Zac Poonen-Necazul care este în Isus

Necazul care este în Isus - Zac Poonen

 

În Apocalipsa 1:9-10 Ioan se referă la el însuşi ca „părtaş cu voi la necaz în Isus Hristos”. Orice ucenic sincer al lui Isus ar trebui să fie pregătit să i-a parte în „necazul care este în Isus” atâta timp cât este în această lume. Ioan nu a avut această revelaţie în timp ce trăia în confort. A primit-o în timp ce experimenta necazuri în Patmos, pentru că a fost credincios „Cuvântului lui Dumnezeu şi mărturiei lui Isus” (Apocalipsa 1:9). A trebuit să experimenteze necazul el însuşi pentru a putea scrie despre sfinţi experimentând necazul cel mare din partea Anticristului în zilele din urmă. Dumnezeu ne trece mai întâi prin încercări şi necazuri înainte de a ne da o lucrare pentru alţii care trec prin necazuri. Pavel a spus „Dumnezeu ne încurajează în toate necazurile noastre, pentru a-i putea încuraja pe cei care sunt în orice necaz cu (aceeaşi) încurajare cu care noi înşine suntem încurajaţi de Dumnezeu!” (2 Corinteni 1:4 - Amplified).

 

 

Nu este de mirare aşadar când doctrina că Isus va veni pe ascuns şi va lua (răpi) biserica Lui din lume, înainte de necazul cel mare, a apărut pentru prima dată într-o ţară (Anglia) unde creştinii trăiau în confort şi într-o vreme (mijlocul secolului al 19-lea) când nu aveau de înfruntat nici o persecuţie pentru credinţa lor. Astăzi această doctrină continuă şă fie vestită şi crezută de creştinii care trăiesc în pace şi confort, în tări unde nu există persecuţie deloc împotriva creştinilor. Din moment ce rugăciunile majorităţii creştinilor sunt la bază de genul: “Doamne, fă-mi viaţa mult mai confortabilă pe pământ” , nu este surprinzător faptul că ei au acceptat cu bucurie această învăţătură despre răpirea bisericii înaintea necazului. În felul acesta Satan a reuşit să adoarmă multitudini de creştini cu un confort fals, pentru ca atunci când necazul cel mare va veni asupra lor vor fi nepregătiţi.

 

Cuvintele lui Isus sunt clare: “În lume VEŢI AVEA NECAZURI. Dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea” (Ioan 16:33). Nu a promis niciodată că vom scăpa pe necazuri, fie ele necazuri mici sau mari. Însă El a spus că putem birui la fel cum El a biruit. El este mult mai interesat în a ne face biruitori decât în a ne salva de necazuri, pentru că El este mult mai interesat de caracterul nostru decât de confortul nostru. Isus nu a spus nici că evitând necazul cel mare va fi o recompensă pentru credincioşie, aşa cum învaţă unii. Din contră, El a spus că aceia care renunţă la toate pentru a-l urma pe El vor avea chiar mai multe necazuri decât ceilalţi care nu l-au urmat (Marcu 10:30). Când s-a rugat Tatălui pentru ucenicii Lui, a spus: “Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău” (Ioan 17:15). El nu a vrut ca ucenicii Lui să fie răpiţi din lume la acea vreme doar pentru că vor avea de înfruntat necazuri.

 

În secolul al 3-lea, când creştinii erau aruncaţi la lei în amfiteatrele Romane şi arşi pe rug în diferite părţi ale imperiului Roman, Domnul nu i-a salvat din acele necazuri. Dumnezeul care a închis gura leilor şi a înlăturat puterea cuptorului aprins în vremea lui Daniel, NU a făcut asemenea minuni pentru acei ucenici ai lui Isus – pentru că aceştia erau creştinii noului legământ care aveau să-L glorifice pe Dumnezeu prin moarte. Asemeni lui Isus Stăpânul lor, ei nu au cerut, nici nu s-au aşteptat ca doisprezece legiuni de îngeri să vină şi să-i protejeze de duşmanii lor.

 

Din cer, Dumnezeu a privit Mireasa Fiului Său fiind sfâşiată în bucăţi de către lei şi fiind arsă până la cenuşă; şi El a fost glorificat în mărturia lor – pentru că ei au “urmat pe Mielul, oriunde a mers El” chiar până la o moarte violentă (Apocalipsa 14:4). Singurul cuvânt pe care Domnul le-a spus a fost “Fii credincios până la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii” (Apocalipsa 2:10). Chiar şi astăzi, când ucenicii lui Isus sunt torturaţi şi persecutaţi în multe tări pentru Numele Lui, Domnul nu îi i-a de pe pământ. Şi El nici nu ne va răpi la cer înainte de necazul cel mare. El va face ceva mult mai bun. Ne va face biruitori în mijlocul necazului cel mare.

 

Isus este mult mai interesat în a ne salva de diavolul decât în a ne salva de la necaz. Ne permite să trecem prin necazuri pentru că ştie că aceasta este singura cale prin care putem deveni puternici spiritual. Un asemenea mesaj este într-adevăr o învăţătură ieşită din comun pentru o creştinătate iubitoare de confort care a fost răsfăţată în băncile bisericeşti în fiecare duminică, ani de zile de către predicatori gâdilitori de ureche. Însă acesta a fost mesajul pe care l-au predicat apostolii bisericilor primare. “Ei (apostolul Pavel şi Barnaba) au întărit sufletele ucenicilor, încurajându-i să continue în credinţă, zicând: ‘În Împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri’ “ (Faptele Apostolilor 14:22). Micile încercări pe care le înfruntăm acum acasă şi la muncă sunt doar o pregătire pentru altele mai mari care vor veni în zilele din viitor. De aceea este esenţial să fim credincioşi acum. Pentru că Dumnezeu spune “Dacă alergând cu cei ce aleargă pe picioare, ei te obosesc, cum vei putea să te iei la întrecere cu nişte cai” (Ieremia 12:5).

 

Ioan vorbeşte aici despre a fi “părtaş la necaz, la Împărăţie şi la răbdarea în Isus” (Apocalipsa 1:9). Trebuie să intrăm în părtăşie cu Isus mai întâi în necaz, înainte de a putea deveni părtaşi la Tronul Lui în Împărăţia Lui. Răbdarea este o mare virtute care este accentuată în tot Noul Testament. Isus Însuşi a spus “Vă vor da să fiţi chinuiţi … dar cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit” (Matei 24:13).