Zac Poonen-O lucrare glorioasă pentru fiecare credincios

O lucrare glorioasă pentru fiecare credincios - Zac Poonen

 

 

Melhisedec apare în întreaga Biblie doar în trei versete, şi totuşi Domnul nostru este numit Mare Preot după numele lui (Geneza 14:18-20)! Ce a făcut Melhisedec de a fost aşa de minunat? Avram se întorcea dintr-o bătălie unde doar ce învinsese 14 împăraţi şi armatele lor şi a salvat pe nepotul său Lot şi familia acestuia, pe care acei împăraţi îi capturase. Aşa că Avram a stat acolo în acea zi, extenuat din punct de vedere fizic şi având de înfruntat acum dublul pericol al mândriei şi poftirii. Însă lui Dumnezeu i-a păsat de el şi i-a vorbit unui alt slujitor al Său să meargă să-l ajute. Melhisedec a împlinit nevoile lui Avram, neştiind nimic despre aceste nevoi, pentru că a împlinit exact ceea ce Dumnezeu i-a spus să facă.

 

 

Mai întâi de toate el a luat ceva de mâncare pentru Avram. Melhisedec era un om sensibil! Nu era unul dintre aceia super-spirituali care credea că oamenii spirituali trebuie să fie pustnici! El nu i-a spus lui Avram să postească şi să se roage, ci i-a oferit un prânz bun! Acesta este un exemplu bun de urmat pentru noi – să oferim un prânz bun pentru vreo soră sau vreun frate extenuat. După ce i-a dat mâncarea, Melhisedec l-a ajutat pe Avram şi din punct de vedere spiritual – nu predicându-i, ci slăvind pe Dumnezeu pentru victoria lui Avram – în doar două propoziţii concinse. El a spus „Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului şi al pământului. Şi binecuvântat să fie Dumnezeul Cel Prea Înalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mânile tale! ” (Geneza 14:19-20). Melhisedec a petrecut probabil două ore hrănindu-l pe Avram şi pe slujitorii acestuia şi apoi a petrecut 15 secunde slăvindu-L pe Dumnezeu. Însă, în scurta exprimare a rugăciunii lui Melhisedec, Avram a realizat două lucruri. În primul rând a realizat că el îi aparţinea lui Dumnezeu care stăpânea cerurile şi pământul. Aceasta l-a eliberat de la a râvni bogăţiile împăratului Sodomei pe care doar ce le cucerise. Chiar dacă bogăţiile Sodomei trebuie să fi fost considerabile, din moment ce Sodoma era un loc foarte prosper, Avram a realizat acum că toată această captură era doar gunoi fără valoare în comparaţie cu cerul şi pământul pe care le stăpânea Dumnezeul lui. Melhisedec l-a ajutat pe Avram să vadă clar Cui îi aparţinea el. În al doilea rând, Avram a văzut clar că nu el sau cei 318 slujitori ai lui erau aceia care au învins pe acei împăraţi, ci Dumnezeu! Aceasta a fost o altă revelaţie – şi aceasta l-a salvat pe Avram de mândrie Din nou Melhisedec a reuşit a-i întoarce atenţia lui Avram de la victoria lui înspre Dumnezeu! Cel mai bun predicator este acela care ne poate întoarce atenţia de la noi înşine şi de la realizările noastre înspre Însuşi Domnul.

 

Şi acum ajungem la partea cea mai bună a povestirii. Melhisedec dispare după ce îl binecuvintează pe Avram. Nu mai citim nicăieri în Biblie despre el. Numele lui apare doar ca un fel de Hristos. Melhisedec se poate că se ruga în cortul său în acea dimineaţă, când Dumnezeu i-a vorbit şi i-a spus ce să facă. El nu-l cunoştea pe Avram, dar îl cunoştea pe Dumnezeu. Şi aceasta a fost îndeajuns. Dumnezeu i-a spus ce să facă şi l-a făcut o binecuvântare pentru mulţi. La ce lucrare am fost chemaţi noi, preoţi după ordinul lui Melhisedec! Noi suntem chemaţi să binecuvântăm pe oameni din punct de vedere fizic şi spiritual – şi apoi să dispărem înainte chiar de a ni se mulţumi!

 

Vrei ca oamenii să creadă că eşti un mare om al lui Dumnezeu sau vrei ca ei să ştie că ai un Dumnezeu mare. Aici se află diferenţa dintre o slujire religioasă şi una spirituală. Aici se află diferenţa dintre preoţia lui Aaron şi preoţia lui Melhisedec. Aaron s-a înfăţişat deseori înaintea oamenilor şi a primit onoruri din partea lor. Melhisedec însă a slujit pe oameni şi apoi a dispărut!

 

În felul acesta a slujit şi Isus în timpul zilelor Lui pe pământ. Mergând din loc în loc împlinind nevoile fizice şi spirituale ale oamenilor care erau învinşi în luptele vieţii. Şi El nu a vrut niciodată ca cineva să-i facă reclamă pentru vindecările Lui. Nu a vrut niciodată să fie cunoscut ca un Vindecător. Nu a vrut niciodată să fie un rege. El a venit să slujească altora şi să-şi dea viaţa pentru ei. Nu a vrut să fie faimos. Nu a vrut nici măcar să demonstreze lui Irod, sau Pilat, sau Ana, sau Caiafa, că El era Fiul lui Dumnezeu prin a se arăta vreunuia dintre ei după înviere. Nu s-a arătat nici unuia dintre Farisei sau Saduchei după învierea Lui, pentru că nu a vrut să se justifice El Însuşui înaintea oamenilor. El ştia că opiniile oamenilor erau bune doar pentru lada de gunoi! Vai, unde vom găsi astfel de predicatori şi lideri în creştinătate astăzi?

 

Imaginează-ţi doar ce s-ar întâmpla dacă am începe să trăim ca Melhisedec, ascultând de Dumnezeu şi căutând să ştim de la El ce ar trebui să facem în fiecare zi. Ar fi modul cel mai folositor pe care oricare dintre noi l-am putea trăi pe pământ. Psalmistul spune „fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele” (Psalmul 23:6). Acesta este modul de a trăi. Oriunde mergem, trebuie să lăsăm în urma noastră vreo faptă sau vreun cuvânt de iertare şi bunătate. Când Petru a descris lui Corneliu viaţa şi lucrarea lui Isus, el a rezumat aceasta într-o singură propoziţie în Faptele Apsotolilor 10:38 „Isus a fost uns cu Duhul Sfânt şi umbla din loc în loc făcând bine şi vindeca pe toţi cei care erau apăsaţi de diavolul, căci Dumnezeu era cu El”. Acesta este rezultatul ungerii adevărate cu Duhul Sfânt: Dumnezeu va fi cu noi şi vom merge din loc în loc binecuvântând pe oameni şi eliberându-i.

 

Nu se poate să fi venit în contact cu Isus în zilele Lui pe pământ, fără ca vreun bine să izvorască din El pentru tine, care să te binecuvinteze – atât spiritual, cât şi fizic. Femeia care a avut o hemoragie timp de 12 ani a descoperit lucrul acesta când a atins haina Lui. Nu suntem şi noi oare chemaţi să trăim o astfel de viaţă unde aceia care vin în contact cu noi sunt binecuvântaţi – fizic şi spiritual? Cu toţii suntem chemaţi să fim preoţi după ordinul lui Melhisedec.