Zac Poonen-Slujirea umplută de Duh

Slujirea umplută de Duh - Zac Poonen

 

Slujirea umplută de Duh este o slujire care împlineşte o chemare precisă a lui Dumnezeu. În Coloseni 1:23-25, Pavel spune că „am fost făcut slujitor” şi în 1 Timotei 2:7 că „am fost pus apostol”.

 

Pavel a fost hirotonisit de mâinile străpunse de cuie ale Mântuitorului său şi nu de vreun om. Dumnezeu a fost Cel Care l-a chemat pe Pavel să fie apostol. Această chemare, spune el în Coloseni 1:25, i-a fost dată. Ea a fost darul lui Dumnezeu – nu ceva ce el realizase sau câştigase. El spune de asemenea, în acelaşi verset, că această chemare i-a fost dată ca să le slujească altora. A fost o slujbă încredinţată lui de către Dumnezeu pentru lucrarea de construire a bisericii.

 

 

Dumnezeu are o chemare specifică pentru fiecare dintre noi. Este inutil să-I cerem lui Dumnezeu să ne schimbe în ceva care nu e chemarea Lui pentru noi – căci Duhul Sfânt hotărăşte ce dar trebuie să aibă fiecare. Pavel a fost chemat să fie un apostol. Dar nu oricine are o asemenea chemare. Pentru puterea de a face ceea ce Dumnezeu ne cheamă, avem noi nevoie să căutam Faţa Lui.

 

„Ia seama să împlineşti bine slujba pe care ai primit-o în Domnul”, a fost sfatul lui Pavel pentru Arhip (Coloseni 4:17).

 

Dumnezeu nu pune ţăruşi pătraţi în găuri rotunde. El ştie de ce anume are nevoie biserica Lui dintr-un anume timp şi loc, şi El ne pregăteşte pe fiecare dintre noi (dacă suntem supuşi) pentru o sarcină specifică – care poate fi total diferită de ceea ce noi înşine am dori să facem.

 

„Oare toţi sunt apostoli? Bineînţeles că nu. Toţi sunt proroci? Nu. Toţi sunt învăţători? Toţi sunt făcători de minuni? Toţi au darul tămăduirilor? Bineînţeles că nu. Toţi vorbesc în alte limbi? Toţi tălmăcesc? ...Nu.” (1 Corinteni 12:29-30). Dar Dumnezeu a pus fiecare dintre aceste daruri în Trupul lui Hristos. Important pentru noi este să ne recunoaştem darul şi chemarea noastră - şi să exercităm acel dar şi să ne îndeplinim acea chemare specifică pe care ne-o dă Dumnezeu. Dacă e un dar pe care Noul Testament ne încurajează în mod deosebit să-l căutăm, atunci acela este darul prorociei (1 Corinteni 14:39). Acesta este probabil darul cel mai necesar în biserica de astăzi. O slujire profetică este una care zideşte (întăreşte şi înalţă), sfătuieşte (mustră şi provoacă) şi mângâie (consolează şi încurajează) (1 Corinteni 14:3).

 

Trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să ne dea proroci în bisericile noastre care să spună adevărul lui Dumnezeu fără teamă sau părtinire – bărbaţi de calibru diferit de învăţaţii religioşi profesionişti, care sunt mai degrabă interesaţi de salariul, poziţia şi popularitatea lor.

 

Fie ca Domnul să ne ajute pe fiecare dintre noi să căutăm serios Faţa Lui ca să descoperim care este chemarea noastră.