Zac Poonen-Dând dovadă de adevărată autoritate spirituală

Dând dovadă de adevărată autoritate spirituală - Zac Poonen

(Demonstrating True Spiritual Authority)

 

Mulţimile au rămas uimite de învăţătura lui Isus, pentru că au văzut o diferenţă între felul cum îi învăţa El şi felul cum i-au învăţat Fariseii timp de mulţi ani. Fariseii aveau multă cunoştinţă. Isus avea chiar mai multă cunoştinţă decât ei. Însă ceea ce i-a impresionat pe ascultătorii Lui a fost autoritatea Lui şi nu cunoştinţa (Matei 7:29). Dacă avem cunoştinţă dar nu avem nici o autoritate spirituală în lucrarea noastră, vom fi asemeni fariseilor. Dumnezeu a întărit cuvintele rostite de Isus. Aceasta înseamnă să vorbeşti cu autoritate spirituală.

 

Isus a spus ucenicilor Săi în Ioan 15:26, 27 că Duhul Sfânt va mărturisi împreună cu ei. Aceasta înseamna că de câte ori vor predica, Duhul Sfânt va sprijini ceea ce au spus. Fără nici o îndoială aşa aş vrea să fie lucrarea mea întodeauna. Aşa cum eu mărturisesc despre Isus, Duhul Sfânt trebuie să depună mărturie pentru ceea ce spun. El trebuie să vorbească inimilor ascultătorilor, spunându-le „I-a aminte la aceasta. Este din partea lui Dumnezeu.” Atunci voi fi vorbit cu autoritate Divină. Dar dacă dau pur şi simplu o mărturie foarte precisă despre Isus, şi Duhul Sfânt nu întăreşte ce spun, nu voi fi numit un eretic, pentru că toate doctrinele mele sunt evanghelice. Dar tot voi fi contribuit înspre moarte şi nu înspre viaţă.

 

 

Una dintre marile nevoi ale bisericii astăzi este aceea a unei demostraţii a autorităţii spirituale în lucrarea liderilor săi. Autoritatea spirituală este foarte diferită de autoritatea religioasă. Ceea ce vedem de obicei în creştinătate astăzi este autoritate religioasă, unde lideri puternici îşi domină turma.

 

Este uşor, când predicăm cuvântul lui Dumnezeu, să avem control asupra oamenilor. Oamenii apreciază lucrarea noastră pentru că îi ajută. Apoi, devine foarte uşor pentru noi să devenim mici dumnezei pentru admiratorii noştri. Trebuie întodeauna să trăim cu teamă de aceasta. Nu trebuie niciodată să profităm de autoritatea pe care o avem asupra altora prin darul nostru. Nu trebuie să încercăm niciodată să conducem viaţa altor oameni. Dacă descoperim dependenţa lor de noi, trebuie să-i îndreptăm cu blândeţe către Domnul – spre binele lor şi înspre creşterea lor spirituală. Chemarea noastră este să zidim Trupul lui Hristos şi nu propriile noastre imperii. Aceasta este calea autorităţii spirituale.

 

Pavel a avut o asemenea autoritate spirituală dată de Dumnezeu, încât putea chiar să dea în mâna Satanei pentru distrugerea trupului o persoană din biserica din Corint, pentru ca acesta să fie salvat (1 Corinteni 5:5). Omul acesta a fost salvat mai târziu şi s-a întors în biserică cu pocăinţă. Pavel a fost părintele fondator al acelei biserici şi astfel de părinţi au o autoritate spirituală pe care nimeni altcineva nu o poate exercita. Acei apostoli au avut autoritate Divină dată lor de către Domnul pentru a zidi pe oameni. Acesta este tipul de autoritate iubitoare de care avem şi noi nevoie. Vedem multe manifestări ale acestei autorităţi spirituale în viaţa apostolului Pavel, care sunt o imensă provocare pentru noi.

 

Când ucenicii L-au observat pe Isus timp de 3 ½ ani, au văzut că El este complet diferit de liderii şi predicatorii pe care i-au văzut în sinagogile lor. Nu întâlniseră pe nimeni care să trăiască ca El sau să vorbească ca El. El avea autoritate în viaţa şi lucrarea Lui. Până să-L fi întâlnit, ei au crezut că lucrarea spirituală era aceea pe care au văzut-o în preoţii şi episcopii lor în sinagogă. Şi dacă nu L-ar fi întâlnit niciodată pe Isus, ar fi luat pe acei preoţi şi episcopi ca exemple de urmat. Dar acum aveau un nou Exemplu pe care să-L urmeze. Tinerii noştrii au nevoie de mai bune modele de urmat. Este responsabilitatea noastră să fim acele modele exemplu, ca oameni cu autoritate spirituală.