spiritual are lumină asupra păcatelor ascunse din viața lui.

Ni se poruncește să-L lăudăm pe Domnul “îmbrăcați cu podoabe sfinte” (Psalm 29:2). Fără haina sfințeniei, suntem goi înaintea Domnului. Astfel omul spiritual “face tot ce poate mai bine” pentru a-și păstra conștiința curată înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor (Fapte 24:16). Așa cum un om de afaceri face tot ce poate mai bine pentru a produce bani, așa cum oamenii de știință fac tot ce pot mai bine pentru a face noi descoperiri, tot astfel omul spiritual face tot ce poate mai bine pentru a-și păstra conștiința curată mereu.

Omul spiritual se judecă pe sine în mod constant deoarece descoperă multe lucruri în viața lui care trebuie curățate – lucruri de care ceilalți creștini nu sunt deranjați, dacă există în viețile lor.

Omul spiritual înțelege că trebuie să moară în interior în fiecare zi, față de multe lucruri care-l împiedică să fie eficient pentru Dumnezeu. Stilul său de viață devine unul în care își ia crucea și “poartă totdeauna, în trup, omorârea Domnului Isus” (2 Cor. 4:10).

Omul spiritual nu are probleme în a se smeri înaintea cuiva sau în a cere iertare – chiar dacă persoana e mai bătrână sau mai tânără decât el. El realizează că rugăciunile și slujirea lui nu vor fi acceptate de Dumnezeu dacă a rănit o singură persoană – soția, frate sau vecin. Astfel, în momentul în care realizează că a rănit pe cineva, “își lasă darul acolo înaintea altarului și se duce întâi și se împacă cu fratele său; apoi vine și aduce darul îniantea lui Dumnezeu” (Matei 5:24).

Omul spiritual privește în exterior

Privirea în sus și în interior duc la cea exterioară.

Omul spiritual realizează că Dumnezeu l-a binecuvântat pentru a fi o binecuvântare măreață pentru alții. Deoarece Dumnezeu l-a iertat atât de mult, el iartă imediat și cu bucurie pe cei care l-au rănit. Deoarece Dumnezeu a fost atât de bun cu el, își arată bunătatea față de ceilalți. El a primit în dar de la Domnul și tot astfel oferă și el altora.

Omul spiritual este preocupat de bunăstarea celorlalți. El e plin de compasiune pentru umanitatea pierdută și în suferință, neputând ignora un frate care este în nevoi – precum au făcut levitul și preotul din pilda bunului samaritean (Luca 10:30-37).

Dumnezeu este preocupat de oamenii pierduți - și dorește să-i binecuvânteze, să-i ajute, să-i ridice și să-i elibereze de sub robia lui satan. Preocuparea omului spiritual este identică. Asemenea Învățătorului, omul spiritual caută să slujească pe ceilalți, nu să fie slujit. Isus a mers pretutindeni pentru a face bine și a elibera pe oamenii care erau robiți de satan (Fapte 10:38). Omul spiritual face același lucru.

Un om spiritual nu caută să câștige nimic de la alții prin slujirea lui – bani sau onoare. Asemenea lui Dumnezeu, el caută să binecuvânteze pe ceilalți prin viața și lucrarea lui. El nu va aștepta niciodată să primească daruri de la cineva – pentru că se încrede în Domnul pentru fiecare nevoie a lui. S-a păstrat o broșură din secolul al II-lea intitulată “Învățăturile celor 12 apostoli” în care sunt relatate învățăturile pe care aceștia le-au spus oamenilor din vremea lor: să se ferească de orice predicator care le cere bani deoarece este un prooroc mincinos! Dacă am înțelege aceasta, am fi salvați de multitudinea de prooroci mincinoși din zilele noastre!

Un om spiritual privește în sus, în interior și în exterior. Dacă ar fi privit numai în sus, ar fi fost nerealist – “atât de ceresc încât nu ar fi fost de nici un folos pe pământ”. Dacă ar fi privit numai în interior, ar fi fost în depresie și descurajat de cele mai multe ori. Dacă ar fi privit numai în exterior, slujirea lui ar fi fost superficială. Un om spiritual privește în cele trei direcții în mod constant. Să ne ajute Dumnezeu să fim echilibrați și spirituali.