Zac Poonen-Viaţa ta să fie un bun exemplu pentru alţii

Viaţa ta să fie un bun exemplu pentru alţii - Zac Poonen

(Let Your Life Be A Good Example For Others)

 

Când Pavel a chemat presbiterii bisericii din Efes pentru a-şi lua rămas bun, observaţi ce le-a spus în Faptele Apostolilor 20:17-35. Le-a amintit că a fost cu ei timp de trei ani (Fapte 20:31) şi că zi şi noapte le-a predicat în tot acest timp. Trei ani sunt mai mult de 1000 de zile. Şi dacă Pavel a predicat de fapt de două ori pe zi, aşa cum se indică în mod implicit aici, el trebuie să fi predicat peste 2000 de predici.

 

Efes era locul unde au avut odată o mare trezire şi unde creştinii au pus pe foc vechile cărţi de vrăjitorii şi farmece, costându-i aproapre jumatate de milion de rupii. Era de asemenea locul unde batiste care au fost atinse de trupul apostolului Pavel erau folosite pentru videcarea bolnavilor şi eliberarea celor stăpâniţi de demoni. Dumnezeu a făcut nişte lucruri extraordinare prin Pavel în Efes într-o măsură nemaiîntânită nicăieri altundeva (vezi Fapte 19:11, 12, 19). La sfârşitul tuturor acestora, despre ce le aminteşte Pavel presbiterilor? Le aminteşte despre minunile şi predicile lui? Nu.

 

 

Le spune să-şi aducă aminte de felul smerit în care a trăit printre ei, din prima zi în care l-au văzut (Fapte 20:19). Chiar dacă ar fi uitat predicile lui, nu vor putea uita niciodată felul cum a trăit printre ei. Viaţa lui a avut un impact permanent asupra lor. Nu vor putea uita niciodată compasiunea şi simplitatea lui. Îşi vor aminti cum a muncit din greu cu mâinile lui, făcând corturi pentru a se întreţine pe el şi cei ce lucrau cu el – pentru a nu fi o povară pentru alţii şi pentru a se da ca exemplu pentru alţi lucrători creştini (Fapte 20:34-35). Nu vor uita niciodată că pe timpul acelor 3 ani, Pavel nu a umblat după bani, daruri, sau după vreo haină nouă, din partea niciunuia dintre ei (Fapte 20:33).

 

Pavel le aminteşte de asemenea cum le-a arătat TOT planul lui Dumnezeu fără compromisuri (Fapte 20:27). El nu a căutat să placă oamenilor, nu a căutat popularitate pentru el însuşi. A predicat pocăinţă şi orice alt subiect lipsit de popularitate, dacă acesta era profitabil pentru ascultătorii lui, chiar dacă unii drept urmare s-au simţit jigniţi (Fapte 20:20,21). Acestea sunt lucrurile asupra cărora Pavel le-a atras atenţia.

 

Dacă păstoreşti o biserică timp de trei ani, aşa cum a făcut Pavel în Efes, şi apoi pleci, ce îşi va aminti turma ta despre tine? Îşi vor aminti de tine ca fiind un predicator impresionant sau un om smerit al lui Dumnezeu, care le-a arătat prin viaţă proprie cum a fost Isus. Se vor gândi la tine, ca la unul care i-a adus mai aproape de Dumnezeu şi i-a îndemnat să se asemene tot mai mult cu Hristos sau ca la unul care i-a învâţat cum să distribuie broşuri.

 

Avem o foarte mare responsabilitate, să demonstrăm generaţiei următoare ce înseamnă adevărata asemănare cu Hristos. Oamenii care se uită la noi – la felul cum trăim, predicăm şi slujim – trebuie să fie în stare să vadă în noi ce înseamnă să fii un adevărat slujitor al Domnului, în felul apostolilor şi profeţilor din vechime, şi nu în felul evangheliştilor, gen actori de film, ai secolului douăzeci. Fie că realizăm sau nu aceasta, noi lăsăm în urma noastră o imagine oriunde mergem – o imagine care va rămâne în mintea oamenilor mult timp după ce noi vom fi plecat şi mult timp după ce vor fi uitat mesajele pe care le-am predicat.