Zac Poonen-Şapte caracteristici ale unui slujitor adevărat al lui Dumnezeu

Şapte caracteristici ale unui slujitor adevărat al lui Dumnezeu - Zac Poonen

 

 

 

În Maleahi 2:1-3, mesajul lui Maleahi este pentru preoţi. În alte cuvinte el spune, „Nu mă adresez congregaţiei, ci mă adresez liderilor care stau pe scenă.” „Luaţi aminte” zice Domnul „Daţi slavă Numelui Meu ori voi arunca asupra voastră un blestem groaznic; voi blestema chiar şi binecuvântările pe care le primiţi. Da, le-am şi blestemat, pentru că nu aţi luat în serios avertizarea Mea. Vă voi nimici sămânţa, şi vă voi arunca balega în faţă, balega vitelor pe care le jertfiţi, şi veţi fi luaţi împreună cu ele.”

 

Aceşti profeţi nu erau predicatori gentili, eleganţi care stăteau în spatele anvoanelor ornate şi predicau lucruri plăcute pentru a-i face pe oameni fericiţi. Ei foloseau cuvinte dure. Cum te-ai simţi tu dacă un predicator ar veni şi ţi-ar spune „Îţi voi arunca balega în faţă”? Aceşti prooroci vorbeau dur pentru că lucrurile erau atât de rele în Israel. Să fii drăguţi, amabili şi blând este bine, dar într-o conversaţie personală. Când te ridici însă să vorbeşti cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fii ca un leu. Trebuie să fii un leu la amvon şi un miel în afara amvonului. Aceasta recomand tuturor predicatorilor. Aşa a fost şi Isus. El a folosit cuvinte dure. Apoi Maleahi a spus „Vei şti că am fost trimis de Dumnezeu cu această avertizare.”

 

 

În Maleahi 2:5-6, Maleahi a comparat Leviţii din vremea lui cu Leviţii din vechime. Şi astăzi, Domnul ne reaminteşte cum au fost primii apostoli, cum au lăsat totul pentru a-L urma pe Domnul. „Comparăte cu ei” ne spune El. „Scopul legământului Meu cu Leviţii a fost să aducă viaţă şi pace. Asta le-am oferit; şi aceasta necesita reverenţă din partea lor – şi ei m-au venerat mult. Observaţi în versetele 5 şi 6, şapte calităţi care îi caracterizau pe acei dintâi Leviţi – caracteristici care ar trebuie să fie adevărate despre oricare slujitor al lui Dumnezeu.

 

1. Ei L-au cinstit pe Dumnezeu.

Reverenţa pentru Dumnezeu este ABC-ul înţelepciunii.

 

2. Aveau o preocupare pentru Numele lui Dumnezeu.

Domnul nostru ne-a învăţat cum să ne rugăm „Sfinţească-se Numele Tău”. Trebuie să avem o mare dorinţă pentru ca Numele lui Isus să fie slăvit şi respectat în ţara noastră.

 

3. Au predicat întregul adevăr al lui Dumnezeu.

Mulţi predicatori nu predică întreg sfatul lui Dumnezeu, pentru că acesta i-ar face nepopulari. Aşa că devin adepţi ai compromisului. Odată am fost invitat pentru nişte întâlniri într-un loc unde eu trebuia să fiu singurul vorbitor. Cu o săptămână înainte de data de începere a întâlnirilor, organizatorii mi-au scris cerându-mi să nu vorbesc despre tema botezului în apă la nici una din întâlniri, ca nu cumva să jignesc pe unii oameni. Le-am scris înapoi zicându-le că în cazul acesta ar trebui să găsească un alt predicator. Le-am spus că nu pot acepta o invitaţie să vorbesc undeva, dacă avea să mi se spună ce să vorbesc sau ce să nu vorbesc. Ca slujitor al Domnului, va trebui să vorbesc orice îmi va pune Dumnezeu pe inimă.

 

4. Au urât păcatul.

Ei nu au minţit sau înşelat. Exista o ură pentru păcat în inimile lor.

 

5. Au umblat cu Dumnezeu.

Ei şi-au întărit umblarea zilnică cu Dumnezeu.

 

6. Au trăit cinstit.

În orice lucru din viaţa lor – felul cum îşi administrau banii, felul cum se comportau, etc. – au fost cinstiţi, fără strâmbătate.

 

7. Au întors pe mulţi de la păcat.

 

În acele două versete, avem o frumoasă descriere despre cum ar trebui să fie un adevărat predicator.

 

“Căci buzele preotului trebuie să păzească ştiinţa, şi din gura lui se aşteaptă învăţătură, pentru că el este un sol al Domnului oştirilor.” (Maleahi2:7) Trebuie să mergem mai întâi înaintea Domnului şi să primim Cuvântul Lui şi doar după aceea să mergem la oameni şi să le dăm Cuvântul Lui. Un mesager trebuie să aibă Cuvântul lui Dumnezeu pe buze. Însă acei Leviţi, asemeni multora astăzi, au părăsit căile lui Dumnezeu, au corupt legământul Lui şi i-au făcut pe oameni să se poticnească de predicatul lor. (Maleahi 2:8-9