Zac Poonen-Relaţia bazată pe noul legământ în trupul lui Hristos

Relaţia bazată pe noul legământ în trupul lui Hristos - Zac Poonen

 

 

În 1 Samuel 18:1-8, citim despre Ionatan făcând un legământ cu David. Aceasta este o frumoasă ilustraţie a ceea ce ar trebui să fie relaţia bazată pe noul legământ în trupul lui Hristos. Se spune acolo că sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David. Cuvântul "alipit" este acelaşi cu cuvântul folosit in Neemia 4:6, unde se face referinţă la zidirea zidul în aşa fel încât să nu rămână nici o crăpătura in el. În acelaşi fel inima lui Ionatan era legată de inima lui David - nu exista nici o crăpătură între inimile lor, unde duşmanul să poată pătrunde. Se spune mai departe că Ionatan l-a iubit pe David ca pe sine însuşi. Aceasta este şi chemarea noastra în trupul lui Hristos - să ne unim împreună, devenind UNUL, astfel încât nici o crăpătură să nu existe între noi (nici o crăpătură de neînţelegere, gelozie, suspiciune, etc) unde duşmanul să poată intra şi să aducă diviziune.

 

 

Ionatan ar fi trebuit să fie singura persoană în Israel cea mai geloasă pe David, pentru că el era o ameninţare pentru Ionatan a succesiunii lui Saul ca următorul rege al lui Israel. Şi totuşi, el a depăşit gelozia şi l-a iubit pe David ca pe sine insuşi. Cât de mult face de ruşine Ionatan pe credincioşii Noului Testament!

 

Ioanatan a făcut un legământ cu David; şi ca simbol al acelui legământ, el şi-a dat jos mantaua împărătească şi a aşezat-o peste David. Aceasta era simbolic pentru dorinţa lui Ionatan de a muri faţă de el însuşi ca următorul împărat al lui Israel şi de a-l face pe David rege. Noi suntem îndemnaţi în trupul lui Hristos să "dăm întâietate unui altuia, în cinste". Trebuie să murim faţă de noi înşine în aşa fel încât să dorim sincer şi în mod serios ca fraţii noştri să fie mai mari şi mai bine priviţi decât noi inşine. Şi ne oferim mantaua, dacă este necesar, pentru a acoperi goliciunea fratelui, acolo unde este văzută. În felul acesta îl putem face pe fratele nostru glorios în ochii altora. Aceasta înseamnă să intri într-o relaţie bazată pe noul legământ cu fraţii în trupul lui Hristos.

 

Este imposibil să intri într-un astfel de legământ fără a muri repetat faţă de sine. Toate problemele care se strecoară în aproape fiecare adunare de credincioşi se ridică deoarece credincioşii de acolo nu au intrat într-o astfel de relaţie bazată pe noul legământ unii cu alţii. Fiecare îşi caută propriul folos. Rezultatul net al acesteia este că Satan triumfă. Însă astfel de adunări nu sunt biserica pe care o zideşte Isus, pentru că Isus a spus că porţile iadului nu vor fi în stare să învingă biserica pe care o zideste El (Matei 16:18).

 

Isus îşi zideşte biserica Sa în această lume astăzi. Dacă este să fim parte a acestei biserici şi să avem parte în zidirea acestei biserici, atunci trebuie să ţinem la inimă relaţiile bazate pe noul legământ şi ar trebui să căutăm să învăţăm cu toată inima noastră ce înseamnă să-i facem pe fraţii noştri glorioşi.

 

Citim apoi că Ionatan a luat deasemenea armura sa, sabia, arcul şi încingătoarea sa şi i le-a dat lui David. Intrând într-un legământ cu fraţii noştri, predăm orice armă posibilă cu care i-am putea răni în vreun fel. Aceasta este semnificaţia acţiunii lui Ionatan.

 

Arma cu care s-a făcut cea mai mare stricăciune în creştinătate este limba. Suntem noi gata să predăm această armă în relaţia bazată pe noul legământ cu fraţii noştri, în aşa fel încât niciodată nu o vom mai folosi să vorbim de rău sau să bârfim împotriva altuia, nici măcar odata.

 

Această predare a armelor noastre implică deasemenea o încredere în fratele nostru, astfel încât ne putem permite să fim fără apărare înaintea lui, pentru că ştim că el nu ne va răni niciodată. Printr-o astfel de încredere este zidită fraţietatea.

 

În 1 Samuel capitolele 19 şi 20 vedem loialitatea constantă a lui Ionatan faţă de David, chiar cu riscul de a sta împotriva propriului său tată. Ionatan a stat alături de fratele sau David în prezenţa rudelor trupeşti. Cu adevărat, el este un exemplu vrednic de urmat pentru noi toţi. Trebuie să ne iubim fraţii chiar mai mult decât rudele de sânge.