Zac Poonen- Omul spiritual şi omul lumesc

Omul spiritual şi omul lumesc - Zac Poonen

 

La sfârşitul cărţii Eclesiastul, scriitorul întreabă „Care este, atunci, încheierea tuturor învăţăturilor?”. Şi răspunsul lui este: „Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui.” Nu este nimic rău în asta. Însă, de ce ne este spus să ne temem de Dumnezeu şi să păzim poruncile Lui? Este pentru că Dumnezeu este un Dumnezeu bun şi pentru că îl iubim? Nu. Este pentru că într-o zi Dumnezeu va judeca tot ce este ascuns, fie bun, fie rău (Ecles. 14:12).

 

Omul religios face lucruri bune de teama judecăţii. Orice religie falsă funcţionează în felul acesta. Te învaţă să fii om bun, pentru a evita judecata şi a fi răsplătit în viaţa următoare! Creştinismul fals predică acelaşi lucru. Acolo unde motivaţia principală pentru a asculta de Dumnezeu este teama de fi judecat, acolo avem un creştinism fals. Isus a zis “Dacă mă iubiţi, păziţi poruncile Mele.” (Ioan 14:15).

 

Adevărata spiritualitate nu este motivată de frica de judecată, ci de dragoste. Isus nu a ascultat de Tatăl pentru că I-a fost teamă că Tatăl îl va pedepsi, ci pentru că a iubit pe Tatăl. Aceasta trebuie să fie şi motivaţia nostră pentru ascultare. Însă autorul cărţii Eclesiastul nu a avut aceasta motivaţie. Atitudinea lui faţă de viaţă a fost una de fatalism şi indiferenţă. S-a hotărât să se călească prin orice situaţie întâmpinată, astfel încât niciodată să nu rămână surprins de ceva. Nu ştia multe despre veşnicie, chiar dacă o menţionează o dată. Îi era teamă de moarte şi s-a hotărât să se bucure din plin de viaţă pământească, având puţină “teamă de Dumnezeu”, aşa, doar ca precauţie.

 

 

Acesta este exemplul unei persone care a căutat să-L descopere pe Dumnezeu prin simţurile, inteligenţa şi raţionalmentele lui, fără ajutorul Duhului Sfânt. Creştinii care fac lucrul acesta se vor îndepărta de la adevăr la fel de mult ca şi cei ce urmează alte religii. Nu vom ajunge să cunoaştem nimic despre Dumnezeu fără ajutorul Duhului Sfânt, pentru că doar El ne poate descoperi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. “Nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 2:11).

 

Oamenii care l-au răstignit pe Hristos au fost aceia care au studiat Biblia în fiecare zi. Au studiat despre Mesia. Însă, atunci când El a venit în mijlocul lor, l-au numit “prinţul dracilor”! Dacă grecii sau romanii l-ar fi numit pe Isus cu un astfel de nume, putem înţelege, pentru că ei nu aveau Vechiul Testament. Nu au fost nici măcar Saducheii liberali care l-au numit aşa pe Isus. Au fost Fariseii fundamentalişti. Fariseii erau oameni inteligenţi. Dar nu erau smeriţi. Aveau o minte strălucită, însă inima lor nu era în regulă. Aceasta s-a întâmplat acum 2000 de ani şi se poate întâmpla şi astăzi. Dacă nu trăim în dependenţă umilă faţă de Duhul Sfânt pentru descoperirea Cuvântului lui Dumnezeu, ne vom îndepărta la fel de mult ca şi Solomon.

 

Când Petru s-a uitat la Isus şi a spus: “Tu eşti Hristosul. Fiul Dumnezeului celui viu.” Isus I-a răspuns “Ferice de tine Simone, fiindcă nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl meu care este în ceruri.” Aceasta înseamnă că nu deşteptăciunea lui umană l-a ajutat să înţeleagă acest adevăr. Cum se poate ca o persoană needucată ca Petru să ştie cine era Isus, când Fariseii care studiaseră Scripturile zi şi noapte nu au ştiut. Pentru că adevărurile lui Dumnezeu pot fi cunoscute doar prin revelaţia Duhului Sfânt. Aceasta a avut Petru, şi aceasta le-a lipsit Fariseilor. Aşa că dacă vrei să înţelegi Cuvântul lui Dumnezeu corect, fii dependent de Duhul Sfânt.

 

Solomon a încercat să găsească satisfacţie prin diferite forme de plăcere, achiziţionând proprietăţi, zidind iazuri de apă (Ecles. 2:6), cumpărând mulţi robi (Ecles. 2:7), adunând mult argint şi aur, etc. “Tot ce mi-au poftit ochii, le-am dat.” (Ecles. 2:10). L-a sfârşit, însă, spune “Apoi, m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările mele, şi nu era nimic trainic sub soare.” (Ecles.2:11). Vorbeşte apoi despre zădărnicia muncii grele, pentru că “tot rodul muncii lui, va trebui să îl lase omului care vine după el, şi cine ştie dacă acesta va fi înţelept sau nebun.” “Sub soare, totul este deşertăciune” (Ecles. 2:22).

 

În capitolul 2:26 citim ceva interesant “Omului plăcut Lui , El îi dă înţelepciune, ştiinţă şi bucurie”. Aceasta este o afirmaţie adevărată. Dacă inima ta este curată, Dumnezeu îţi dă oportunităţi pe pământ să acumulezi înţelepciune divină, cunoştinţă despre El şi plinătatea bucurii care există în prezenţa Lui. Dar ce sarcină îi dă omului păcătos? Îi dă grija să strângă şi să adune bani şi alte lucruri materiale, pentru ca într-o zi să poată fi date omului care caută mai întâi împărăţia lu Dumnezeu! (v. 26). În veşnicie, cei blânzi vor moşteni pământul. Nu este nici o îndoială despre asta.

 

Fiecare dintre noi, fie urmărim înţelepciunea, cunoaşterea de Dumnezeu şi bucuria Domnului, fie adunăm şi strângem lucruri pământeşti. Vedem aici diferenţa clară dintre omul spiritual şi omul lumesc. Oamenii religioşi sunt şi lumeşti. Ei poate cunosc Biblia, dar nu-L cunosc pe Dumnezeu. Şi de aceia îşi petrec timpul alergând după lucruri materiale şi cunoştinţă lumească care nu îi va ajuta în veşnicie.