Zac Poonen-Învaţă să „auzi ca un ucenic”

Învaţă să „auzi ca un ucenic” - Zac Poonen

 

Într-o trimitere profetică la Domnul Isus din Isaia 50:4, se spune despre El că, dimineaţă de dimineaţă, Dumnezeu Îi vorbea, pentru că urechile Lui erau instruite să audă vocea Tatălui. Rezultatul era, după cum ne spune acelaşi verset, că Isus avea întotdeauna un cuvânt pregătit, potrivit nevoilor tuturor acelora care veneau la El. Era cu adevărat purtătorul de cuvânt perfect al Tatălui. Dacă acest obicei al ascultării vocii lui Dumnezeu a fost necesar pentru Isus Însuşi, atunci cu cât mai mult e necesar pentru noi? Dacă falimentăm aici, nu vom putea niciodată să slujim în mod corespunzător celor în nevoie. Numai atunci când învăţăm să „auzim ca un ucenic”, vom ajunge să avem „limba unui ucenic”. Din nefericire, mulţi care până acum ar fi trebuit deja să-i înveţe pe alţii, sunt încă bebeluşi spirituali, deoarece fie au ignorat, fie au neglijat acest „un lucru”.

 

 

A-L asculta pe Domnul nu înseamnă numai citirea Bibliei. Sunt mulţi care îşi citesc Bibliile pur şi simplu ca un act de rutină. A-L asculta pe Domnul înseamnă mai mult decât aceasta. Înseamnă să medităm la Cuvântul Lui până primim, prin el, mesajul Lui pentru noi. Numai aşa pot fi reînnoite minţile noastre şi conformate din ce în ce mai mult minţii lui Hristos. Dar mulţi care citesc Biblia nu au învăţat niciodată până acum să mediteze în acest fel.

 

Sunt cel puţin trei adevăruri spirituale de învăţat din aşezarea Mariei la picioarele lui Isus (Luca 10:39).

 

Poziţia şezând – spre deosebire de mers, alergat sau chiar statul în picioare – este în primul rând o imagine a odihnei. Aceasta ne învaţă că inimile noastre trebuie să fie odihnite şi minţile noastre liniştite înainte să-L putem auzi pe Dumnezeu vorbindu-ne. Păcatul nemărturisit va împiedica starea premergătoare de linişte, în timp ce preocuparea exagerată cu grijile şi bogăţiile acestei lumi va sta în calea celui de-al doilea moment. Cum putem spera să auzim vocea liniştită şi suavă a lui Dumnezeu cu o conştiinţă stingherită sau cu o minte plină de anxietate sau teamă? Psalmul 46:10 ne spune că trebuie să ne oprim, dacă e să-L cunoaştem pe Dumnezeu.

 

Stând aşezat la picioarele unei persoane este, totodată, o imagine a umilinţei. Maria nu stătea pe un scaun la acelaşi nivel cu Isus, ci pe un nivel mai jos. Dumnezeu nu vorbeşte niciodată unui om mândru, decât atunci când îl judecă. Dar El este întotdeauna gata să-i vorbească şi să-i ofere harul Său sufletului smerit care va sta ca un copil înaintea Lui (Matei 11:25).

 

În al treiea rând, a sta aşa cum a stat Maria este o imagine a supunerii. Este atitudinea unui ucenic în prezenţa Învăţătorului său. Supunerea noastră se manifestă în ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu n-a vorbit în Cuvântul Lui ca să ne satisfacă o curiozitate sau ca să ne dea informaţii. Cuvântul Lui este o expresie a dorinţei inimii Lui. El vorbeşte pentru ca noi să putem asculta. În Ioan 7:17, Isus a spus limpede că numai dacă suntem dispuşi să facem voia lui Dumnezeu noi vom ajunge să înţelegem această voie.

 

Mulţi creştini petrec luni şi ani de citire a Bibliei fără să caute să-L audă pe Dumnezeu vorbindu-le prin ea. Totuşi par a fi pe deplin mulţumiţi. Te întreb, auzi tu vocea Domnului în fiecare zi? Dacă nu, care este cauza? El vorbeşte acelora care ascultă. Ce astupă oare duhul urechilor tale? Este lipsa de liniştire înaintea Lui, lipsa umilinţei duhului sau neascultarea de ceea ce El ţi-a spus deja? Sau este poate o lipsă a dorinţei de a auzi? Oricare ar fi lipsa, Dumnezeu garantează că poate fi remediată imediat şi permanent. Roagă-te rugăciunea lui Samuel: „Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă”. Deschide-ţi apoi Biblia şi caută stăruitor faţa Domnului şi vei auzi şi tu vocea Lui.