Zac Poonen-Adevărata laudă vine dintr-o viaţă răstignită

Adevărata laudă vine dintr-o viaţă răstignită - Zac Poonen

 

 

Dumnezeu este un Rege măreţ, dar tronul pe care stă El nu e făcut din argint sau aur. Un astfel de tron ar fi prea ieftin pentru El. „Totuşi Tu eşti Cel Sfânt, şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel”, spune psalmistul (Psalmi 22:3). Lauda formează tronul pe care Dumnezeu stă ca Rege. De aceea cerul este un loc al laudei veşnice. Îngerii îi dau laudă continuu lui Dumnezeu. Acesta este tronul pe care stă Dumnezeu în cer. Când Duhul Sfânt vine în inimile noastre, El aduce cerul în inimile noastre şi noi putem să-i pregătim deasemenea un tron de laudă pentru ca Dumnezeul nostru să fie întronat – în inimile noastre, în căminele noastre şi în biserică.

 

Deaceea este important să ducem până la capăt mântuirea nostră, fără nemulţumiri şi tânguieli, cu frică şi cutremur, pentru că Dumnezeu (Duhul Sfânt) lucrează în inimile noastre să pregătească un tron pentru Tatăl (Filipeni 2:12-14). Dumnezeu lucrează deasemenea şi în afara noastră, în toate circumstanţele noastre, pentru a le face să lucreze împreună înspre binele nostru. Aşa că, nu avem nimic pentru a ne plânge şi a fi nemulţumiţi – dacă avem credinţă în Romani 8:28.

 

 

Nu se poate să lăudăm pe Dumnezeu în mod efectiv în biserică, dacă cârtim şi ne plângem acasă sau la serviciu. Adevărata laudă poate veni doar dintr-o viaţă răstignită. Este significant că singurul verset din Biblie care ne spune că Dumnezeu stă pe tronul laudelor poporului Său se găseşte în mijlocul unui psalm care descrie cu însufleţire răstignirea (Psalmi 22:3). Psalmul începe cu strigătul lui Isus pe cruce şi face referinţă la mâinile şi picioarele Lui fiind străpunse (Psalmi 22:16); şi apoi în mijlocul acestui psalm, Isus face referinţă la noi ca fraţi ai Lui şi ne invită să ne alăturăm Lui în pregătirea unui tron de laudă pentru Tatăl (Psalmi 22:22,23). Şi noi suntem răstigniţi cu El pe aceeaşi cruce – şi acolo, fiind răstigniţi cu El faţă de lume, faţă de poftele noastre, cântăm laudă Tatălui. Aici zace goliciunea multor laude şi a închinării care se găseşte în multe biserici, unde cuvântul crucii nu are locul central. Unii care au văzut această goliciune au reacţionat împotriva laudei şi închinării în totalitate şi au hotărât că nu-şi are locul în închinarea din noul legământ. Dar aceasta înseamnă să cazi de pe stâncă, dar pe cealaltă parte!

 

Pe cruce, răstignit cu Hristos, noi pregătim un tron de laudă pentru Tatăl. Psalmul 118 este un alt psalm al crucii şi despre Hristos (Psalmi 118:11-14, 22). Ne punem pe altar şi ne legăm cu funii de cruce (Psalmmi 118:27), şi stând acolo „lăudăm pe Domnul” (Psalmi 118:28, 29) şi spunem „Aceasta este ziua, pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!” (Psalmi 118:24).

 

Isus a fost uns ca şi Cap al nostru pentru a ne da „un untdelemn de bucurie şi o haină de laudă” (Isaia 61:1-3), în locul unui duh de apăsare şi în locul depresiei. Dacă trăieşti sub duhul depresiei, poţi fi sigur că este lucrarea lui Satan. Isus a venit să gonească acel duh din viaţa ta pentru totdeauna, şi să te îmbrace şi să te acopere cu haina de laudă. Nu este niciodată voia lui Dumnezeu pentru noi să fim deprimaţi şi descurajaţi sau într-o dispoziţie proastă – pentru că Isus nu a fost niciodată deprimat, descurajat sau într-o dispoziţie proastă; şi noi suntem chemaţi să umblăm aşa cum a umblat El (1 Ioan 2:6). Dar aceasta este posibil doar dacă luăm crucea în fiecare zi, aşa cum a făcut Isus.

 

În Psalmi 8:2 citim că din gura copiilor şi a pruncilor Dumnezeu îşi dovedeşte puterea de a învinge duşmanul. Isus a citat acest verset la momentul când preoţii cei mai de seamă au criticat pe copiii care strigau şi lăudau pe Dumnezeu (Matei 21:15,16). Preoţii cei mai de seamă, asemeni multora astăzi, credeau că în casa lui Dumnezeu nimeni nu ar trebui să strige sau să-şi ridice vocea în laudă şi închinare. Ei erau de părere că oamenii ar trebui să aibă feţe serioase şi să rămână tăcuţi în prezenţa lui Dumnezeu. Dar Isus a fost încântat să audă zgomotul laudei, pentru că i-a amintit de casa Lui cerească unde îngerii îi dau slavă lui Dumnezeu cu voci aseamănătoare tunetelor puternice! Acesta este unul dintre motivele pentru care Satan şi oştirile lui nu pot locui în cer – pentru că ei nu pot suporta strigătele laudei sincere pentru Dumnezeu. Nu o pot suferi nici atunci când o asemenea laudă este găsită în vreo biserică aici pe pământ. Aşa că vor încerca una dintre cele două metode – fie să jefuiască lauda de sinceritate sau să oprească lauda cu totul. Uitându-ne în jurul nostru la diferite denominaţiuni creştine, găsim că Satan a reuşit aproape peste tot cu una dintre aceste două metode.

 

De ce urăşte Satan lauda sinceră pentru Dumnezeu? Isus a citat Psalmul 8:2 şi a spus „puterea” de care se vorbeşte în acel psalm era de fapt „laudă” (Matei 21:16). Lauda este puterea prin care duşmanul este izgonit afară.

 

Strigăte de laudă goale, care nu vin dintr-o viaţă sfântă, nu au nici o putere. În Exod 32 citim că israeliţii au făcut un viţel de aur şi l-au numit ‚Iehova’ (v.5) şi au dansat şi strigat la ‚Iehova’ lor cu o voce aşa de puternică încât Moise şi Iosua i-au auzit de la mile depărtare (v.17-19). Însă Satan era chiar acolo în mijlocul tuturor acelor strigăte de laudă carismatice! Exista imoralitate în mijlocul lor la fel cum există astăzi în mijocul multora care strigă şi dansează în numele lui ‚Isus’.

 

Lauda noastră devine puternică doar atunci când vine dintr-o viaţă răstignită, dintr-o viaţă sfântă.