Constantin JOLDES - Manual de ucenicie bazat pe Marturisirea de Credinta

 

Manual de ucenicie
Partea I – Iniţiere în cunoaşterea Scripturii
Organizat după Mărturisirea de credinţă
CUPRINS
SCRIPTURA:
Originea (natura) ei
Funcţiile ei
Relaţia dintre Scriptură şi Tradiţie
DUMNEZEU:
Dumnezeu creator şi susţinător
Natura lui Dumnezeu
Dumnezeu Tatăl
Dumnezeu Fiul
Dumnezeu Duhul Sfânt
FIINŢA UMANĂ:
Natura omului
Creat după chipul lui Dumnezeu
Creat cu voinţă liberă
Creat ca fiinţă responsabilă
Căzut în neascultare
Destinul omului
PĂCATUL:
Lipsa de conformitate faţă de legea morală a lui Dumnezeu
Universalitatea păcatului
Consecinţa păcatului
MÂNTUIREA:
Scăparea omului de sub urmările călcărilor legii divine
Imposibilă de realizat de către om
Posibilă prin har
Isus Christos singura soluţie
Mântuirea fără plată
Cerinţele în vederea mântuirii
NAŞTEREA DIN NOU:
Lucrarea lui Dumnezeu
Singura cale de ieşire din faliment moral
Efectele naşterii din nou
BISERICA:
Natura Bisericii
Funcţiile Bisericii
Conducerea Bisericii
Membralitatea în Biserică
SLUJITORII BISERICII:
Tipuri de slujitori ai Bisericii
Calităţile slujitorilor Bisericii
Preoţia universală
SIMBOLURILE NOULUI TESTAMENT:
Botezul
Cina Domnului
ZIUA DOMNULUI:
Sărbătorile creştine
Ziua de odihnă
DISCIPLINA ÎN BISERICĂ:
Natura disciplinei în Biserică
Motivele de disciplinare
Extensia disciplinării
RUGĂCIUNEA
Rugăciunea ca expresia a intimităţii dintre om şi Dumnezeu
Rugăciunea ca expresie a dependenţei de Dumnezeu
Tipuri de rugăciune
BOTEZUL şi UMPLEREA cu DUHUL SFÂNT
Botezul cu Duhul Sfânt
Botezul cu foc
Umplerea cu Duhul Sfânt
Ungerea cu Duhul Sfânt
Stăruinţa
SFINŢENIA
Sfinţenia ca stare
Sfinţirea ca proces
Aportul umano-divin în sfinţire
CĂSĂTORIA
Căsătoria ca act divin şi social
Căsătoria creştină
Divorţul
DĂRNICIA
Natura dărniciei creştine
Motivele pentru care Biblia ne încurajează să dăruim
ISUS CHRISTOS CA MIJLOCITOR
Isus Christos singurul Mijlocitor între Dumnezeu şi om
PĂSTRAREA SFINŢILOR ÎN HAR
Termenii păstrării în har a celor mântuiţi: responsabilitatea umană şi divină
RELAŢIA DINTRE BISERICĂ ŞI STAT
Natura relaţiei dintre Biserică şi Stat
Responsabilitatea creştinului în cazul conflictului de interese între Biserică şi Stat
VIAŢA VIITOARE
Starea intermediară a celor mântuiţi şi a celor nemântuiţi
Venirea Domnului
Judecata de apoi
Starea finală a celor mântuiţi şi a celor nemântuiţi
ANEXE
Botezul şi umplerea cu Duhul Sfânt
R.A. TORREY – Botezul şi umplerea cu Duhul Sfânt
A.W. TOZER – Cum să fim umpluţi ci Duhul Sfânt
Manual de studiu - MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ
MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ
SCRIPTURA
Noi credem şi mărturisim că Sfintele Scripturi ale Vechiului şi Noului Testament sunt inspirate de Duhul Sfânt. Ele sunt Cuvântul lui Dumnezeu scris prin revelaţie (descoperire) dumnezeiască pentru fiinţele umane. Scripturile sunt izvorul fără greş al conştiinţei de Dumnezeu.
Biblia, fiind Cuvântul lui Dumnezeu şi Adevărul, este singura normă de credincioşie şi comportament.
Biblia este singura autoritate în materie de religie; ea fiind necesară şi suficientă pentru cunoaşterea lui Dumnezeu, nemaifiind nevoie de sprijinul tradiţiei.
DUMNEZEU
Noi credem şi mărturisim că este un singur Dumnezeu, Creatorul, Susţinătorul şi Stăpânitorul tuturor lucrurilor.
În Biblie descoperim pe Dumnezeu ca Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt cu desăvârşire una în esenţă şi nedespărţiţi în fiinţa lor.
FIINŢA UMANĂ
Noi credem şi mărturisim că omul este creat de Dumnezeu. Trupul omului –
partea materială – e făcută din ţărână, iar natura spirituală a omului e din Dumnezeu, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
Dumnezeu a făcut omul fără prihană, perfect dar nu desăvârşit, cu voinţa
liberă de a alege binele sau răul.
Prin căderea în păcat, omul a căzut sub blestem şi a devenit incapabil de a
trăi voia lui Dumnezeu. Prin naşterea biologică, fiecare moşteneşte sămânţa păcatului, înclinarea spre rău, matura păcătoasă.
Omul fiind fiinţă liberă este răspunzător înaintea lui Dumnezeu de toate
faptele, vorbele şi gândurile sale. Toţi oamenii trebuie să moară, iar după moarte urmează judecata şi răsplătirea veşnică.
PĂCATUL
Noi credem şi mărturisim că omul, creat de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Sa pentru a-L glorifica şi pentru a trăi fericit în El, a fost ademenit de Diavol, devenind neascultător de porunca lui Dumnezeu. Prin neascultarea omului a intrat în lume păcatul şi blestemul. Păcatul este lipsa de conformitate faţă de legea morală a lui Dumnezeu printr-o atitudine, dispoziţie, gând, cuvânt sau faptă.
Toţi oamenii sunt păcătoşi iar plata păcatului este moartea.
ISUS CRISTOS CA MIJLOCITOR
Noi credem şi mărturisim că Isus Hristos este mijlocitorul rânduit în mod divin, între Dumnezeu şi om. Luând asupra Sa natura omenească, totuşi fără păcat. El a suferit şi a murit pe cruce pentru mântuirea păcătoşilor. El a fost îngropat, a înviat a treia zi, şi S-a înălţat la Tatăl, la dreapta Căruia trăieşte pururea ca să mijlocească pentru poporul Său. El este singurul mijlocitor, Profet, Preot şi Împărat al Bisericii Sale.
I Timotei 2:5 „…este un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos .”
Evrei 8:6 „…Hristos a căpătat o slujbă atât de înaltă cu cât legământul al cărui mijlocitor este El e mai bun…”
Evrei 9:15 „…El este Mijlocitorul pentru că prin moartea Lui să capete veşnicia…”
Evrei 9:24 „Hristos… a intrat chiar în cer, ca să se înfăţişeze acum pentru noi, înaintea lui Dumnezeu.”
Evrei 12:24 „De Isus, Mijlocitorul…”
Evrei 7:25 „…trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei…”
Fapte 7:56 „…văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.”
Psalmul 110:1 „Domnul a zis Domnului meu ,,Şezi la dreapta Mea…”
I Petru 3:22 „…Isus Hristos, care stă la dreapta lui Dumnezeu, după ce S-a înălţat la cer…”
Romani 8:34 „Hristos… stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi.”
I Ioan 2:1 „Dar dacă cineva a păcătuit avem la Tatăl un Mijlocitor pe Isus Hristos…”
MÂNTUIREA
Noi credem şi mărturisim că mântuirea este scăparea omului de sub urmările
călcării legilor divine. Ea are de a face cu natura omului şi cu faptele făcute de el.
Omul nu se poate mântui pe sine. El nu se poate spăla de păcatele sale, nu
se poate dezvinovăţi şi nici nu se poate ascunde de pedeapsa pentru păcat.
El nu îşi poate crea merite, prin fapte bune, ca să-şi acopere trecutul vinovat
şi să dobândească mântuirea.
Mântuirea e prin harul lui Dumnezeu. Ea este un har care ni se dă gratuit,
fără să o merităm. Faptele bune sunt roade ale mântuirii.
Singurul mijloc de mântuire este Domnul Isus, care a fost răstignit în locul
nostru. Nu există nici un alt mijloc de mântuire (cruce, taine, sfinţi).
Această mântuire săvârşită pe cruce, care se poate primi în mod gratuit, este
pentru toţi oamenii, indiferent de rasă, naţionalitate sau clasă socială.
Pentru ca omul păcătos să se poată bucura de această mântuire, el trebuie
să îndeplinească două condiţii: pocăinţa şi credinţa. Ele sunt întotdeauna nedespărţite.
- Pocăinţa înseamnă recunoaşterea păcatului, părerea de rău pentru el,
părăsirea lui şi mărturisirea lui în faţa lui Dumnezeu (Luca 15:11-24).
- Credinţa înseamnă primirea de către păcătos a harului divin pe care îl
oferă Dumnezeu în Cristos, spre mântuire şi viaţa veşnică.
NAŞTEREA DIN NOU
Noi credem şi mărturisim că naşterea din nou e regenerarea vieţii, înzestrându-ne cu o dispoziţie şi atitudine spirituală sfântă; ea cuprinde întreg caracterul, intelectul, sentimentul şi voinţa. Astfel, fiecare păcătos, pentru a deveni un adevărat credincios, trebuie să fie născut din nou.
Omul nu se poate naşte din nou şi nu se poate schimba prin propria sa putere.
Fără naşterea din nou, toate încercările de a face fapte bune pe care să le răsplătească Dumnezeu în ziua judecăţii, de a trăi voia lui Dumnezeu sunt falimentare, nu pot da nici un rezultat bun. Prin naşterea firească, noi moştenim o fire păcătoasă care dă roadele păcatului. Suntem ca un pom pădureţ care nu poate aduce roade bune. Oricât l-ai îngriji, tot poame pădureţe aduce. Numai altoirea e ceea ce poate schimba firea.
Naşterea din nou e lucrarea divină pe care o face Dumnezeu în viaţa păcătosului pentru a corespunde voinţei Sale. Pentru ca un păcătos să fie născut din nou el trebuie să se pocăiască şi să creadă, adică trebuie să primească harul iertării prin jertfa unică a lui Hristos şi darul mântuirii. Atunci, Dumnezeu face lucrarea naşterii din nou prin puterea Cuvântului şi a Duhului Său.
Naşterea din nou nu e o îmbunătăţire a vieţii, ci schimbarea radicală a vieţii. Ea nu e schimbarea efectului, ci a cauzei determinante; nu e curăţirea vieţii exterioare, ci a vieţii interioare.
Naşterea din nou ne dă calitatea de copii ai lui Dumnezeu; ea ne face părtaşi firii Dumnezeieşti, capabili de a trăi voia lui Dumnezeu. Ea e a doua fire în viaţa noastră după cum prin altoire pomul pădureţ nu e stârpit, el continuă să existe însă fără să i se dea posibilitatea de manifestare, tot aşa e şi naşterea din nou: firea veche e răstignită – pusă în imposibilitate de acţiune – iar firea nouă creşte şi aduce roadă bună. Calitatea altoiului e cu totul deosebită de cea a mărului pădureţ: în esenţa lemnului, în frunze şi în fructe. Aşa e şi cu cel născut din nou: toate trebuie să arate calitatea lui de copil al lui Dumnezeu…
Prin naşterea din nou devenim moştenitori ai lui Dumnezeu. Dreptul la moştenire veşnică e pe baza înrudirii noastre cu Dumnezeu. Cine nu e născut din nou nu e copil al lui Dumnezeu şi nici nu are drept la moştenirea veşnică.
BISERICA
Noi credem şi mărturisim că, după Noul Testament, totalitatea credincioşilor, fără deosebire de rasă, naţionalitate sau clasă socială, din toate timpurile, din cer şi de pe pământ formează Biserica lui Cristos: Biserica Universală. Această Biserică nu e o organizaţie pământească vizibilă ci e organismul viu, spiritual al celor mântuiţi, adică al celor care au crezut în Cristos şi au fost născuţi din nou.
În limba greacă, cuvântul “Biserică(ekklesia) a însemnat o adunare a celor chemaţi de acasă şi de la afacerile lor ca să se ocupe de chestiuni de interes public. Acest cuvânt a fost adaptat pentru a defini nu numai Biserica Universală ci şi o Biserică locală organizată şi independentă a urmaşilor lui Cristos dintr-o localitate, care se întruneau pentru închinăciune.
Biserica locală, după învăţătura Noului Testament, este unitatea voluntară a unui grup de credincioşi dintr-o localitate, născuţi din nou şi botezaţi pe baza mărturisirii personale a credinţei lor în Domnul Isus Cristos – ca Mântuitorul lor. Ei cresc la olaltă cu scopul de a se închina lui Dumnezeu, de a se zidi sufleteşte, de a se păstra curată credinţa şi învăţătura creştină – potrivit cu învăţăturile Noului Testament – şi de a colabora la propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu.
La început Biserica se întrunea în case particulare.
Conducerea directă a Bisericii o are Isus Cristos prin Duhul Sfânt. Nu recunoaştem grade ierarhice. Cei ce primesc anumite însărcinări sunt slujitori ai Bisericii, nu stăpâni care să poruncească.
Dreptul de membru al Bisericii nu se moşteneşte ci se primeşte în mod individual, prin naştere din nou. Acceptarea în rândurile membrilor unei biserici locale se face în chip voluntar şi personal, în urma botezului, pe baza mărturisirii credinţei în Domnul Isus. Membrii între ei se numesc “fraţi” şi ”surori” şi sunt egali în drepturi şi îndatoriri indiferent de rasă, naţionalitate clasă socială sau pregătire educaţională.
Organizaţia Bisericii locale e făcută pe principiul democraţiei autonome.
Programul dumnezeiesc are ca scop stabilirea Împărăţiei lui Dumnezeu în inimile oamenilor, iar Bisericile sunt alese de Dumnezeu pentru atingerea acestui scop. Bisericile au menirea de a proslăvi pe Dumnezeu, de a răspândi Evanghelia şi prin părtăşia frăţească de a da creşterea spirituală necesară fiecărui membru în parte.
BISERICA ŞI STATUL
Noi credem şi mărturisim că autoritatea Statului este de la Dumnezeu, fiind îmbrăcată cu putere pentru păstrarea dreptului, ordinii şi pedepsirea răufăcătorilor potrivit cu învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu, suntem datori a ne supune legilor, a ne îndeplinii îndatoririle cetăţeneşti şi a ne ruga pentru toate autorităţile Statului.
Tit 3:1 „Adu-le aminte să fie supuşi stăpânilor şi dregătorilor, să-i asculte, să fie gata să facă orice lucru bun.”
Romani 13:1,7 „Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt au fost rânduite de Dumnezeu… Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile…”
I Petru 2:13-14 „Fiţi supuşi oricărei stăpâniri omeneşti şi dregătorilor…”
I Timotei 2:1,3 „Vă îndemn… să faceţi rugăciuni… pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii…”
SLUJITORII BISERICII
Noi credem şi mărturisim că în Bisericile din Noul Testament au fost diferite feluri de lucrători speciali, dar ele au avut numai două clase de slujire care au condus afacerile spirituale şi materiale ale Bisericilor: bătrânii (presbiteri, păstori, episcopi) şi diaconii.
Titlul de “episcop”, “presbiter” şi “păstor” au fost date celui mai înalt slujitor din Bisericile Noului Testament. Toate aceste numiri sunt pentru una şi aceeaşi slujbă: supravegherea, păstorirea şi cârmuirea spirituală a Bisericii.
Pentru ca să fie cineva admis în slujba aceasta trebuie să aibă calităţile descrise de apostolul Pavel în 1 Timotei 3:1-7 şi Tit 1:5-9.
Metoda alegerii este arătată prin cuvântul grecesc “Xeirotonia” – tradus câteodată “rânduit” – care înseamnă “a vota cu ridicare de mână”.
Această alegere se face de Biserica adunată în acest scop.
Păstorul e supus şi el disciplinei bisericii, când învinuirea e bine întemeiată.
Diaconii sunt chemaţi a ajuta pe pastor în însărcinarea administrării bunurilor materiale ale bisericii. Ei au menirea să cultive dărnicia membrilor, să inspire acţiunile filantropice. Ei trebuie să aibă calităţile arătate în 1 Timotei 3:8-13.
Însărcinarea atât a pastorilor cât şi a diaconilor se face prin punerea mâinilor.
Noi credem şi mărturisim că, preoţia în conformitate cu Noul Testament nu formează o clasă specială, ci o calitate pe care o are fiecare credincios; ea e universală. Fiecare credincios e un preot. Fiecare are dreptul de a se apropia de Dumnezeu direct prin Domnul Isus, fără alt mijlocitor. Fiecare are dreptul de a oferi jertfe bisericeşti.
DISCIPLINA ÎN BISERICĂ
Noi credem şi mărturisim că fiecare membru al bisericii trebuie să trăiască o viaţă sfântă. Unitatea Duhului şi misiunea Bisericii se poate realiza numai printr-o viaţă trăită în sfinţenie, cu rânduială şi prin legătura păcii. Biserica are dreptul de a exercita disciplina frăţească asupra membrilor care s-au abătut de la învăţătura creştină a Cuvântului lui Dumnezeu, prin atitudine, învăţătură sau faptele vieţii. Disciplina constă în mustrare, ridicarea drepturilor şi excluderea din Biserică. Reprimirea unui exclus se va face, la fel, pe baza mărturisirii.
ZIUA DOMNULUI
Noi credem şi mărturisim că ziua Domnului este o rânduială creştină, care trebuie ţinută în continuu, petrecută în închinăciune şi cugetare spirituală, atât în public cât şi acasă. Spre deosebire de vechiul aşezământ, mozaic, când se ţinea ziua a şaptea, creştinii, ca membrii ai aşezământului nou, trebuie să ţină ziua întâi a săptămânii (Duminica) care a fost sfinţită de Dumnezeu prin învierea din morţi a Fiului Său şi prin trimiterea Duhului Sfânt.
Primii creştini au ţinut-o ca zi de închinăciune. În ea trebuie să ne odihnim de lucrurile şi distracţiile trupeşti, având voie să facem faptele milei şi cele care sunt absolut necesare.
Sărbători închinate sfinţilor nu au temei biblic.
SIMBOLURILE NOULUI TESTAMENT
Noi credem şi mărturisim că Biserica Nou Testamentală are două simboluri: Botezul şi Cina Domnului. Ele nu sunt taine/sacramente.
1. Botezul.
Cuvântul, în limba greacă, pentru botez este ‘baptizo’ şi înseamnă ‘afundare’. Deci, însă-şi traducerea cuvântului arată că forma botezului e prin afundare şi nici de cum prin stropire. Afundarea se face o singură dată în Numele Sfintei Treimi.
Botezul e simbolul înmormântării omului vechi şi a învierii omului celui nou, a firii noi pentru o altă viaţă.
Botezul nu are calitatea de a curăţi păcatele; curăţirea păcatelor o face numai sângele Domnului Isus. Botezul însuşi e mărturia publică a individului că, a primit deja această curăţire.
Pentru ca cineva să fie botezat, el trebuie să primească mai întâi mântuirea, ca să aibă un cuget curat; trebuie deci să fi îndeplinit condiţiile mântuirii: pocăinţa şi credinţa. Copiii, întrucât nu pot mărturisi că au îndeplinit aceste condiţii nu pot fi admişi pentru botez.
2. Cina Domnului.
Cina Domnului este simbolul morţii Domnului Isus în locul nostru. Ea se compune din pâine şi vin, ne amestecate. Pâinea frântă ne aminteşte de trupul Lui frânt pentru noi, iar vinul ne aminteşte de sângele Său vărsat pentru spălarea păcatelor noastre.
Cina Domnului nu are calitatea de a ierta păcatele. Ea are doar menirea de a ne aminti că pentru iertarea păcatelor noastre a trebuit ca trupul Lui să fie frânt şi sângele Lui să fie vărsat. Pentru acest scop El a poruncit ca noi să facem Cina.
Cina se poate lua de către toţi acei ce şi-au mărturisit credinţa în Domnul Isus şi au fost botezaţi.
De fiecare dată, la Cină, credinciosul trebuie să îşi facă cercetarea de sine.
DISCIPLINELE SPIRITUALE
PĂSTRAREA SFINŢILOR ÎN HAR
Noi credem şi mărturisim că un credincios mântuit prin jertfa salvatoare a Domnului Isus Hristos în urma pocăinţei personale şi a credinţei, e păstrat în această stare de har prin puterea lui Dumnezeu până în clipa de necredincioşie (când de bună voie părăseşte această stare). În acest scop a dăruit credincioşilor Duhul Sfânt să-i mângâie, lumineze, călăuzească şi să-i desăvârşească. Această conlucrare între Duhul Sfânt şi om se vede în toate laturile vieţii. În rămânerea în har, se împleteşte voinţa omului cu voinţa divină, lupta lui care e sprijinită de puterea lui Dumnezeu, pentru a birui ispitele şi încercările păcatului.
Isaia 41:10,13 „…Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare căci Eu sunt Dumnezeul Tău, eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare. Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te iau de mâna dreaptă şi-ţi zic: „Nu te teme de nimic, Eu îţi vin în ajutor”.”
Iuda 24 „Iar Aceluia, care poate să vă păzească de orice cădere…”
I Petru 1:5 „Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu prin credinţă, pentru mântuire…”
II Petru 2:9 „…Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici.”
I Corinteni 10:13 „Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre, ci împreună cu ispita a pregătit şi mijlocul de ieşire din ea, ca s-o puteţi răbda.”
Filipeni 1:6 „…Acela care a început în voi această lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.”
Ioan 10:28 „Eu le voi da viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.”
Romani 8:26 „Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră.”
RUGĂCIUNEA şi POSTUL
1. Rugăciunea.
Noi credem şi mărturisim că, rugăciunea e starea de părtăşie intimă a omului cu Dumnezeu. Ea e exprimarea sinceră a lăuntrului în faţa Domnului. Din această cauză nu avem cărţi de rugăciuni şi nu îndemnăm pe alţii să înveţe rugăciuni pe dinafară.
După starea inimii, rugăciunea poate fi de mulţumire, de cerere şi de mijlocire.
Rugăciunea trebuie adresată Tatălui în Numele Domnului Isus. El fiind singurul mijlocitor între om şi Dumnezeu. Rugăciunile adresate sfinţilor, credem că nu sunt în conformitate cu Sfintele Scripturi.
Rugăciunea este absolut necesară vieţii spirituale pentru creşterea, întărirea, ferirea de ispite şi biruinţa asupra vrăjmaşului.
Rugăciunea privată se poate face oriunde, iar rugăciunea comună se face în părtăşie cu ceilalţi credincioşi în biserici.
Rugăciunile pentru cei morţi nu au fost practicate în Biserica Creştină. Noi credem că ele nu au nici o valoare, deoarece cel mort a ajuns la locul lui imediat după moarte, fără să mai fie posibilitatea de schimbare de la un loc la altul.
2. Postul.
Postul este abţinerea de la mâncare şi băutură de orice fel (Matei 4.2), pentru un timp mărginit, hotărât de fiecare în parte, după nevoile şi puterea sa (Isaia 58.5, Fapte 9.9).
Postul are drept scop înfrânarea dorinţelor trupului pentru a obţine anumite biruinţe spirituale (2 Cor. 6.5, 11.27, Fapte 13.2-3, 14.23, Marcu 9.29, 1 Cor. 7.5).
Timpul hotărât pentru post este strâns legat de rugăciune. A posti fără a stărui în rugăciune şi fără a rezolva divergenţele cu semenii noştri este numai o formă de evlavie căreia îi lipseşte puterea (Marcu 9.28-29, Fapte 13.2-3, Isaia 58.6-7).
Postul poate fi o zi (24 ore), trei zile (postul Esterei) sau mai multe zile. Daniel a postit 21 de zile, iar Domnul Iisus a postit 40 de zile. Despre Domnul Iisus se spune că n-a mâncat nimic 40 de zile, nu că n-a băut apă. De obicei, la posturile prelungite se consumă seara un pahar de apă. Hotărârea zilelor de post cere un scop şi discernământ spiritual.
Nimeni nu poate fi este obligat să postească.
BOTEZUL şi UMPLEREA CU DUHUL SFÂNT
Noi credem şi mărturisim că botezul şi umplerea cu Duhul Sfânt este planul lui Dumnezeu pentru toţi credincioşii. În mod normal, normalitate stabilită după standardul biblic, o viaţă de credinţă şi slujire biruitoare se obţine numai după experienţa botezului, respectiv a umplerii cu Duhul Sfânt.
În timpurile VT, Duhul Sfânt a umplut inimile oamenilor în mod individual. Revărsarea Duhului Sfânt peste grupuri mai mari de oameni a fost promisă de Dumnezeu încă prin profetul Ioel (Ioel 2.28-29). Proorocul Ioel vorbeşte despre două mari revărsări: ploaia timpurie şi ploaia târzie (Ioel 2.23). Ploaia timpurie s-a revărsat în primele secole, începând cu ziua de Rusalii, la Ierusalim (Fapte 2.2-4), iar ploaia târzie se revarsă în zilele noastre.
Duhul Sfânt purcede de la Tatăl şi Fiul (Ioan 15.26). Ioan Botezătolul a anunţat că, Cel ce vine după el, Mesia, va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc (Matei 3.11). Domnul Iisus a recomfirmat promisiunea botezului cu Duhul Sfânt (Fapte 1.4-5) şi a definit-o ca fiind puterea de sus pentru slujba mărturisirii Evangheliei (Fapte 1.8). Botezul promis s-a împlinit în ziua de Rusalii, unde este descris ca o umplere cu Duhul Sfânt (Fapte 2.2-4). O umplere asemănătoare cu cea din ziua Rusaliilor s-a repetat în viaţa apostolilor şi a ucenicilor lui Hristos în Fapte 4.31. De aici, putem trage concluzia că experienţa de bază care are loc la botez este similară cu crea de la umplere, şi astfel, botezul este o umplere cu Duhul Sfânt, respectiv prima umplere.
În Biblie nu avem o definiţie explicită pentru botez sau pentru umplerea cu Duhul Sfânt. Dar, avem o descriere a oamenilor şi a împrejurărilor în care s-au manifestat, însoţite de mai multe mărturii ale celor care au fost de faţă (Fapte 2; 4; 8; 10; 19).
Botezul cu Duhul Sfânt este o experienţă perceptibilă, pe deplin conştientă. Omul care nu ştie când a fost botezat înseamnă că n-a fost niciodată umplut cu Duhul Sfânt. Dar a putut avea parte de cercetare a Duhului Sfânt şi prin credinţa în Domnul Isus de naşterea din nou, respectiv, de mântuire. Ucenicii Domnului Isus au crezut în El, au fost mântuiţi şi au avut parte de o anumită măsură din Duhul Sfânt (Ioan 20.22). Cu toate acestea ei încă nu erau botezaţi cu Duhul Sfânt. Abia la Rusalii s-a produs acest eveniment în viaţa lor. Atunci, ei au primit o putere de Sus care le-a schimbat radical caracterul, devotamentul şi slujirea. Aceasta ne face să înţelegem că fiecare credincios care nu a avut încă parte de botezul cu Duhul Sfânt trebuie să se abţină de la slujire (Fapte 1.4).
Botezul se primeşte în mod condiţionat prin credinţa în promisiunile lui Dumnezeu (Gal. 3.2) şi de ascultarea de Dumnezeu (Fapte 5.32). La acestea, Domnul Iisus adaugă rugăciunea de cerere stăruitoare (Luca 11.5-13), iar Apostolul Pavel râvna sau umblarea (dorinţa vie, plină de pasiune) (1 Cor. 14.1; 12; 39). Trebuie menţionat aici că toate cazurile de botez cu Duhul Sfânt din NT au avut loc numai într-un context de închinare (venerare, adorare), ascultare şi rugăciune; numai în anumite cazuri particulare, a avut loc o descoperire profetică specifică şi rugăciune cu punerea mâinilor (Fapte 8.12-17; 19.6).
Apostolul Petru a explicat celor de la Rusalii că manifestarea Duhului Sfânt la care au asistat este o lucrare planificată, promisă şi prezisă de Dumnezeu încă din vremurile VT. Astfel, botezul cu Duhul Sfânt este voia lui Dumnezeu şi trebuie să facă parte integrantă, ca ceva absolut normal, din viaţa spirituală a tuturor celor care se pocăiesc, se botează şi vor să nu mai trăiască o viaţă controlată de păcat (Fapte 2.33; 38-39).
Botezul Duhului Sfânt constă în venirea Duhului lui Dumnezeu asupra credinciosului, umplând duhul acestuia de pricepea şi înţelegerea reală a adevărului, punând stăpânire pe facultăţile lui intelectuale, transmiţându-i daruri noi care îl califică pentru slujba la care Dumnezeu l-a chemat.
Permanentizarea umplerii cu Duhul Sfânt este descrisă în Rom. 8 ca o umblare în lucrurile Duhului şi ca o locuire a Duhului în noi. În această privinţă Apostolul Pavel va scrie în Efeseni. 5.18b, în formă imperativă şi continuă: Fiţi plini de Duh. Aici se înţelege că umplerea continuă cu Duh Sfânt este o poruncă. Orice poruncă a Domnului nu poate fi tratată ca o recomandare opţională. Toate poruncile necesită din partea omului acţiuni specifice, menite să-l menţină pe direcţia promisiunilor lui Dumnezeu, a sfinţirii vieţii şi a unei slujiri pline de puterea Duhului Sfânt.
Ca o ilustraţie a umplerii putem lua o cameră mobilată care la o întâlnire se umple de oameni. Dacă se scoate din mobilier, atunci, la o nouă întâlnire poate fi mai plină de oameni. Dar putem vorbi de o altfel de situaţie dacă se scoate tot mobilierul afară şi se umple de oameni. Tot astfel, inima omului care scoate afară tot mai mult păcatul, poate ajunge în final „plină de toată plinătatea lui Dumnezeu” (Ef. 3.19).
Botezul Duhul Sfânt este o operaţie a Duhului pe care trebuie s-o distingem de opera naşterii din nou, pe care Duhul o face înaintea botezului cu Duh. După naşterea din nou, prin Duhul Sânt, fără ca să fie, totuşi, botezat cu Duhul Sfânt. Prin naşterea din nou, se transmite viaţa celui care crede în Isus Hristos, şi pe calea aceasta el este mântuit. Prin botezul Duhului, i se transmite putere aşa încât cel care primeşte acest botez, este echipat pentru slujbă. Fiecare credincios adevărat are Duhul Sfânt. Rom. 8.9: „Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.”
Primirea unei umpleri speciale a Duhului pentru o mai adâncă discernere spirituală, pentru o anumită lucrare sau slujirea se numeşte, în NT, ungere cu Duhul Sfânt (1 Ioan 2.20; 27).
Botezul cu foc (Matei 3.11) este viaţa de încercări (crucea) prin care Dumnezeu trece pe cei sigilaţi (1 Petru 4.12-14; 16-19; 1.6-7), pentru consolidarea credinţei şi a caracterului.
Stăruinţa în rugăciune pentru primirea Duhului Sfânt se încadrează în precizarea expresă a Domnului Isus din Luca 11.5-13 şi în râvna (gr. zelute) despre care vorbeşte Apostolul Pavel că trebuie să o avem în 1 Cor. 14.1; 12; 39. În vederea umpleri, este necesară o pregătire lăuntrică prealabilă şi o stăruinţă în rugăciune! Nu există nici un caz de umplere a unor oameni care trăiau în păcat sau erau pasivi faţă de Dumnezeu. Dimpotrivă, ei aveau o inimă plină de credinţă, de râvnă şi se aflau într-o închinare vie.
Stăruinţa nu constă în tehnici şi sforţări umane în afara cerinţelor exprese din Scriptură.
Botezul cu Duhul Sfânt este o pecete pentru ziua răscumpărării (Efeseni 4.30), o arvună a moştenirii (Efeseni 1.13-14), putere de sus pentru mărturisirea Evangheliei depline (Fapte 1.8). Astfel, cei chemaţi de Dumnezeu la vestirea Evangheliei, mai întâi trebuie să râvnească (stăruie) (1 Cor. 1; 12.12, 39) ca să fie umpluţi cu putere de Sus, pentru a putea fi însoţiţi de semnele, minunile şi darurile Duhului Sfânt (Marcu 16.17-18; Luca 22.49; 1 Cor. 2.1-5; Evrei 2.4).
Ca o ultimă precizare înainte de a încheia acest capitol menţionăm că este un pericol să facem un set de reguli standard după care are loc o umplere. Dar aceasta nu înseamnă nicidecum că ne putem lipsi de regulile descrise în Biblie, nici la nivel personal şi nici în Biserică. De exemplu, legea zborului este aceiaşi pentru pasăre sau avion, dar manifestarea exterioară este diferită. Avionul nu dă din aripi ca pasărea. Cu toate acestea, pentru fiecare există acelaşi rezultat final: zborul. Fiecare are reguli diferite de manifestare în zbor, dar nicidecum ceva împotriva legii zborului. Tot astfel, trebuie să ştim că nu ne putem umple cu Duhul Sfânt dacă nu acţionăm pe direcţia şi după regulile biblice ale umplerii. Râvnind, cu o credinţă vie în promisiunile lui Dumnezeu, umplerea ca fenomen, poate să aibă loc în această varietate de stări, forme şi rânduieli biblice. Nu trebuie să uităm că, atunci când este vorba de umplerea cu Duhul Sfânt, suntem în faţa unei promisiuni pe care Dumnezeu o consideră reală şi este normal să nască în noi o vie aşteptare (râvnă). Este voia lui Dumnezeu şi o poruncă divină ce trebuie împlinită!
SFINŢENIA
Noi credem şi mărturisim că, sfinţirea e lucrarea progresivă pe care o face Dumnezeu prin Duhul Sfânt în viaţa păcătosului mântuit. Ea începe la naşterea din nou şi prin ea suntem făcuţi potriviţi voii lui.
Ea înseamnă curăţire de păcat şi punerea la o parte a vieţii pentru Dumnezeu, prin despărţirea de lume. Curăţirea de păcat e făcută de sângele Domnului Isus.
Despărţirea de lume şi punerea la o parte pentru Dumnezeu se face prin Cuvântul lui Dumnezeu şi prin Duhul Sfânt, care ne dă putere a ne împotrivi ispitelor şi a trăi voia Lui.
Sfinţirea e o lucrare la care omul are partea lui, iar Dumnezeu îşi face partea Lui. Partea omului trece prin mai multe faze în care omul acceptă pentru sine, în totul voia şi puterea lui Dumnezeu:
- A fi dispus să accepţi din punct de vedere intelectual tot ceea ce vrea Dumnezeu să-ţi spună în Scriptură despre sfinţire şi realizarea ei.
- A fi dispus să vrei şi să te laşi schimbat conform Cuvântului lui Dumnezeu.
- Te concentrezi cu prioritate spre cerinţele schimbării întregii vieţi.
- adopţi schimbarea, acţionând imediat conform cu cerinţele ei!
Partea lui Dumnezeu constă în lucrarea specială a Duhului Sfânt care influenţează voinţa noastră şi ne dă puterea unei roade sfinte.
Naşterea din nou şi botezul cu Duhul Sfânt trebuie urmate de roada Duhului Sfânt (Galateni 5.22, Matei 7.16-20). Roada Duhului este recolta om născut din nou şi cârmuit de Duhul Sfânt (1 Ioan 5.18, Tit 3.8).
Roada Duhului rămâne imprimată în caracter şi face parte din moştenirea veşnică a omului în Împărăţia lui Dumnezeu.
Ucenicii au fost învăţaţi să nu se limiteze la nivelul la care au ajuns la un moment dat în relaţia cu Domnul Isus. Tot ceea ce le-a descoperit şi au experimentat în relaţia directă cu El va fi îmbogăţit de părtăşia cu Duhul Sfânt. Ei trebuiau să cunoască în continuare, sub aspect intim, persoana şi lucrarea Duhului Sfânt. Deşi cunoşteau bine pe Domnul Isus şi învăţătura Sa, El le-a cerut să aştepte la Ierusalim botezul cu Duhul Sfânt. Acest botez va amplifica înţelegerea învăţăturii Domnului Isus şi va da puterea unei slujiri autentice.
DĂRNICIA
Noi credem şi mărturisim că potrivit cu învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu şi practica primilor creştini, membrii Bisericii sunt datori, în chip moral, să contribuie din bunurile lor pământeşti, de bună voie şi după putinţă, la susţinerea cauzei Evangheliei.
II Corinteni 9:6-7 „Să ştiţi: cine seamănă puţin, puţin va secera; iar cine va semăna mult, mult va secera. Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui nu cu părere de rău, sau de silă, căci pe cine dă cu bucurie îl iubeşte Dumnezeu.”
Exod 25:2 „…să-Mi aducă dar; să-l primiţi pentru Mine de la orice om care-l va da cu tragere de inimă.”
Exod 35:5 „…Fiecare să aducă prinos Domnului ce-l lasă inima.”
I Corinteni 2:5 „Cine vrea să-şi aducă de bună voie darurile înaintea Domnului”
Romani 12:8 „Cine dă să dea cu inimă largă.”
1. Susţinerea persoanelor ce se află în slujba Evangheliei pentru a nu duce lipsă.
Filipeni 4:16,18 „Căci mi-aţi trimis în Tesalonic odată chiar şi de două ori, ceva pentru nevoile mele. Am de toate şi sunt în belşug. Sunt bogat de când am primit ce mi-aţi trimis…”
Tit 3:13 „Ai grijă de legiuitorul Zena şi Apolo să nu ducă lipsă de nimic din ce le trebuie pentru călătoria lor.”
III Ioan 6 „Vei face bine să îngrijeşti de călătoria lor, într-un chip vrednic de Dumnezeu.”
I Corinteni 9:14 „Domnul a rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia să trăiască din Evanghelie.”
Matei 10:10 „…Vrednic este lucrătorul de hrana lui.”
I Timotei 15:18 „Căci Scriptura zice: ,,Să nu legi gura boului când treieră” şi „vrednic este lucrătorul de plata lui.”
2. Ajutorarea săracilor, orfanilor şi văduvelor.
Fapte 11:29 „Ucenicii au hotărât să trimită fiecare după puterea lui un ajutor fraţilor, care locuiau în Iudea.”
Romani 15:26 „Căci cei din Macedonia şi Ahaia au avut bunătatea să facă o strângere de ajutoare pentru săracii dintre sfinţii care sunt în Ierusalim.”
I Corinteni 16:1 „Cât priveşte strângerea de ajutoare pentru sfinţi…”
Ioan 12:7-8 „Isus a zis: „…Pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi…”
Matei 25:40 „Adevărat vă spun, că ori de cate ori aţi făcut aceste lucruri unuia din acesţi foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”
Deuteronom 14:29 „…orfanul şi văduva… să mănânce şi să se sature pentru ca Domnul Dumnezeul tău să te binecuvinteze..”
Iacov 1:27 „Religiunea curată… este să cercetăm pe orfani si pe văduve în necazurile lor...”
3.Clădirea de locaşuri pentru închinăciune.
Exod 35:21 „Toţi cei cu tragere de inimă şi bunăvoinţă au venit şi au adus prinos Domnului pentru lucrarea cortului.”
I Corinteni 29:1,9 „…lucrarea este însemnată, căci casa aceasta nu este pentru om ci este pentru Domnul Dumnezeu. Poporul s-a bucurat de darurile de bună voie, căci le dădeau cu dragă inimă Domnului...”
Ezra 2:68-69 „…au adus daruri de bună voie pentru Casa lui Dumnezeu… au dat la visteria lucrării, după mijloacele lor...” etc.
CĂSĂTORIA
Noi credem şi mărturisim că, în conformitate cu Sfintele Scripturi, căsătoria este orânduită de Dumnezeu.
Căsătoria este actul de bună voie prin are un bărbat şi o femeie consimt să trăiască împreună toată viaţa. Bărbatul îi este îngăduit a avea o singură femeie; la fel, şi femeii îi este îngăduit să aibă un singur bărbat, ca soţ. După moartea unuia din soţi, cel rămas se poate căsători.
Întrucât şi căsătoria e şi o orânduială cetăţenească, ea trebuie întâi încheiată cu acte după legile Statului, apoi urmează binecuvântarea Bisericii. Noi ţinem ca creştinii să încheie o căsătorie numai în Domnul, adică numai cu credincioşi.
Căsătoria nu trebuie desfăcută prin divorţ. Divorţul e un lucru oprit pentru cei credincioşi.
În cazul de adulter dovedit sau a unei părăsiri răutăcioase a căminului, credem că Sfânta Scriptură admite divorţul.
LUCRĂRILE VIEŢII DE APOI
1. Starea intermediară (starea sufletului între moarte şi judecată).
Noi credem şi mărturisim că la moartea fizică trupul, care e din ţărână (materie) e coborât în mormânt, iar sufletul care e de la Dumnezeu (spirit) se duce la cer. În acea lume sunt două stări diferite şi complet despărţite: una de fericire, odihnă şi desfătare, numită rai, „Sânul lui Avram”, „casa din cer”, etc. şi alta de pedeapsă, de chin şi de suferinţă, numită iad, „loc de chin”, „întunericul de afară”, „adâncul”, etc.
După moarte sufletele celor mântuiţi şi împăcaţi cu Dumnezeu se duc în rai, iar al celor nemântuiţi se duc în iad. În ambele aceste stări sufleteşti sunt pe deplin conştiente şi în aşteptarea judecăţi. Ele sunt fără trupuri.
a) Starea celor mântuiţi
Luca 16:22 „Cu vremea săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avram.”
Luca 23:43 „Adevărat îţi spun ca astăzi vei fi cu Mine în rai.”
II Corinteni 5:1,7-8 „Ştim în adevăr că dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veşnică…Pentru că umblăm prin credinţă… suntem plini de încredere şi ne place să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul.”
Apocalipsa 6:9-10 „… am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră junghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră. Ei strigau şi ziceau: „Până când Stăpâne, Tu care eşti Sfânt, drept şi adevărat, zăboveşti să judeci… fiecăruia i s-a spus să se mai odihnească…”
Apocalipsa 7:9,14 „…m-am uitat şi era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni… care stătea în picioare… îmbrăcaţi în haine albe… Aceştia vin din necazul cel mare; şi şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului.”
b) Starea celor nemântuiţi
Luca 16:23 „A murit şi bogatul şi l-au îngropat. Pe când era el în locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam, şi pe Lazăr în sânul lui.”
II Petru 2:9 „…Domnul ştie… să păstreze pe cei nelegiuiţi ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii.”
II Petru 2:4 „Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit ci i-a aruncat în adânc unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată..”
Matei 8:12 „Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.”
Matei 13:49-50 „…vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.”
II Petru 2:17 „…lor le este păstrată negura întunericului…”
etc.
2.Venirea Domnului
Noi credem şi mărturisim că potrivit învăţăturii Noului Testament, Domnul nostru Isus Hristos, care S-a înălţat la cer, va veni cu slavă şi strălucire pentru a face judecata celor vii şi a celor morţi. Venirea Sa va fi văzută de toţi şi se va petrece în clipa pe care o ştie numai Dumnezeu Tatăl. La venirea Sa, morţii vor învia iar cei credincioşi, care au rămas în viaţă, vor fi schimbaţi într-o clipă şi răpiţi în întâmpinarea Mirelui.
Fapte 1:11 „Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.”
Matei 24:30; Marcu 13:26; Luca 21:27 „…vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.”
Ioan 14:3 „…Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi.”
I Tesaloniceni 1:10 „…şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său…”
I Tesaloniceni 4:16 „căci însuşi Domnul, cu un strigăt cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu se va pogorî din cer… noi cei vii, care vom fi rămas vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh…”
Apocalipsa 1:7 „Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi îl va vedea, şi cei ce L-au străpuns…”
Matei 24:36 „Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.”
3. Învierea morţilor
Noi credem şi mărturisim că la venirea Domnului morţii vor învia spre a se înfăţişa înaintea scaunului de judecată; trupurile înviate vor fi schimbate şi ele în nemuritoare, vor fi asemenea trupului înviat al Mântuitorului. Cu acest trup se va moştenii viaţa de veci, cei mântuiţi în fericirea veşnică iar cei nemântuiţi în pedeapsa veşnică.
Ioan 5:28-29 „…vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată.”
Fapte 24:15 „…va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi.”
I Corinteni 15:42 „aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire şi înviază în neputrezire.”
I Corinteni 15:52-53 „…la cea din urmă trâmbiţa. Trâmbiţa va suna morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.”
Filipeni 3:21 „…El va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale.”
Apocalipsa 20:13 „Marea va da înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele.”
etc.
4. Judecata de apoi
Noi credem şi mărturisim că fiecare om va fi judecat în mod drept de Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos, pentru a primi răsplata sau pedeapsa, după felul său de vieţuire în viaţa pământească.
Fapte 17:30-31 „Dumnezeu… a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin omul pe care L-a rânduit pentru aceasta, şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a învia din morţi.”
Romani 2:16 „Şi faptul acesta se va vedea când după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.”
II Corinteni 5:10 „Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată a lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.”
Apocalipsa 20:12 „şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise şi a fost deschisă şi o altă carte care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.”
Fapte 24:25 „…pe când vorbea Pavel… despre judecata viitoare…”
etc.
5. Starea după judecată
Noi credem şi mărturisim că după judecată, potrivit Noului Testament, cei mântuiţi vor moşteni viaţa de veci în fericirea cerească, iar cei nemântuiţi vor fi lepădaţi de la faţa lui Dumnezeu în chinul veşnic spre pedeapsa veşnică. În aceste stări va fi fiinţa întreagă: atât trupul înviat, schimbat în nemurire cât şi sufletul.
a)Starea celor mântuiţi
Matei 25:46 „…cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.”
Apocalipsa 21:3-4 „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii. El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El le va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va fi. Nu va mai fi nici o tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”
Apocalipsa 22:3,5 „Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor Fi în ea. Robii Lui îi vor sluji. Ei vor vedea faţa Lui şi Numele Lui va fi pe frunţile lor. Acolo nu va fi nici noapte, şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina, şi vor împărăţi în vecii vecilor.”
Matei 25:34 „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.”
b) Starea celor nemântuiţi
Matei 25:46 „…aceştia vor merge în pedeapsa veşnică.”
Matei 25:41 „Duceţi-vă de la Mine blestemaţilor în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui.”
Apocalipsa 14:10-11 „…va bea… din vinul mâniei lui Dumnezeu… şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă… şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor.”
Apocalipsa 21:8 „Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinători la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este iadul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.”
Apocalipsa 20:15 „Oricine n-a fost găsit în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul cu foc.”
ANEXE
BOTEZUL ŞI UMPLEREA CU DUHUL SFÂNT
Biserica Creştină Evanghelică „HARUL” din Zalău crede şi mărturiseşte că botezul şi umplerea cu Duhul Sfânt este planul lui Dumnezeu pentru toţi credincioşii.
În timpurile VT, Duhul Sfânt a umplut inimile oamenilor în mod individual. Revărsarea Duhului Sfânt peste grupuri mai mari de oameni a fost promisă de Dumnezeu încă prin profetul Ioel (Ioel 2.28-29). Proorocul Ioel vorbeşte despre două mari revărsări: ploaia timpurie şi ploaia târzie (Ioel 2.23). Ploaia timpurie s-a revărsat în primele secole, începând cu ziua de Rusalii, la Ierusalim (Fapte 2.2-4), iar ploaia târzie se revarsă în zilele noastre.
Duhul Sfânt purcede de la Tatăl şi Fiul (Ioan 15.26). Ioan Botezătolul a anunţat că, Cel ce vine după el, Mesia, va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc (Matei 3.11). Domnul Iisus a recomfirmat promisiunea botezului cu Duhul Sfânt (Fapte 1.4-5) şi a definit-o ca fiind puterea de sus pentru slujba mărturisirii Evangheliei (Fapte 1.8). Botezul promis s-a împlinit în ziua de Rusalii, unde este descris ca o umplere cu Duhul Sfânt (Fapte 2.2-4). O umplere asemănătoare cu cea din ziua Rusaliilor s-a repetat în viaţa apostolilor şi ucenicilor lui Hristos în Fapte 4.31.
În Biblie nu avem o definiţie explicită pentru botez sau pentru umplerea cu Duhul Sfânt. Dar, avem o descriere a oamenilor şi a împrejurărilor în care s-au manifestat, însoţite de mai multe mărturii ale celor care au fost de faţă (Fapte 2; 4; 8; 10; 19).
Ca o concluzie la relatările din Scriptură, înţelegem că:
- Botezul cu Duhul Sfânt este:
o Un fenomen obiectiv atribuit în mod suveran Duhului Sfânt al lui Dumnezeu (1 Cor. 12.11).
o Promisiunea şi voia lui Dumnezeu pentru cei care cred, aparţin şi-L urmează cu devotament pe Hristos.
o Prima umplere cu Duhul Sfânt (Fapte 1.5; 2.4; 4.31), manifestată ca o experienţă reală şi unică de contact nemijlocit cu Dumnezeu prin Duhul Sfânt.
o O intrare (scufundare) conştientă a omului în prezenţa lui Dumnezeu, perceptibilă în mod personal (subiectiv) şi observabilă din afară de către alte persoane, nefiind nicidecum o stare de transă scăpată de sub control.
Omul care nu ştie când a fost botezat înseamnă că n-a fost niciodată umplut cu Duhul Sfânt. Dar a putut avea parte de cercetare a Duhului Sfânt şi prin credinţa în Domnul Isus de naşterea din nou, respectiv, de mântuire. Ucenicii Domnului Isus au crezut în El, au fost mântuiţi şi au avut parte de o anumită măsură din Duhul Sfânt (Ioan 20.22). Cu toate acestea ei încă nu erau botezaţi cu Duhul Sfânt. Abia la Rusalii s-a produs acest eveniment în viaţa lor. Atunci, ei au primit o putere de Sus care le-a schimbat radical caracterul, devotamentul şi slujirea. Aceasta ne face să înţelegem că fiecare credincios care nu a avut încă parte de botezul cu Duhul Sfânt trebuie să se abţină de la slujire (Fapte 1.4).
o Primit condiţionat prin credinţa în promisiunile lui Dumnezeu (Gal. 3.2) şi de ascultarea de Dumnezeu (Fapte 5.32). La acestea, Domnul Iisus adaugă rugăciunea de cerere stăruitoare (Luca 11.5-13), iar Apostolul Pavel râvna sau umblarea (dorinţa vie, plină de pasiune) (1 Cor. 14.1; 12; 39). Trebuie menţionat aici că toate cazurile de botez cu Duhul Sfânt din NT au avut loc numai într-un context de închinare (venerare, adorare), ascultare şi rugăciune; numai în anumite cazuri particulare, a avut loc o descoperire profetică specifică şi rugăciune cu punerea mâinilor (Fapte 8.12-17; 19.6).
Apostolul Petru a explicat celor de la Rusalii că manifestarea Duhului Sfânt la care au asistat este o lucrare planificată, promisă şi prezisă de Dumnezeu încă din vremurile VT. Astfel, botezul cu Duhul Sfânt este voia lui Dumnezeu şi trebuie să facă parte integrantă, ca ceva absolut normal, din viaţa spirituală a tuturor celor care se pocăiesc, se botează şi vor să nu mai trăiască o viaţă controlată de păcat (Fapte 2.33; 38-39).
Botezul Duhului Sfânt este absolut necesar fiecărui creştin pentru slujba pe care Hristos o aşteaptă şi o cere de la el
Botezul Duhului Sfânt constă în venirea Duhului lui Dumnezeu asupra credinciosului, umplând duhul acestuia de pricepea şi înţelegerea reală a adevărului, punând stăpânire pe facultăţile lui intelectuale, transmiţându-i daruri noi care îl califică pentru slujba la care Dumnezeu l-a chemat.
Botezul Duhul Sfânt este o operaţie a Duhului pe care trebuie s-o distingem de opera naşterii din nou, pe care Duhul o face înaintea botezului cu Duh. După naşterea din nou, prin Duhul Sânt, fără ca să fie, totuşi, botezat cu Duhul Sfânt. Prin naşterea din nou, se transmite viaţa celui care crede în Isus Hristos, şi pe calea aceasta el este mântuit. Prin botezul Duhului, i se transmite putere aşa încât cel care primeşte acest botez, este echipat pentru slujbă. Fiecare credincios adevărat are Duhul Sfânt. Rom. 8.9: „Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.”
Nu mai încape nici o îndoială că Duhul Sânt care ne curăţeşte de păcat ne conduce într-o viaţă sfântă şi ne face capabili de a câştiga victoria asupra firii pământeşti şi asupra diavolului, dar aceasta nu este botezul Duhului Sfânt. Fără o viaţă sfinţită şi biruitoare, botezul Duhului Sfânt nu-şi are rostul şi valoarea (Torrey).
Stăruinţa în rugăciune pentru primirea Duhului Sfânt se încadrează în precizarea expresă a Domnului Isus din Luca 11.5-13 şi în râvna (gr. zelute) despre care vorbeşte Apostolul Pavel că trebuie să o avem în 1 Cor. 14.1; 12; 39.
În mod normal, o viaţă de credinţă biruitoare se obţine numai după experienţa umplerii cu Duhul Sfânt.
În vederea umpleri, este necesară o pregătire lăuntrică prealabilă şi o stăruinţă în rugăciune! Şi aici, excepţiile întăresc regula! Aceasta înseamnă că ceea ce este altfel, este o excepţie, nu o regulă! De aceea nu are rost nici un risc!
Stăruinţa nu constă în tehnici şi sforţări umane în afara cerinţelor exprese din Scriptură.
După A. W. TozerChei spre o viaţă mai profundă, cel ce vrea să fie umplut cu Duhul Sfânt trebuie să fie convins de următoarele aspecte:
o Umplerea este planul total al lui Dumnezeu pentru fiecare credincios şi astfel este fără nici o îndoială voia lui Dumnezeu;
o Trebuie să doreşti şi să vrei să ai tot ce a fost promis din Dumnezeu! Dumnezeu cere totul sau nimic!
o Trebuie să ai credinţă în momentul hotărâtor al umplerii cu Duhul Sfânt pe care l-a promis Dumnezeu!
o Să fi sigur că este o experienţă corectă, normală, reală şi posibilă, o realizare epocală care va transforma întreaga viaţă; umplerea rezolvă multe probleme neclare din viaţa noastră!
o Este necesar să fie înlăturate, până la golire deplină, toate neclarităţile, confuziile, dubiile şi temerile care au blocat până acum realizarea promisiunii lui Dumnezeu; este mai periculos să trăieşti viaţa fără a fi umplut de Duhul Sfânt! Tot ce vine de la Duhul Sfânt este de un real folos. De aceea, nu trebuie ţinut cont de avertizările fără bază biblică;
o Să nu-şi dorească numai emoţia puternică, victoria fără luptă sau puterea spectaculoasă; aceasta ar conduce la a fi victima unei înşelări emoţionale.
o Pregătirea pentru umplere necesită post, rugăciune şi meditare profundă asupra Scripturii; nu ajunge sprijinul sau sugestiile altora;
o Trebuie să vrei să fi umplut, cu o dorinţă ce preocupă toate gândurile şi nu este doar un dor slab; o dorinţă arzătoare şi vie care poate fi descrisă ca un chin al dorinţei (1 Cor. 12.12 - râvna în gr. = zelute, o dorinţă vie până la epuizare).
o Să accepţi dreptul suveran al lui Dumnezeu de a te pune la încercare şi de a te disciplina;
o Trebuie să ai o închinare din toată inima înaintea lui Dumnezeu, cu renunţarea la orice idol;
o Trebuie să te asiguri că vrei să fii stăpânit de Duhul Sfânt care nu va tolera nici un păcat: iubire de sine, autoindulgenţă, cedare în faţa comodităţii şi a plăcerilor; trebuie să aibă loc desprinderea de interesele pământeşti şi îndreptarea întregii atenţii asupra lui Dumnezeu.
o Mai întâi trebuie să aibă loc o dureroasă golire de păcat, de sine însuşi până la disperare de sine, o deplinătate a deprecierii de sine, o moarte faţă de toate lucrurile din interior şi exterior, o cufundare într-o stare de singurătate lăuntrică disperată; fără această golire nu poate avea loc o umplere cu sfinţenia Duhului Sfânt.
o Duhul se primeşte la convertire, dar poţi rămâne la o viaţă comodă, lipsită de luptă, de riscuri şi să te mulţumeşti cu o viaţă de compromis faţă de cele relatate în Scriptură; într-un cuvânt: căldicel! Ai ceva din Dumnezeu, dar nu tot; prin umplere ai parte de o ungere ulterioară pentru a te putea împotrivi ispitei, să asculţi total de Scriptură, să trăieşti victorios, să mori în pace şi să-L întâmpini bucuros pe Hristos la venirea Sa.
o Umplerea în sine nu este un lucru complicat! Nu sunt formule! Necesită: predare, cerere, supunere şi credinţă!
o Nu trebuie să fii mulţumit cu un consimţământ mintal asupra adevărului privitor la umplere, ci să ajungi la mărturia lăuntrică reală din inimă, care crede şi ştie deja ce înseamnă: sfânt, sfânt, sfânt!
o Ştii momentul umplerii! Omul care nu ştie când a fost umplut n-a fost umplut niciodată!
o Fiecare credincios trebuie să răspundă afirmativ la întrebarea: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” (Fapte 19.2).
Botezul cu Duhul Sfânt este o pecete pentru ziua răscumpărării (Efeseni 4.30), o arvună a moştenirii (Efeseni 1.13-14), putere de sus pentru mărturisirea Evangheliei depline (Fapte 1.8). Astfel, cei chemaţi de Dumnezeu la vestirea Evangheliei, mai întâi trebuie să râvnească (stăruie) (1 Cor. 1; 12.12, 39) ca să fie umpluţi cu putere de Sus, pentru a putea fi însoţiţi de semnele, minunile şi darurile Duhului Sfânt (Marcu 16.17-18; Luca 22.49; 1 Cor. 2.1-5; Evrei 2.4).
Botezul cu foc (Matei 3.11) este viaţa de încercări (crucea) prin care Dumnezeu trece pe cei sigilaţi (1 Petru 4.12-14; 16-19; 1.6-7), pentru consolidarea credinţei şi a caracterului.
„Trebuie să ne amintim cuvintele Domnului Isus care a promis un botez „cu Duhul Sfânt şi cu foc”. Sigur că aici nu e vorba de două botezuri diferite, unul de binecuvântare şi altul de blestem. Originalul grecesc nu permite o asemenea interpretare. Este unul şi acelaşi botez, considerat din două puncte de vedere. Mulţi creştini nu cunosc decât un „Suflu Sfânt”, dar şi focul este pentru noi, dacă-l cerem. Şi focul cercetează, desăvârşeşte, mistuie, luminează, iradiază, înflăcărează, se răspândeşte. Aşadar „focul” este lucrul de care mulţi creştini au nevoie astăzi, şi el este la dispoziţia noastră” (Torrey).
- Umplerea cu Duhul Sfânt este:
o Conştientizarea intrării în prezenţa lui Dumnezeu, manifestată ca o experienţă reală de contact nemijlocit cu Dumnezeu prin Duhul Sfânt, nefiind nicidecum o stare de transă scăpată de sub control.
o Manifestată ca o experienţă umană, supranaturală dar normală, fiind o promisiune a lui Dumnezeu şi o cerinţă biblică. Când apare în viaţa unui ucenic al lui Hristos aduce schimbări esenţiale a dispoziţiilor lăuntrice (percepţii, stări, decizii, sentimente) faţă de Dumnezeu şi oameni, călăuzire, roade sau daruri duhovniceşti pentru o slujire mai eficientă.
o Perceptibilă, în mod personal (subiectiv) şi observabilă din afară de către alte persoane, prin roadele şi semnele care o pot însoţi: bucuria, dragostea, pacea, vorbirea în limbi, proorocia, rugăciunea, etc. (Gal. 5.22; 1 Cor. 12.1-11; Rom. 12.6-8; Ef. 4.7-13)
Primirea unei umpleri speciale a Duhului pentru o mai adâncă discernere spirituală, pentru o anumită lucrare sau slujirea se numeşte, în NT, ungere cu Duhul Sfânt (1 Ioan 2.20; 27).
În toate descrierile din NT observăm că, atât botezul cât şi umplerea cu Duhul Sfânt, sunt experienţe distincte de botezul în apă sau de naşterea din nou, chiar dacă, în anumite cazuri, pot avea loc simultan ca entitate de timp.
Trebuie să evităm a ne aprecia şi de a ne considera umpluţi de Duhul Sfânt în baza unor presupuneri subiective sau a unor criterii fără o bază biblică temeinică. Nu se poate stabili din Scripturi, în mod absolut, că anumite daruri sunt obligatorii pentru a spune că ai fost botezat cu Duhul Sfânt, nici chiar darul vorbirii în alte limbi (1 Cor. 12.29-30; 14.23). Prezenţa caracterului schimbat, a roadelor Duhului Sfânt, a unei vieţi sfinte şi devotate în întregime lui Hristos sunt roade obligatorii la orice credincios umplut de Duhul. În nici un caz, nu se certifică biblic folosirea darurilor dacă lipsesc roadele Duhului Sfânt (Matei 7.15-23, Gal. 5.22). Totodată, pretenţia de a fi botezat sau umplut cu Duhul Sfânt, în lipsa primirii conştiente a puterii de Sus care a adus o mărturie reală prin roade şi daruri duhovniceşti, nu are suport biblic.
Permanentizarea umplerii cu Duhul Sfânt este descrisă în Rom. 8 ca o umblare în lucrurile Duhului şi ca o locuire a Duhului în noi. În această privinţă Apostolul Pavel va scrie în Ef. 5.18b, în formă imperativă şi continuă: „Fiţi plini de Duh”. Aici se înţelege că umplerea continuă cu Duh Sfânt este o poruncă. Orice poruncă a Domnului nu poate fi tratată ca o recomandare opţională. Toate poruncile necesită din partea omului acţiuni specifice, menite să-l menţină pe direcţia promisiunilor lui Dumnezeu, a sfinţirii vieţii şi a unei slujiri pline de puterea Duhului Sfânt.
Ca o ilustraţie a umplerii putem lua o cameră mobilată care la o întâlnire se umple de oameni. Dacă se scoate din mobilier, atunci, la o nouă întâlnire poate fi mai plină de oameni. Dar putem vorbi de o altfel de situaţie dacă se scoate tot mobilierul afară şi se umple de oameni. Tot astfel, inima omului care scoate afară tot mai mult păcatul, poate ajunge în final „plină de toată plinătatea lui Dumnezeu” (Ef. 3.19).
Textele biblice care descriu manifestările care pot însoţi botezul şi umplerile cu Duhul Sfânt în NT sunt:
- Fapte 2 – Umplerea cu Duh Sfânt s-a manifestat prin vorbire în limbi şi o mare putere de vestire a Cuvântului. În acelaşi timp a avut loc o mare schimbare a vieţii ucenicilor. În locul fricii a apărut îndrăzneala şi autoritatea divină în toată slujirea lor. Înainte, Petru se lepădase de Domnul în faţa unei slujnici şi chiar după Învierea Domnului s-a dus la vechile îndeletniciri pescăreşti. Acum uimea şi confrunta inclusiv autorităţile religioase ale vremii cu Cuvântul lui Dumnezeu şi cu responsabilitatea lor faţă de Hristos. Mesajul său, împreună cu a celorlalţi apostoli provoca mai mult ca niciodată credinţă în Dumnezeu, fiind însoţit de „minuni şi semne” pe care le făceau prin puterea Duhului Sfânt (Fapte 2.43).
- Fapte 4 – Vindecarea ologului şi mulţimea celor convertiţi a alarmat autorităţile religioase. Acestea au trecut la interdicţii şi ameninţări. Ucenicii „au ridicat glasul toţi împreună” şi s-au rugat lui Dumnezeu cerând „putere să vestească Cuvântul cu toată îndrăzneala” şi ca „El să-şi întindă mâna ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne”. Locul unde erau s-a cutremurat şi s-au umplut din nou de Duhul Sfânt. Rugăciunea lor a fost ascultată, aşa că vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală, în timp ce Domnul însoţea mărturia lor cu semne şi minuni.
- Fapte 8 – În Samaria Filip a vestit Evanghelia însoţită de semnele prezenţei Duhului Sfânt (8.6). Ei au primit Cuvântul şi au fost botezaţi. La o primă privire s-ar părea că s-au făcut toţi paşii necesari pentru primirea mântuirii şi continuarea relaţiei lor cu Dumnezeu. Totuşi, apostolii din Ierusalim, decid să trimită pe Petru şi pe Ioan, care, „s-au rugat pentru ei ca să primească Duhul Sfânt. Căci nu Se pogorâse încă peste nici unul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus” (8:15-16). Apostolii au pus mâinile peste ei şi aceia au primit Duhul Sfânt. Nu sunt precizate distinct manifestările care au avut loc la această umplere cu Duhul Sfânt, dar Simon „a văzut” o manifestare aparte de vreme ce a oferit bani pentru a avea puterea ca peste oricine îşi va pune mâinile să primească Duhul Sfânt.
- Fapte 10 – Corneliu, un om al rugăciunii şi temător de Dumnezeu primeşte vizita lui Petru şi ascultă împreună cu toată casa lui Cuvântul lui Dumnezeu. Peste toţi cei care ascultau Cuvântul lui Dumnezeu cu deplină adorare (Fapte 10.33) s-a pogorât Duhul Sfânt. Ei au început să vorbească în limbi şi măreau pe Dumnezeu. Credincioşii care-l însoţeau pe Petru au văzut în mod concret acest lucru şi au înţeles că aceştia au primit Duhul Sfânt (10.45-47). Această manifestare vizibilă a Duhului a fost apoi prezentată de către Petru, înaintea Bisericii din Ierusalim, pentru a justifica botezarea unuia dintre neamuri (11.15). Potrivit cu accentul specific cerut de tema tratată, trebuie să reţinem că, asupra autenticităţii acestor manifestări nu au fost ridicate obiecţii.
- Fapte 18:23–19:7 – În Efes Apolo vestea Cuvântul (18.25) şi dovedea cu putere că Isus este Hristosul (18.28). Cei care au crezut, au fost botezaţi cu botezul lui Ioan (19.3). Mai târziu se întâlnesc cu Apostolul Pavel care le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?”.
Din întrebarea pusă deducem că Apostolului Pavel considera primirea Duhului Sfânt ca un act conştient despre care poţi răspunde în termeni precişi. El nu considera că botezul în apă este o experienţă identică cu primirea Duhului Sfânt şi nici că primirea botezului aduce în mod automat primirea sau umplerea cu Duhul Sfânt. Totodată, el considera că, în mersul biblic normal al lucrurilor, ei trebuia să primească o umplere reală cu Duhul Sfânt de genul celei care a avut loc în continuare (Fapte 19.6). În esenţă, ei au declarat că nici măcar nu auziseră despre primirea Duhului Sfânt. Ca o consecinţă a lipsei lor de cunoştinţă, ei nu au avut o bază informaţională pe care să dezvolte o credinţa specifică primirii Duhului (Gal. 3.2, 14). Fără auzire şi fără credinţă ei nu au avut nici o experienţă conştientă de primire a Duhului Sfânt pe care să o poată descrie. Ei au fost numai cercetaţi de Duhul Sfânt. La nivelul informaţiei primite, au crezut, şi în consecinţă au acţionat primind botezul lui Ioan. Credinţa depinde strict de informaţiile pe care se bazează. Informaţiile primite în inimă (conştiinţă) nasc o convingere, care la rândul ei naşte o aşteptare ce determină saltul la credinţă.
Revenind asupra întrebării pusă celor din Efes, putem observa că nici după ce au fost botezaţi în Numele Domnului Isus, sub supravegherea personală a Apostolului Pavel, el tot nu a considerat primirea Duhului ca pe ceva ce se realizează în mod automat. Aceasta a avut loc numai după ce s-a rugat, punându-şi mâinile peste ei. Astfel a avut loc o umplere cu Duh Sfânt dovedită în mod neîndoielnic prin manifestări distincte şi conştiente. Ei au început să vorbească în limbi şi să proorocească. Putem concluziona că, la Efes, primirea Duhului a fost o experienţă distinctă de botezul în apă; a fost un proces sufletesc conştient pe care Apostolul Pavel a urmărit să aibă loc în viaţa ucenicilor lui Hristos. A fost, totodată, o experienţă spirituală reală, posibilă şi determinantă pentru tot ce a urmat în continuare la Efes. Ei trebuiau să fie umpluţi cu Duhul Sfânt!
Primirea, urmată de umpleri succesive cu Duhul Sfânt, trebuie întotdeauna hotărâtă, verificată şi apreciată după criterii Scripturale, respectiv dacă se regăsesc în comportament şi în tendinţă următoarele atitudini:
o Predarea, ascultarea şi întoarcerea cu pasiune a inimii spre Dumnezeu şi Cuvântul Său.
o Bucuria de a sta înaintea Domnului în rugăciune, laudă şi închinare.
o Schimbarea caracterului prin prezenţa roadelor Duhului Sfânt, o hotărâtă împotrivire faţă de păcat şi o trăire continuă în sfinţenie.
o Capacitate nouă şi o inexplicabilă putere de a înţelege Cuvântul lui Dumnezeu şi a-l proclama cu mare îndrăzneală chiar sub ameninţarea morţii.
o Putere spirituală nouă care stimula credinţa, închinarea, rugăciunea, sfinţirea vieţii, toate acţiunile şi slujirea lor.
o Înzestrare cu capacităţi de slujire noi îmbogăţite prin darurile Duhului Sânt. Se manifestau, cu putere şi în mod vizibil darurile pentru proclamarea Evangheliei, însoţite de proorocie, vorbire în limbi, vedenii, vindecare, puterea de a face semne şi minuni, etc.
Nu există nici un caz de umplere a unor oameni care trăiau în păcat sau erau pasivi faţă de Dumnezeu. Dimpotrivă, ei aveau o inimă plină de credinţă, de râvnă şi se aflau într-o închinare vie.
Ca o ultimă precizare înainte de a încheia acest capitol menţionăm că este un pericol să facem un set de reguli standard după care are loc o umplere. Dar aceasta nu înseamnă nicidecum că ne putem lipsi de regulile descrise în Biblie, nici la nivel personal şi nici în Biserică.
De exemplu, legea zborului este aceiaşi pentru pasăre sau avion, dar manifestarea exterioară este diferită. Avionul nu dă din aripi ca pasărea. Cu toate acestea, pentru fiecare există acelaşi rezultat final: zborul. Fiecare are reguli diferite de manifestare în zbor, dar nicidecum ceva împotriva legii zborului. Tot astfel, trebuie să ştim că nu ne putem umple cu Duhul Sfânt dacă nu acţionăm pe direcţia şi după regulile biblice ale umplerii. Râvnind, cu o credinţă vie în promisiunile lui Dumnezeu, umplerea ca fenomen, poate să aibă loc în această varietate de stări, forme şi rânduieli biblice. Nu trebuie să uităm că, atunci când este vorba de umplerea cu Duhul Sfânt, suntem în faţa unei promisiuni pe care Dumnezeu o consideră reală şi este normal să nască în noi o vie aşteptare (râvnă). Este voia lui Dumnezeu şi o poruncă divină ce trebuie împlinită!
BOTEZUL ŞI PLINĂTATEA DUHULUI SFÂNT - R.A. TORREY
Extras din lucrarea:
UN STUDIU AL MARILOR DOCTRINE BIBLICE
R. A. TORREY
CE NE ÎNVAŢĂ BIBLIA DESPRE
DUHUL SFÂNT
Botezul şi plinătatea Duhului Sfânt
Ce se înţelege prin botezul cu Duhul Sfânt
Fapte 1.5: ˝Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile; veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.˝ (Comparaţi cu Fapte 2.4; 38: ˝Şi toţi s-au umplut de Duh Sânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.˝, «Pocăiţi-vă» le-a zis Petru, «şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh».)
Fapte 4.8: ˝Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: «Mai mari ai norodului şi bătrâni ai lui Israel.»˝
Fapte 10.44-46: ˝Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul. Toţi credincioşii tăiaţi împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiţi când au văzut că darul Duhului s-a vărsat şi peste Neamuri. Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu.˝
Fapte 11.15-17: ˝Şi, cum am început să vorbesc, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei ca şi peste noi la început. Şi mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: «Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt». Deci, dacă Dumnezeu le-a dat acelaşi dar ca şi nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?˝
Fapte 19.2-6: ˝Pavel le-a zis: «Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?» Ei i-au răspuns: «Nici n-am auzit măcar că a fost un Duh Sfânt». «Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?» le-a zis el. Şi ei au răspuns: «Cu botezul lui Ioan.» Atunci Pavel a zis: «Ioan a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus». Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus. Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei, şi vorbeau în alte limbi şi prooroceau.˝
Evrei 2.4: ˝…Dumnezeu întărea mărturia lor prin semne, puteri şi felurite minuni, şi cu darurile Duhului Sfânt, împărţite după voia Sa.˝
I Cor. 12.11;13: ˝Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh. […] Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte. […] Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh.˝
Luca 24.49: ˝Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi primi o putere de sus.˝
1. Noul Testament întrebuinţează un număr însemnat de expresii sugestive pentru a descrie una şi aceeaşi experienţă, ca: ˝botezul cu Duhul Sfânt˝, ˝plin de Duhul Sfânt˝, ˝Duhul Sfânt s-a coborât peste ei˝, ˝darul Duhului Sfânt S-a răspândit şi peste ei˝, ˝veţi primi darul Duhului Sfânt˝, ˝Duhul Sfânt a venit peste ei˝, ˝făgăduinţă Tatălui Meu˝, ˝îmbrăcaţi cu putere de sus˝.
Fapte 19.2: ˝Pavel le-a zis: «Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?» Ei i-au răspuns: «Nici n-am auzit măcar că a fost un Duh Sfânt».˝
2. Botezul Duhului Sfânt este o experienţă definită; se poate şti, şi trebuie să ştim dacă am fost botezaţi sau nu.
(Comparaţi cu Fapte 8.15.16: ˝Aceştia au venit la Samariteni, şi s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. Căci încă nu se pogorâse peste niciunul din ei ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus.˝)
Gal. 3.2: ˝Iată numai ce voiesc să ştiu la voi: prin faptele Legii aţi primit voi Duhul, ori prin auzirea credinţei?˝
Fapte 1.5: ˝Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.˝
Noi vedem aici un grup de oameni regeneraţi şi declaraţi curaţi de Hristos Însuşi. (Comparaţi cu Ioan 15.3: ˝Acum voi sunteţi curaţi, din pricina cuvântului pe care vi l-am spus.˝ Şi Ioan 13.10: ˝Isus i-a zis: «Cine s-a scăldat, n-are trebuinţă să-şi spele decât picioarele ca să fie curat de tot; şi voi sunteţi curaţi dar nu toţi.»˝) Dar cu toate acestea, ei nu au primit botezul Duhul Sfânt decât după multe zile.
Fapte 8.12:˝Dar când l-au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi cât şi femei.˝
În acest număr de creştini botezaţi există, fără îndoială, şi o bună parte de oameni născuţi din nou. Totuşi, noi citim vers. 15 şi 16: ˝Aceştia au venit la Samariteni, şi s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. Căci nu se pogorâse încă peste niciunul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus.˝ Aşadar, născuţi din nou, dar nebotezaţi cu Duhul Sfânt.
Vedem acelaşi lucru în Fapte 19.1-2: „Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns în Efes. Aici întâlni pe câţiva ucenici, şi le-a zis: «Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut» Ei au răspuns: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.”
3. Botezul Duhul Sfânt este o operaţie a Duhului pe care trebuie s-o distingem de opera naşterii din nou, pe care Duhul o face înaintea botezului cu Duh. După naşterea din nou, prin Duhul Sânt, fără ca să fie, totuşi, botezat cu Duhul Sfânt. Prin naşterea din nou, se transmite viaţa celui care crede în Isus Hristos, şi pe calea aceasta el este mântuit. Prin botezul Duhului, i se transmite putere aşa încât cel care primeşte acest botez, este echipat pentru slujbă. Fiecare credincios adevărat are Duhul Sfânt. Rom. 8.9: „Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.”
I Cor. 6.19: „Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri?”
Dar nu a primit fiecare credincios botezul Duhului Sfânt, aşa cum este posibil, şi cum vom vedea mai departe. Cineva poate să fie botezat cu Duhul Sfânt imediat după naşterea din nou. Aşa a fost cazul casei lui Corneliu. Într-o biserică cu o stare spirituală normală, trebuie ca fiecare credincios să fi primit botezul Duhului Sfânt. De exemplu, biserica din Corint: (I Cor.12.13: „Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh .”) Dacă starea Bisericii este normală, de îndată ce un suflet a trecut prin pocăinţă, şi a fost botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor, trebuie ca el să primească imediat şi botezul Duhului Sânt (Fapte 2.38:). Dar doctrina botezului cu Duhul Sfânt a fost trecută cu vederea într-o măsură atât de mare, încât Biserica se aşteaptă foarte puţin, cu prilejul unor noi născuţi, la împlinirea acestui lucru; de aceea, stare ei este asemănătoare cu a bisericilor din Samaria şi Efes. Aici a fost nevoie să vină cineva şi să trezească atenţia acestor credincioşi referitor la privilegiile lor în Hristos Cel proslăvit şi să le ceară pentru ei.
Fapte 1.5.8: „Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile , veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt... Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.”
Luca 24.49: „Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.” Fapte 2.4: „Şi toţi s-au umplut de Duhul Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le la Duhul să vorbească.”
Fapte 9.17.20: „Anania a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul, şi a zis: «Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeţi vedere, şi să te umpli de Duhul Sfânt»[...] şi îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu.”
I Cor. 12.4-13: „Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh; sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn; sunt felurite lucrări, dar acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi. Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. De pildă unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh; altuia credinţă prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia, proorocia; altuia descoperirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia tălmăcirea limbilor. Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh care dă fiecăruia în parte, cum voieşte. Căci, după cum trupul este unul şi are multe mădulare, şi după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, - tot aşa este şi Hristos. Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh.”
4. Botezul Duhului Sfânt este o experienţă care are ca scop esenţial serviciul pentru Dumnezeu.
Botezul Duhului Sfânt nu are drept ţintă să facă pe credincioşi nişte oameni fericiţi şi sfinţi, ci, mai întâi folositori. În fiecare pasaj al Scripturii, în care rezultatele acestui botez sunt menţionate, acesta este în legătură cu mărturia şi slujirea. Botezul Duhului Sânt nu are nimic comun cu iertarea păcatelor. Mai degrabă, de asemenea, el se referă la darurile necesare lucrărilor Domnului, decât la trăsăturile lor de caracter. Etapele spirituale prin care se ajunge la primirea botezului cu Duhul Sfânt sunt de aşa manieră şi apropie atât de mult pe om de Dumnezeu încât, în majoritatea cazurilor, acest botez este însoţit de un proces spiritual considerabil şi chiar de o transformare radicală a celui în cauză. Dar botezul Duhului Sfânt nu este în sine însuşi distrugător al firii pământeşti sau curăţitor al unei inimi întinate. El transmite anumite daruri şi o putere supranaturală pentru slujba Domnului; s-au văzut câteodată credincioşi care aveau daruri rare prin puterea Duhului, dar erau săraci în alte calităţi. (Comparaţi cu I Cor. 13.1-3: „Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.” Şi Matei 7.22-23: „Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Domne! N-am proorocit noi În Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?» Atunci le voi spune curat: «Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege!»”)
Nu mai încape nici o îndoială că Duhul Sânt care ne curăţeşte de păcat ne conduce într-o viaţă sfântă şi ne face capabili de a câştiga victoria asupra firii pământeşti şi asupra diavolului, dar aceasta nu este botezul Duhului Sfânt. Fără o viaţă sfinţită şi biruitoare, botezul Duhului Sfânt nu-şi are rostul şi valoarea. Trebuie să ne amintim cuvintele Domnului Isus care a promis un botez „cu Duhul Sfânt şi cu foc”. Sigur că aici nu e vorba de două botezuri diferite, unul de binecuvântare şi altul de blestem. Originalul grecesc nu permite o asemenea interpretare. Este unul şi acelaşi botez, considerat din două puncte de vedere. Mulţi creştini nu cunosc decât un „Suflu Sfânt”, dar şi focul este pentru noi, dacă-l cerem. Şi focul cercetează, desăvârşeşte, mistuie, luminează, iradiază, înflăcărează, se răspândeşte. Aşadar „focul” este lucrul de care mulţi creştini au nevoie astăzi, şi el este la dispoziţia noastră.
A. BOTEZUL DUHULUI SFÂNT ŞI REZULTATELE SALE
I Cor. 12.4-10: „Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh; sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn; sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi. Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh; altuia credinţa prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh; altuia puterea să facă minuni; altuia, proorocia, altuia deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor.”
1. Manifestările caracteristice ale Duhului Sfânt nu sunt exact aceleaşi la toţi credincioşi: „Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh”. Darurile variază după anumite feluri de slujire la care Dumnezeu cheamă pe unii şi alţii. Biserica este un trup, şi fiecare mădular are funcţia sa. Duhul Sfânt transmite celui pe care-l botează darurile care-l vor califica pentru lucrarea la care El însuţi l-a chemat. De exemplu, mulţi creştini din biserica primară erau botezaţi de Duhul Sfânt şi vorbeau în limbi ( Fapte 10.46:19.6 ), dar nu toţi aveau darul acesta. ( I Cor. 12.27-30: „Voi sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele Lui. Şi Dumnezeu a rânduit în Biserică, întâi, apostoli; al doilea prooroci; al treilea, învăţători; apoi pe cei ce au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor şi vorbirii în felurite limbi. Oare toţi sunt apostoli? Toţi sunt prooroci? Toţi sunt învăţători? Toţi sunt făcători de minuni? Toţi au darul tămăduirilor? Toţi vorbesc în alte limbi? Toţi tălmăcesc?”)
I Cor. 12.7: „Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.”
2. Duhul Sfânt a împărţit cel puţin un dar fiecărui credincios în parte.
I Cor. 12.11: „Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh care dă fiecăruia în parte, cum voieşte.”
3. Duhul Sfânt distribuie fiecăruia, după cum Îi place; El este absolut suveran referitor la darurile Sale speciale, operaţiunile şi semnele puterii Sale prin care El se manifestă.
Noi nu ne putem alege o anumită sferă de activitate şi apoi sa cerem Duhului Sfânt să ne califice pentru lucrarea aceasta. Nici nu putem alege un dar oarecare, şi apoi să-I cerem să ni-l transmită. Noi nu avem decât să ne punem, în întregime, la dispoziţia Sa pentru ca El să ne trimită unde va vrea, alegând pentru noi locul şi darul pe care ni le-a rânduit. El este Stăpân absolut, iar noi suntem servitorii Lui, care I se supun fără condiţii. Eu mă bucur foarte mult de lucrul acesta; că El, în înţelepciunea şi dragostea Sa desăvârşită, alege câmpul meu de activitate, slujba mea si darurile mele, şi nu eu cel atât de nepriceput si de limitat! Tocmai din pricina că nu recunosc această suveranitate a Duhului Sfânt mulţi creştini rămân departe de binecuvântarea lui Dumnezeu şi dezamăgiţi. Ei încearcă să-şi aleagă un dar oarecare, şi tocmai de aceea nu primesc nici unul. Desigur că este după Scriptură să aspirăm după darurile cele mai bune (I Cor. 12.31), dar asta, recunoscând cu bucurie suveranitatea Duhului Sfânt.
Fapte 1.5.8: „Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.” „Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.”
4. Botezul Duhului Sfânt transmite totdeauna puterea necesară pentru slujba Domnului. Aceasta putere poate să difere de la un caracter la altul, dar va fi întotdeauna din acelaşi izvor care este Dumnezeu Însuşi. Dacă cineva care citeşte aceste pagini n-a primit încă botezul Duhului Sfânt, dacă îl caută potrivit cu gândul lui Dumnezeu, el poate să fie foarte sigur că va primi puterea pentru slujba sa într-un mod necunoscut până atunci, o putere potrivită lucrării pe care o are de făcut. Rezultatele acestei puteri, uneori, nu se manifestă imediat, cum a fost în cazul lui Ştefan şi a lui Saul (Fapte 7.55-60).
Fapte 4.29;31: „Şi acum, Doamne, uită-te la ameninţarea lor, dă putere robilor Tăi să vestească cuvântul Tău cu toată îndrăzneala. [...] După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt, şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.”
5.Boteul Duhului Sfânt transmite îndrăzneală în mărturie şi slujbă. Acest botez transformă pe laşi în eroi (comparaţi cu Fapte 4.8-12).
Fapte 2.4;7;8;11: „Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească. [...] Toţi se mirau, se minunau şi ziceau unii către alţii: «Toţi aceştia care vorbesc, nu sunt galileeni? Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut? [...] cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu.»”
Fapte 4.31; 33.8-10: „După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau ei adunaţi; şi toţi s-au umplut de Duhul Sfânt, şi vesteau cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală. [...] Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Şi un mare Har era peste toţi. [...] Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: «Mai mari ai norodului şi bătrâni ai lui Israel! Fiindcă suntem traşi astăzi pentru o facere de bine, făcută unui om bolnav, şi suntem întrebaţi cum a fost vindecat, s-o ştiţi toţi, şi s-o ştie tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfăţişează înaintea voastră pe deplin sănătos, în numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi l-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi.»”
Fapte 9.17.20: „Anania a plecat; si, după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul, şi a zis: «Frate Saule, Domnul Isus care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeţi vederea şi să te umpli de Duhul Sfânt. [...] Şi îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu.»”
Fapte 10.44-46: „Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul. Toţi credincioşi tăiaţi împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiţi când au văzut ca darul Duhului Sfânt s-a pogorât şi peste Neamuri. Căci îi auzea vorbind în limbi şi mărturisind pe Dumnezeu.”
Efes. 5. 18-19: „Nu vă îmbătaţi cu vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh. Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.”
6. Botezul Duhului Sfânt face ca sufletul credinciosului să fie absorbit de Dumnezeu, de Hristos şi să se ocupe cu lucruri spirituale.
Omul plin de Duhul Sfânt nu cântă balade sentimentale, cântece comice sau arii de operă, în timp ce Duhul Sfânt Se odihneşte peste el. Chiar cântecele lumeşti cele mai nevinovate nu sunt o plăcere pentru sufletul plin de Duhul Sfânt. El suspină după laudele lui Hristos.
Învăţătură generală: Botezul Duhului Sfânt constă în venirea Duhului lui Dumnezeu asupra credinciosului, umplând duhul acestuia de pricepea şi înţelegerea reală a adevărului, punând stăpânire pe facultăţile lui intelectuale, transmiţându-i daruri noi care îl califică pentru slujba la care Dumnezeu l-a chemat.
NECESITATEA BOTEZULUI DUHULUI SFÂNT
Luca 24.48-49: „Voi sunteţi martori ai acestor lucruri. Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”
Fapte 1.4.5.8: „Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui «pe care», le-a zis El, «aţi auzit-o de la Mine». Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt. [...] Ci voi veţi primi o putere, când se va pogorî Duhul Sfânt peste voi şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.”
1. Isus Hristos a poruncit ucenicilor Săi să nu se apuce de lucrul la care El îi chemase, mai înainte ca să primească botezul Duhului Sfânt.
Nota 1. Ei erau excepţional de bine pregătiţi pentru opera aceasta prin experienţa, prin trăirea cu Hristos şi prin educaţia îndelungată pe care le-a dat-o El însuşi, dar o pregătire mai completă prin botezul Duhului Sfânt era tot atât de importantă, încât nu trebuia ca ei să i-a nici o iniţiativă înainte de primirea acestui botez.
Nota 2. La prima vedere, era de maximă urgenţă începerea unei campanii de evanghelizare fără a pierde nici o clipă. O lume întreagă se duce la pierzare şi ucenicii erau singurii care cunoşteau adevărul care mântuieşte. Şi cu toate acestea, Isus le recomandă, în mod expres, „să aştepte”. Ce mărturie grăitoare despre importanţa capitală a botezului Duhului Sfânt ca pregătire pentru o lucrare plăcută lui Hristos!
Fapte 10.38: „Ştiţi [...] cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret care umbla din loc în loc, făcea bine şi îi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.” (Comparaţi cu Luca 3.22 şi Luca 4.1,14,17,18: „Şi Duhul Sfânt S-a pogorât peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un glas, care zicea: «Tu eşti Fiul Meu preaiubit; în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!»[...] Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan, şi a fost dus de Duhul în pustie, unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic în zilele acelea. [...] Isus, plin de puterea duhului, S-a întors în Galilea, şi I s-a dus vestea în tot ţinutul de jur-împrejur. [...] Şi I s-a dat cartea proorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris: «Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evangelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi».”)
2. Însuşi Isus Hristos deşi era Fiul lui Dumnezeu, nu şi-a început lucrarea Sa, înainte ca Duhul Sfânt să vină peste El; astfel El a fost «uns cu Duhul Sfânt şi cu putere».
Fapte 8.14-16: „Apostolii, care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan. Aceştia au venit la samariteni şi s-au rugat pentru ei ca să primească Duhul Sfânt. Căci nu Se pogorâse încă peste niciunul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus.”
Fapte 19.1,2: „Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câţiva ucenici, şi le-a zis: «Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?» Ei i-au răspuns: «Nici n-am auzit măcăr că a fost dat un Duh Sfânt».”
3. Atunci când apostolii găseau credincioşi în Hristos, prima lor grijă era aceea de a-i întreba dacă au primit Duhul Sfânt; dacă nu, atunci ei îi învăţau cum să-l primească fără întârziere.
Învăţătură generală: Botezul Duhului Sfânt este absolut necesar fiecărui creştin pentru slujba pe care Hristos o aşteaptă şi o cere de la el.
PUTINŢA DE A FI BOTEZAT CU DUHUL SFÂNT, SAU CUI ESTE
DESTINAT ACEST BOTEZ
Fapte 2.38,39: „«Pocăiţi-vă», le-a zis Petru, «şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru».” (Făgăduinţa dată în aceste versete este „botezul Duhului Sfânt”, sau „darul Duhului Sfânt” comparaţi cu Fapte 1.4; 2.33: şi contextul.)
1. Botezul Duhului Sfânt nu este numai pentru apostoli; nici numai pentru timpurile apostolice, dar este pentru „toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” Cu alte cuvinte, el este valabil pentru toţi credincioşii din tot decursul istoriei Bisericii. Dacă un anumit credincios dintr-o anumită perioadă nu l-a primit, aceasta e din pricină că el nu şi-a revendicat privilegiile Sale în Hristos.
II. O NOUĂ UNGERE A DUHULUI SFÂNT
Fapte 2.4: „Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.”
Fapte 4.8,31: „Atunci Petru plin de Duhul Sfânt le-a zis: «Mai mari ai norodului şi bătrâni ai lui Israel!» [...] După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt, şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.”
1. Unul şi acelaşi ucenic (Petru) a fost umplut de Duhul Sfânt în trei reprize diferite.
Nu este suficient să fii umplut de Duhul Sfânt la un moment dat, pentru prima dată. Noi avem nevoi de un nou botez de fiecare dată când o nevoie urgentă ne întâmpină în slujba noastră.
CONDIŢIILE ÎN CARE ESTE ACORDAT BOTEZUL DUHULUI SFÂNT
Fapte 2.38: „«Pocăiţi-vă», le-a zis Petru, «şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Duhului Sfânt.»”
Fapte 10.44,45: „Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul. Toţi credincioşi tăiaţi împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiţi când au văzut ca darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste Neamuri.”
Fapte 15.8-9: „Şi Dumnezeu, care cunoaşte inimile, a mărturisit pentru ei, şi le-a dat Duhul Sfânt ca şi nouă. N-a făcut nici o deosebire între noi şi ei, întrucât le-a curăţit inimile prin credinţă.”
Gal.3.2: „Iată numai ce voiesc să ştiu de la voi; prin faptele Legii aţi primit voi Duhul, ori prin auzirea credinţei?”
1. Condiţiile fundamentale pentru darul botezului Duhului Sfânt sunt: pocăinţa şi credinţa în Isus Hristos ca Mântuitor desăvârşit (fără faptele Legii), şi botezul în numele lui Isus pentru iertarea păcatelor.
Fapte 19.2,6: „Şi le-a zis: «Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?» Ei i-au răspuns: «nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt». [...] Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei, şi vorbeau în alte limbi şi prooroceau.”
2. Primirea experimentală a botezului Duhului Sfânt de către cei care cred în Isus Hristos depinde câteodată, de cunoştinţa pe care o au ei despre această binecuvântare, adică, de cunoştinţa faptului că această primire a botezului este posibilă şi că ei o pot experimenta, dacă vor.
Fapte 5.32: „Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca şi Duhul Sfânt, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.”
3. Dumnezeu dă Duhul Sfânt celor care ascultă de El.
Ascultarea de mai sus se referă la o supunere absolută. Adevărata pocăinţă şi credinţă în Isus Hristos implică o astfel de supunere care constituie una din condiţiile fundamentale pentru primirea botezului Duhului. Şi tocmai aici este punctul important pe care astăzi nu-l înţeleg mii de creştini.
Fapte 8.15-16: „Aceştia au venit la samariteni, şi s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. Căci nu Se pogorâse încă peste niciunul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus.”
4. Botezul Duhului Sfânt este dat celor care au crezut deja în Hristos şi au fost botezaţi în apă (vers. 12), ca răspuns la o rugăciune precisă (care cere lucrul acesta).
(Comparaţi cu Luca 11.13: „Deci, dacă voi care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce Î-l cer!”)
Dar de ce multe rugăciuni, arzătoare şi sincere, pentru primirea botezului Duhului Sfânt, rămân fără răspuns? Pentru că nu sunt făcute cu credinţă ( Iacov 1.6,7: „Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul marii, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul.”)
Credinţa care primeşte imediat acest dar, ca, de altfel orice altă binecuvântare, este credinţa care şi le însuşeşte (Marcu 11.24: „De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.” I Ioan 5. 14-15: „Îndrăzneala pe care o avem în El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim ca suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut” [vezi şi credinţa din Fapte 2.38 ]).
CUM SĂ FIM UMPLUŢI CU DUHUL SFÂNT? - A.W. TOZER
Extras din lucrarea:
CHEI SPRE O VIAŢĂ MAI PROFUNDĂ
A.W. TOZER
Aproape toţi creştinii doresc să fie plini de Spirit. Doar puţini doresc să fie umpluţi cu Spiritul.
Dar cum poate un creştin să cunoască plinătatea Spiritului dacă n-a cunoscut experienţa de a fi umplut?
Cu toate acestea, n-ar avea nici un rost să spunem cuiva cum să fie umplut cu Spiritul până nu crede că poate fi. Nimeni nu poate spera ceva despre care nu este convins că este voia lui Dumnezeu pentru el şi ţine în domeniul prevederilor Scripturii.
Înainte ca întrebarea Cum pot fi umplut?” să aibă vreo valabilitate, cel care Îl caută pe Dumnezeu trebuie să fie sigur că experienţa de a fi umplut este de fapt posibilă. Omul care nu este sigur nu poate avea nici un temei pentru a aştepta ceva. Acolo unde nu există aşteptare nu poate fi credinţă, şi acolo unde nu este credinţă nu are nici un rost investigaţia.
Doctrina referitoare la Spirit, aşa cum se raportează ea la credincios, a fost învăluită în ultima jumătate de secol într-o ceaţă ca cea aflată pe un munte în timp de furtună. Un noian de confuzie a înconjurat acest adevăr. Copiii lui Dumnezeu au fost învăţaţi doctrine opuse din aceleaşi versete, au fost avertizaţi, ameninţaţi şi intimidaţi, până ce se dau instinctiv înapoi de la orice menţionare a învăţăturii biblice referitoare la Spiritul Sfânt.
Această confuzie nu este întâmplătoare. Un duşman a făcut lucrul acesta. Satan ştie că un evanghelicalism fără Spirit este la fel de mort ca modernismul sau erezia, şi el a făcut tot ce i-a stat în putinţă ca să ne împiedice de la a ne bucura de moştenirea noastră creştină adevărată.
O biserică fără Spirit este la fel de neajutorată cum putea să fi fost Israel în deşert dacă i-ar fi părăsit norul de foc. Spiritul Sfânt este norul nostru zi de zi şi focul nostru în timpul nopţii. Fără El, doar rătăcim fără ţintă prin deşert.
Exact lucrul acesta în facem noi astăzi. Ne-am divizat în mici grupuri inegale, fiecare alergând după o insectă nocturnă producătoare de lumină crezând în mod greşit că urmăm „Sechina”. Nu numai că este de dorit ca stâlpul de nor să înceapă să strălucească din nou. E imperativ.
Biserica poate avea lumină numai dacă este plină de Spirit, şi ea poate fi plină numai dacă membrii care o compun sunt umpluţi în mod individual. Mai mult, nimeni nu poate fi umplut până nu este convins că a fi umplut este o parte a planului total al lui Dumnezeu în răscumpărare; că nu este nimic adăugat, nimic ciudat sau dubios, ci o operaţie caracteristică şi spirituală a lui Dumnezeu, bazată pe lucrarea lui Cristos de ispăşire şi fiind urmarea ei.
Solicitatorul trebuie să aibă o siguranţă vecină cu convingerea. El trebuie să creadă că întreaga chestiune este normală şi corectă. Trebuie să creadă că Dumnezeu vrea ca el să fie uns cu un corn de ulei proaspăt pe lângă cele o mie şi una de binecuvântări pe care poate să le fi primit deja din mâna bună a lui Dumnezeu.
Până a fi convins în felul acesta, îi recomand să îşi ia timp ca să postească, să se roage şi să mediteze asupra Scripturii. Credinţa vine din Cuvântul lui Dumnezeu. Sugestia, îndemnul sau efectul psihologic al mărturiei altora care poate să fi fost umpluţi nu este de ajuns.
Până nu este convins din Scriptură, el nu va exercita o presiune asupra chestiunii, nici nu-şi va permite să cadă victimă intenţiei înşelătorilor emoţionali care forţează problema. Dumnezeu este minunat de răbdător şi înţelegător, şi El va aştepta inima înceată ca să prindă din urmă adevărul. Între timp, căutătorul ar trebui să fie calm şi încrezător. La vremea potrivită, Dumnezeu îl va conduce prin Iordan. Să nu se smulgă şi să alerge orbeşte înainte. Prea mulţi au făcut aşa, numai ca să aducă un dezastru asupra vieţilor lor creştine.
După ce un om este convins că poate fi umplut cu Spiritul, el trebuie să dorească a fi. Îi pun aceste întrebări solicitatorului interesat: Eşti sigur că doreşti să fii umplut de un Spirit care, cu toate că este pur, blând, înţelept şi iubitor, totuşi va insista să fie Domn al vieţii tale? Eşti sigur că vrei ca personalitatea ta să fie luată în primire de Unul care va cere ascultare faţă de Cuvânt? Care nu va tolera nici unul din păcatele eului din viata ta: iubirea de sine, autoindulgenţă sau cedare în faţa comodităţii şi a plăcerilor? Care nu-ţi va permite să umbli semeţ, să te lauzi sau să faci paradă? Care va lua de la tine conducerea vieţii tale şi-Şi va rezerva dreptul suveran de a te pune la încercare şi de a te disciplina? Care va îndepărta de la tine multe obiecte iubite care dăunează în ascuns sufletului tău?
Până ce nu poţi răspunde cu un doritor „da” la aceste întrebări nu doreşti să fii umplut. Poate că doreşti emoţia puternică, victoria sau puterea, dar nu doreşti cu adevărat să fii umplut cu Spirit. Dorinţa ta este ceva mai mult decât un dor slab şi nu este destul de curată pentru a plăcea lui Dumnezeu, care cere totul sau nimic.
Întreb din nou: Eşti sigur că ai nevoie să fii umplut cu Spirit? Zeci de mii de creştini, laici, predicatori, misionari, reuşesc s-o scoată cumva la capăt fără să fi avut o experienţă clară de a fi umpluţi. Că osteneala fără Spirit poate duce numai la tragedie în ziua lui Cristos este un lucru pe care creştinismul obişnuit pare să-l fi uitat. Dar care este situaţia ta?
Poate că tendinţa ta doctrinară este departe de credinţa în momentul hotărâtor al umplerii ci Spirit. Foarte bine, uită-te la rodul unei asemenea doctrine. Ce produce viaţa ta? Tu faci muncă religioasă, predici, cânţi, scrii, contribui la un rezultat, dar care e calitatea muncii, tale? Este adevărat; tu ai primit Spiritul în clipa convertirii, dar oare e de asemenea adevărat că eşti gata fără o ungere ulterioară să te împotriveşti ispitei, să asculţi de Scriptură, să trăieşti victorios, să mori în pace şi să te întâlneşti cu Cristos fără stinghereală la venirea Lui?
Dacă, pe de altă parte, sufletul tău strigă după Dumnezeu, după Dumnezeu cel viu, iar inima ta seacă şi goală îşi pierde speranţa de a trăi o viaţă creştină normală fără o ungere ulterioară, atunci te întreb: Dorinţa ta îţi preocupă toate gândurile? Este acesta cel mai important lucru din viaţa ta? Scoate el afară orice activitate religioasă obişnuită şi te umple cu o dorinţă arzătoare şi vie care poate fi descrisă doar ca un chin al dorinţei? Dacă inima ta strigă „da” la aceste întrebări, atunci poate că eşti pe cale spre o realizare epocală din punct de vedere spiritual, care îţi va transforma întreaga viaţă.
În pregătirea pentru primirea ungerii cu Spiritul eşuează cei mai mulţi creştini. Probabil că nimeni n-a fost vreodată umplut fără să fi trecut mai întâi printr-o perioadă de profundă frămâmtare sufletească şi de harababură lăuntrică. Când vedem că ajungem în această stare, suntem ispitiţi să fim cuprinşi de panică şi să dăm înapoi. Satan ne îndeamnă s-o luăm cu încetişorul ca să nu ajungem la un naufragiu al credinţei şi să-l dezonorăm pe Domnul care ne-a răscumpărat.
Bineînţeles că lui Satan nu-i pasă de noi sau de Domnul nostru. Scopul lui este să ne ţină slabi şi neînarmaţi în ziua luptei. Şi milioane de credincioşi acceptă minciunile lui ipocrite ca un adevăr al Evangheliei şi se întorc la peşterile lor precum profeţii lui Obadia ca să se hrănească cu pâine şi apă.
Înaintea de a putea fi plinătate trebuie să fie golire. Înainte ca Dumnezeu să ne poată umple cu Sine Însuşi trebuie să fim mai întâi goliţi de noi înşine. Această golire este cea care aduce dezamăgirea dureroasă şi disperarea de sine de care s-au plâns atâtea persoane chiar înainte de noua şi radioasa lor experienţă.
Trebuie să se ajungă la o deplinătate a deprecierii de sine, o moarte faţă de toate lucrurile din exteriorul şi din interiorul nostru, altfel nu poate fi niciodată o umplere adevărată cu Spiritul Sfânt.
Cel mai drag idol pe care l-am cunoscut,
Oricare idol ar putea fi,
Ajută-mă să-l arunc jos de pe tronul Tău,
Şi să mă închin numai Ţie.
Obişnuim să cântăm destul de curgător aceste cuvinte, dar ne anulăm rugăciunea prin refuzul nostru de a preda chiar idolul pe care îl cântăm. A renunţa la ultimul nostru idol înseamnă a ne cufunda într-o stare de singurătate lăuntrică pe care nici o reuniune evanghelică, nici o comuniune cu alţi creştini n-o poate vindeca vreodată. Din acest motiv, majoritatea creştinilor nu-şi iau riscuri şi se mulţumesc cu o viaţă de compromis. Desigur, ei au ceva din Dumnezeu, dar nu tot; şi Dumnezeu are ceva din ei, dar nu tot. Şi astfel îşi trăiesc ei vieţile călduţe şi încearcă să ascundă în spatele unor zâmbete largi profunda mizerie spirituală din interiorul lor.
Un lucru ar trebui să fie limpede precum cristalul: Călătoria sufletului prin noaptea întunecoasă nu este demnă de laudă. Suferinţa şi singurătatea nu-l fac pe un om drag lui Dumnezeu, nici nu-i dobândeşte cornul de ulei după care ţâşneşte. Noi nu putem cumpăra nimic de la Dumnezeu. Totul vine din bunătatea Lui pe baza sângelui răscumpărător al lui Cristos şi e un dar gratuit, fără să ne angajeze la nimic.
Ceea ce rezolvă chinul sufletului este desprinderea de interesele pământeşti şi îndreptarea atenţiei asupra lui Dumnezeu.
Tot ceea ce s-a întâmplat înainte este în scopul pregătirii sufletului pentru actul divin de umplere. Umplerea în sine nu este un lucru complicat. Cu toate că mă feresc de formulele de tipul „cum să...?” în lucruri spirituale, cred că răspunsul la întrebarea „Cum pot să fiu umplut?” poate fi dat în patru cuvinte, toate fiind verbe active. Ele sunt acestea: 1) a se preda; 2) a cere; 3) a se supune; 4) a crede.
A se preda: „De aceea vă rog, fraţii mei, prin îndurările lui Dumnezeu, să vă prezentaţi corpurile ca un sacrificiu viu, sfânt, plăcut lui Dumnezeu, care este slujirea voastră raţională. Şi nu vă conformaţi acestei lumi, ci lăsaţi-vă transformaţi prin reînnoirea minţii voastre, ca să puteţi dovedi care este acea voie a lui Dumnezeu bună, plăcută şi perfectă”(Rom. 12:1,2).
A cere:„Deci dacă voi, răi fiind, ştiţi cum să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult va da Tatăl vostru ceresc Spiritul Sfânt celor care Îi cer?”
A se supune:„Noi suntem martorii acestor lucruri, şi aşa este şi Spiritul Sfânt, pe care L-a dat Dumnezeu celor care I se supun”(Fap.5:32).
Supunerea deplină şi dăruită din toată inima voii lui Dumnezeu este absolut indispensabilă primirii ungerii Spiritului. În timp ce aşteptăm înaintea lui Dumnezeu ar trebui să cercetăm cu respect Scriptura şi să ascultăm vocea liniştii blânde ca să învăţăm ceea ce aşteaptă de la noi Tatăl nostru ceresc. Apoi, încrezându-ne în faptul că ne dă posibilitatea de a face, să ne supunem cât de bine putem şi înţelegem.
A crede: „Numai acesta aş vrea să aflu de la voi: Aţi primit voi Spiritul din faptele Legii, sau prin auzirea credinţei?”(Gal.3:2).
Cu toate că umplerea cu Spiritul este primită prin credinţă şi numai prin credinţă, să ne păzim de acea credinţă de imitaţie care nu este mai mult decât un consimţământ mintal la adevăr. Ea a fost o sursă de mare dezamăgire pentru mulţimi de suflete căutătoare. Credinţa adevărată aduce invariabil o mărturie.
Dar care este acea mărturie? Nu este nimic fizic, oral sau psihic. Spiritul nu se angajează niciodată faţă de carne, nu Se încrede în ea. Singura mărturie pe care o dă El este una subiectivă, cunoscută numai de persoana în cauză. Spiritul Se anunţă pe Sine spiritului din profunzime al omului. Carnea nu serveşte la nimic, dar inima care crede ştie. Sfânt, sfânt, sfânt.
Un ultim lucru: După câte ştiu eu, nici în Vechiul Testament, nici în Noul Testament, nici în mărturia aflată în scrierile sfinţilor n-a existat vreun credincios umplut cu Spiritul Sfânt care să nu fi ştiut că a fost umplut. Nici n-a fost cineva umplut fără să ştie când a fost umplut. Şi nimeni n-a fost vreodată umplut în mod treptat.
Multe suflete nehotărâte au încercat să se ascundă ca şi Adam de prezenţa Domnului înapoia celor trei „pomi”, dar ei nu sunt nişte ascunzişuri bune. Omul care nu ştie când a fost umplut n-a fost umplut niciodată (deşi este desigur posibil ca el să uite data). Iar omul care speră să fie umplut treptat nu va fi umplut niciodată.
După cum judec eu, relaţia Spiritului cu credinciosul este cea mai vitală chestiune cu care se confruntă azi Biserica. Problemele ridicate de existenţialismul sau neo-ortodoxia creştină nu sunt nimic în comparaţie cu această problema extrem de gravă. Ecumenismul, teoriile escatologice – nici unul din aceste lucruri nu merită luat în considerare până ce fiecare credincios nu poate da un răspuns afirmativ la întrebarea: „Aţi primit Spiritul Sfânt de când aţi crezut?”
Şi se poate foarte bine întâmpla ca, după ce am fost umpluţi cu Spiritul, să aflăm spre încântarea noastră că încă şi umplerea aceea a rezolvat celelalte probleme pentru noi.
MANUAL DE STUDIU
după MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ
INTRODUCERE:
Un manual cuprinde elementele fundamentale specifice unui anumit domeniu. Domeniul la care ne vom referi îl constituie relaţiile speciale ce pot exista între Dumnezeu şi om.
Relaţia cu Dumnezeu începe, în mod invariabil, de la iniţiativa Lui, nu de la oferta sau voluntariatul nostru. El cheamă omul păcătos să redobândească natura Sa divină şi sfântă. Această schimbare a vieţii, este dincolo de imaginaţia sau puterea singulară a firii umane, dar, este posibilă în asociere cu El. Ca să realizeze aceasta, El cheamă pe fiecare om să fie ucenicul Lui şi-l instruieşte ca atare. Direcţia transformărilor ce vor avea loc este „statura plinătăţii lui Hristos” ca Fiu de Dumnezeu, iar mijloacele de bază pentru „dăltuirea” acestei structurii divine sunt: Duhul Sfânt, Cuvântul lui Dumnezeu şi Biserica Sa vie.
Acest manualul este un ghid de orientare generală pentru cei care vor să ştie răspunde corect la Marea Sa Chemare (Matei 28.18-20). În acelaşi timp, se adresează celor care au ales să-L urmeze şi au luat hotărârea fermă de a fi ucenicii Lui. Trebuie ţinut cont de faptul că transformarea divină are loc numai în cei care petrec un timp de calitate cu El. Astfel, la primii ucenici, chemarea Lui, trebuia să întâlnească disponibilitatea de a-L urma necondiţionat. Aceasta presupunea un timp special dedicat şi petrecut cu El, în care avea loc pregătirea, însuşirea şi formarea individuală. Accentul nu era pus numai pe acumularea de cunoştinţe, ci, în egală măsură, pe dobândirea unor deprinderi practice de aplicare în închinare şi slujire.
Este foarte important să ştim că nu este suficient să fii bine informat. Trebuie să-ţi însuşeşti Gândirea şi Viaţa Lui până când devin în mod real propria ta convingere şi mod de viaţă. Abia când ucenicul ajunge ca învăţătorul lui, în cunoştinţă şi manifestare, se împlineşte etapa uceniciei – ne spune Domnul (Matei 10.25). Numai după această „măsură a uceniciei” poate fi preluată ştafeta de la învăţător. Atunci, ucenicul însuşi poate fi un învăţător care-şi caută „oameni de încredere, în stare să înveţe pe alţii” (2 Timotei 2.2). Aceasta este şcoala completă a uceniciei.
Nu poate exista creştin autentic fără ucenicie! De aceea, prezentul manual este, pe de o parte, un îndrumător pentru parcurgerea temelor majore ale Scripturii prin exerciţii practice. Pe de altă parte, ucenicul va trebui să memoreze versetele cheie din cadrul temelor, să dezvolte o închinarea potrivită celor învăţate din Scriptură, să mărturisească necontenit relaţia reală pe care o are cu Învăţătorul său şi să înveţe pe alţii tot ceea ce a primit de la Domnul. Acest lucru cere colaborarea prin disciplină individuală şi participarea în grupuri mici de părtăşie creştină. Cele mai eficiente grupuri sunt de maxim 12 ucenici şi un învăţător. Ucenicul care va face aşa, se va maturiza progresiv şi va cunoaşte viaţa din belşug. În caz contrar, Domnul va lăsa peste el o mare secetă spirituală şi va vedea că relaţia sa cu Isus este tot mai aridă sau se pierde. Cel care vine în curând ne spune: „Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa” (Apocalipsa 3.11).
Ca o concluzie finală, acest manual de ucenicie sintetizează mesajul revelaţiei lui Dumnezeu printr-o selecţie de adevăruri ce definesc esenţa Scripturii. Nu trebuie neglijat faptul că Biblia conţine mult mai multe detalii care o fac de neînlocuit cu nimic pentru evoluţia armonioasă a vieţii noastre spirituale.
SCRIPTURA
III.Înainte de a citi versetele biblice înşirate mai jos şi de a răspunde întrebărilor aferente, vă rugăm să scrieţi în câteva cuvinte părerea personală despre:
A. Originea şi rolul Bibliei:___________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
B. Legătura între Biblie şi Tradiţie: ___________________________________
_____________________________________________________________
____________________________________________________________
IV. Scrieţi pe scurt ce învaţă următoarele versete despre originea Bibliei:
A. Galateni 1:11: Exemplu: “…Evanghelia… nu este de obârşie omenească… ci descoperirea lui Hristos”.
B. 2 Petru 1:21: _________________________________________________
_____________________________________________________________
C. 2 Timotei 3:16: ________________________________________________
D. “Aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu”.
E. Ioan 10:35: ___________________________________________________
_____________________________________________________________
F. Ioel 2:28: ____________________________________________________
_____________________________________________________________
G. Matei 10:10: __________________________________________________
H. 1 Corinteni 2:10: _______________________________________________
I. 1 Corinteni 11:23: ______________________________________________
Care este, pe scurt, învăţătura versetelor anterioare despre natura (originea) Bibliei?
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
V. Ce reprezintă Biblia pentru credincios, conform următoarelor pasaje?
A. Efeseni 1:13: _________________________________________________
_____________________________________________________________
B. 2 Timotei 1:13: _______________________________________________
C. Romani 10:17: ________________________________________________
_____________________________________________________________
D. 2 Timotei 3:16-17: _____________________________________________
_____________________________________________________________
E. Psalm 119:105: _______________________________________________
____________________________________________________________
Formulaţi într-o singură propoziţie învăţătura versetelor anterioare despre Biblie: _
__________________________________________________________________
VI. Care este mesajul Bibliei privind legătura dintre Scriptură şi Tradiţie?
A. Matei 15:6: ___________________________________________________
_____________________________________________________________
B. Ioan 7:17: ___________________________________________________
C. Ioan 5:39: ___________________________________________________
D. Isaia 34:16: __________________________________________________
E. Fapte 17:11: _________________________________________________
F. Ioan 20:31: __________________________________________________
_____________________________________________________________
Formulaţi cât mai concis învăţătura versetelor anterioare privind legătura dintre Scriptură şi Tradiţie:
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
VII.Faceţi acum o analiză a comparativă a răspunsurilor date de voi în introducere şi a răspunsurilor formulate în urma citirii pasajelor biblice:
A. Care sunt răspunsurile bune date în introducere? _____________________
__________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
B. Ce păreri trebuie să vă schimbaţi în urma citirii pasajelor de mai sus?
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
C. De ce credeţi că ar trebui să vă schimbaţi anumite păreri?
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________


DUMNEZEU
I. Înainte de a citi versetele biblice înşirate mai jos şi de a răspunde întrebărilor aferente, vă rugăm să scrieţi în câteva cuvinte părerea voastră despre:
A. Natura lui Dumnezeu: __________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
B. Legătura între Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt: __________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
II. Notaţi pe scurt învăţătura următoarelor versete despre Dumnezeu:
A. Geneza 1:1: __________________________________________________
B. Efeseni 4:6: __________________________________________________
_____________________________________________________________
C. Maleahi 2:10: _________________________________________________
____________________________________________________________
D. Iov 31:15: ___________________________________________________
E. Romani 1:19-20: ______________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
F. Romani 11:36: ________________________________________________
G. Psalm 94:9: __________________________________________________
H. Fapte 17:24: _________________________________________________
_____________________________________________________________
Încercaţi să rezumaţi învăţătura versetelor anterioare despre Dumnezeu: ______
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
III.Ce ne învaţă următoarele versete despre natura lui Dumnezeu?
A. 2 Corinteni 13:14: _____________________________________________
_____________________________________________________________
B. Matei 28:19: __________________________________________________
_____________________________________________________________
C. 1 Ioan 5:7: ___________________________________________________
_____________________________________________________________
Cum aţi putea rezuma învăţătura versetelor anterioare privind natura lui Dumnezeu?
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
IV. Ce spune Biblia despre Dumnezeu Tatăl?
A. Ioan 6:27: ___________________________________________________
B. 1 Petru 1:2: __________________________________________________
C. Matei 11:25: __________________________________________________
D. Marcu 14:36: _________________________________________________
E. Luca 22:42: __________________________________________________
F. Luca 23:34: __________________________________________________
G. Luca 23:46: __________________________________________________
H. Fapte 2:33: __________________________________________________
I. Romani 15:6: _________________________________________________
J. 1 Corinteni 8:6: _______________________________________________
Scrieţi cât mai concis învăţătura versetelor anterioare despre Dumnezeu Tatăl: _
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
V. Cine este Isus Cristos, conform următoarelor versete?
A. Matei 16:16: __________________________________________________
B. Ioan 1:1: ____________________________________________________
C. Luca 1:32: ___________________________________________________
D. Fapte 8:37: __________________________________________________
E. Fapte 9:20: __________________________________________________
F. 2 Corinteni 1:19: ______________________________________________
G. 1 Ioan 2:24: __________________________________________________
H. 1 Ioan 3:23: __________________________________________________
I. 1 Ioan 4:15: __________________________________________________
J. Ioan 20:31: __________________________________________________
Formulaţi într-o singură propoziţie învăţătura versetelor anterioare privind natura lui Dumnezeu:
__________________________________________________________________
VI. Ce ne învaţă următoarele versete despre Duhul Sfânt?
A. Ioan 4:24: ___________________________________________________
B. 2 Corinteni 3:3: _______________________________________________
C. 2 Corinteni 3:17: ______________________________________________
_____________________________________________________________
D. Iov 33:4: ____________________________________________________
E. Isaia 48:16: __________________________________________________
F. 1 Corinteni 2:10: ______________________________________________
G. 1 Corinteni 2:12: ______________________________________________
H. Ioan 15:26: __________________________________________________
_____________________________________________________________
I. Ioan 14:26: __________________________________________________
J. Luca 11:13: __________________________________________________
_____________________________________________________________
K. Fapte 5:32: __________________________________________________
Formulaţi cât mai scurt învăţătura versetelor anterioare despre Duhul Sfânt: ________
______________________________________________________________________
Încercaţi să formulaţi în propriile voastre cuvinte învăţătura biblică despre Dumnezeu: _
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________


FIINŢA UMANĂ
VII.Scrieţi pe scurt ce învaţă următoarele versete despre natura, starea şi destinul omului:
A. Geneza 1:27: _________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
B. Geneza 1:31: _________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
C. Geneza 2:7: __________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
D. Geneza 2:17:__________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
E. Deuteronom 30:15: ____________________________________________
_____________________________________________________________
F. Psalm 107:17: ________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
G. Matei 12:36: __________________________________________________
_____________________________________________________________
H. Romani 5:6: __________________________________________________
_____________________________________________________________
I. Romani 5:12: _________________________________________________
_____________________________________________________________
J. Romani 5:19: _________________________________________________
_____________________________________________________________
K. Romani 7:17: _________________________________________________
_____________________________________________________________
L. Romani 7:18: _________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
M. Romani 7:20: _________________________________________________
_____________________________________________________________
N. Romani 7:23: _________________________________________________
_____________________________________________________________
O. Romani 14:12: ________________________________________________
_____________________________________________________________
P. 2 Corinteni 5:10: _______________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
Q. Evrei 9:27: ___________________________________________________
_____________________________________________________________
VIII. Încercaţi să prezentaţi grupat învăţătura versetelor anterioare despre fiinţa umană:
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________


PĂCATUL
IX. Ce este păcatul după părerea voastră, cât este de răspândit şi care sunt consecinţele lui?
__________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
X. Ce învaţă următoarele versete biblice despre originea şi natura păcatului?
A. Geneza 3:13: _________________________________________________
_____________________________________________________________
B. Deuteronom 9:7: ______________________________________________
C. Psalm 51:4: __________________________________________________
D.
E. Eclesiastul 7:29: _______________________________________________
_____________________________________________________________
F. Ioan 8:34: ___________________________________________________
G. Romani 6:13: _________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
H. Romani 14:23: ________________________________________________
I. Efeseni 2:1-3: _________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
J. Iacov 4:17: __________________________________________________
_____________________________________________________________
K. 1 Ioan 3:4: ___________________________________________________
_____________________________________________________________
L. 1 Ioan 5:17: __________________________________________________
XI. Ce învăţaţi din următoarele versete din Biblie despre răspândirea păcatului?
A. 1 Împăraţi 8:46: ______________________________________________
B. Iov 15:16: ___________________________________________________
C. Eclesiastul 7:20: _______________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
D. Romani 3:23: _________________________________________________
E. Romani 5:12: _________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
F. 1 Ioan 1:8: ___________________________________________________
_____________________________________________________________
XII.Care sunt consecinţele păcatului, conform următoarelor versete?
A. Geneza 2:17: _________________________________________________
__________________________________________________________________
B. Romani 5:12: _________________________________________________
C. Romani 6:23: _________________________________________________
D. Iacov 1:15: __________________________________________________
XIII. Formulaţi pe scurt învăţătura versetelor anterioare privind originea, natura, răspândirea şi consecinţele păcatului:
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
XIV.Faceţi acum o analiză a comparativă a răspunsului dat de voi în introducere şi a răspunsurilor formulate în urma citirii pasajelor biblice:
A. Ce aţi înţeles corect înainte de parcurgerea acestei lecţii? ______________
_____________________________________________________________
__________________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
B. Ce ar trebui să schimbaţi în înţelegerea păcatului în urma citirii pasajelor de mai sus?
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________


MÂNTUIREA
XV. Daţi o definiţie scurtă a mântuirii:
__________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
__________________________________________________________________
XVI.Ce învaţă următoarele versete despre mântuire?
A. Ieremia 2:22: _________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
B. Romani 1:20: _________________________________________________
C. Amos 9:23: __________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
D. Romani 3:20: _________________________________________________
_____________________________________________________________
E. Isaia 64:6: ___________________________________________________
_____________________________________________________________
F. Ieremia 13:23: ________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
G. Tit 2:11: _____________________________________________________
H. Efeseni 2:8-9: _________________________________________________
_____________________________________________________________
I. Fapte 15:11: _________________________________________________
_____________________________________________________________
J. Tit 3:5: ______________________________________________________
_____________________________________________________________
K. Fapte 4:12: __________________________________________________
_____________________________________________________________
L. 1 Ioan 2:2: ___________________________________________________
_____________________________________________________________
M. Isaia 53:5: ___________________________________________________
N. Efeseni 1:7: __________________________________________________
_____________________________________________________________
O. 2 Corinteni 5:18: ______________________________________________
_____________________________________________________________
P. Romani 3:24,25: ______________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
Q. 1 Ioan 2:2: ___________________________________________________
_____________________________________________________________
R. Tit 2:11: _____________________________________________________
_____________________________________________________________
S. 1 Timotei 2:4: ________________________________________________
_____________________________________________________________
XVII. În ce condiţii poate omul păcătos să beneficieze de mântuire?
A. Marcu 1:15: __________________________________________________
_________________________________________________________________
B. Luca 13:8: ___________________________________________________
_________________________________________________________________
C. Luca 15:11-24: ________________________________________________
_________________________________________________________________
D. Fapte 2: 38: __________________________________________________
_________________________________________________________________
E. Fapte 17:30: _________________________________________________
_________________________________________________________________
F. Fapte 16:31: _________________________________________________
_________________________________________________________________
XVIII. Definiţi mântuirea pe baza versetelor de mai sus. În definirea mântuirii căutaţi să clarificaţi responsabilitatea umană şi cea divină, mijlocul care face posibilă mântuirea, spectrul (cine poate beneficia de ea) şi cât efectul ei:
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________


NAŞTEREA DIN NOU
XIX.Ce este după părerea voastră “naşterea din nou”?
__________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
XX. Ce înţelegem din următoarele versete despre “naşterea din nou”?
A. Ioan 3:7: ____________________________________________________
B. Ieremia 13:23: ________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
C. Ioan 15:5: ___________________________________________________
_____________________________________________________________
D. Matei 7:16-18: ________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
E. Romani 8:7: __________________________________________________
_____________________________________________________________
F. Matei 12:34: __________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
G. 1 Petru 1:23: _________________________________________________
_____________________________________________________________
H. Iacov 1:18: __________________________________________________
_____________________________________________________________
I. Ioan 3:5: ____________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
J. Efeseni 2:10: _________________________________________________
_____________________________________________________________
K. 2 Corinteni 5:17: ______________________________________________
_____________________________________________________________
L. Romani 6:4: __________________________________________________
_____________________________________________________________
M. Coloseni 3:9,10: _______________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
N. Ioan 3:6: ____________________________________________________
_____________________________________________________________
O. Galateni 5:22,23: ______________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
P. Matei 7:17: ___________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
Q. Romani 8:17: _________________________________________________
_____________________________________________________________
R. Ioan 3:3: __________________________________________
XXI.În urma citirii versetelor de mai sus, încercaţi să definiţi cu propriile voastre cuvinte “naşterea din nou”:
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
XXII. De ce este necesară “naşterea din nou” (motivaţie)?
________________________________________________________________
________________________________________________________________
XXIII. De ce este necesară “naşterea din nou” (Cu ce scop trebuie să ne “naştem din nou”)?
________________________________________________________________
________________________________________________________________
XXIV. În ce condiţii se poate “naşte” cineva “din nou”?
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
XXV.Care este aportul omului şi al lui Dumnezeu în “naşterea din nou”?
________________________________________________________________
________________________________________________________________
XXVI. Ce se întâmplă în viaţa credinciosului în momentul “naşterii din nou”?
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
______________________________________________________________________
XXVII. Care sunt efectele “naşterii din nou”?
________________________________________________________________
________________________________________________________________
XXVIII. Când aţi fost “născut(ă) din nou” şi de unde ştiţi acest lucru?
________________________________________________________________
________________________________________________________________
Botezul cu Duhul Sfânt şi naşterea din nou se realizează prin Duhul Sânt. Dar, naşterea din nou are loc fără ca cineva să fie, în mod obligatoriu, botezat cu Duhul Sfânt. Prin naşterea din nou, se transmite viaţa celui care crede în Isus Christos, şi pe calea aceasta el este mântuit. Prin botezul Duhului, i se transmite putere aşa încât cel care primeşte acest botez, este echipat pentru slujbă (Torrey).
Nu mai încape nici o îndoială că Duhul Sânt care ne curăţeşte de păcat ne conduce într-o viaţă sfântă şi ne face capabili de a câştiga victoria asupra firi pământeşti şi asupra diavolului, dar aceasta nu este botezul Duhului Sfânt. Fără o viaţă sfinţită şi biruitoare, botezul Duhului Sfânt nu-şi are rostul şi valoarea. Trebuie să ne amintim cuvintele Domnului Isus care a promis un botez „cu Duhul Sfânt şi cu foc”. Sigur că aici nu e vorba de două botezuri diferite, unul de binecuvântare şi altul de blestem. Originalul grecesc nu permite o asemenea interpretare. Este unul şi acelaşi botez, considerat din două puncte de vedere. Mulţi creştini nu cunosc decât un „Suflu Sfânt”, dar şi focul este pentru noi, dacă-l cerem. Şi focul cercetează, desăvârşeşte, mistuie, luminează, iradiază, înflăcărează, se răspândeşte. Aşadar „focul” este lucrul de care mulţi creştini au nevoie astăzi, şi el este la dispoziţia noastră.

BISERICA
XXIX. Cum aţi defini Biserica pornind de la cunoştinţele voastre generale?
__________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
XXX.Ce ne învaţă următoarele versete despre Biserică?
A. Evrei 12:23: __________________________________________________
_____________________________________________________________
B. Fapte 20:28: _________________________________________________
_____________________________________________________________
C. Matei 16:18: __________________________________________________
_____________________________________________________________
D. Efeseni 1:22,23: _______________________________________________
_____________________________________________________________
E. Matei 18:20: __________________________________________________
_____________________________________________________________
F. Romani 16:5: _________________________________________________
_____________________________________________________________
G. 1 Corinteni 16:19: _____________________________________________
_____________________________________________________________
H. Coloseni 4:15: ________________________________________________
_____________________________________________________________
I. Fapte 8:1: ___________________________________________________
J. Galateni 1:22: _________________________________________________
_____________________________________________________________
K. 1 Corinteni 1:2: _______________________________________________
_____________________________________________________________
L. Coloseni 1:18: ________________________________________________
_____________________________________________________________
M. Efeseni 1:22,23: _______________________________________________
_____________________________________________________________
N. Efeseni 5:23: _________________________________________________
O. 1 Petru 5:3: __________________________________________________
P. Matei 23:8: ___________________________________________________
Q. Efeseni 5:30: _________________________________________________
R. Fapte 2:41: __________________________________________________
_____________________________________________________________
S. Marcu 16:15: _________________________________________________
_____________________________________________________________
T. Efeseni 4:11,12: _______________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
U. 1 Corinteni 14:4: ______________________________________________
_____________________________________________________________
V. 1 Corinteni 14:5,12: ____________________________________________
_____________________________________________________________
W. Efeseni 5:19: _________________________________________________
XXXI. În ce mod este folosit cuvântul Biserică în Noul Testament?
________________________________________________________________
________________________________________________________________
XXXII. Care este deosebirea între Biserica locală şi cea universală?
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
XXXIII. Cine poate fi membru al unei Biserici locale?
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
XXXIV. Încercaţi acum să daţi o definiţie biblică a Bisericii:
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
XXXV. Scrieţi pe scurt tot ce ştiţi despre viaţa Bisericii din primul secol:
________________________________________________________________
________________________________________________________________
XXXVI. Cum este condusă Biserica lui Cristos?
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
XXXVII. Care este responsabilitatea Bisericii?
________________________________________________________________
________________________________________________________________
XXXVIII. Cum îşi duce Biserica responsabilitatea la îndeplinire?
________________________________________________________________
________________________________________________________________
XXXIX. Ce neclarităţi mai aveţi încă privind Biserica?
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________


LUCRĂTORII BISERICII
XL. Care sunt, după părerea voastră categoriile de lucrători ai Bisericii?
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
XLI.Ce ne învaţă următoarele versete despre Biserică?
A. Filipeni 1:1: ___________________________________________________
_____________________________________________________________
B. Fapte 20:17,28: _______________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
C. 1 Timotei 3:1-7: _______________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
D. Tit 1:5-9: ____________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
E. Fapte 14:23: _________________________________________________
_____________________________________________________________
F. 1 Timotei 5:19: _______________________________________________
_____________________________________________________________
G. 1 Timotei 3:8-13: ______________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
H. Fapte 6:6: ___________________________________________________
_____________________________________________________________
I. Fapte 13:3: __________________________________________________
_____________________________________________________________
J. 1 Timotei 4:14: _______________________________________________
_____________________________________________________________
K. 1 Petru 2:5: __________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
L. 1 Petru 2:9: __________________________________________________
_____________________________________________________________
M. Apocalipsa 1:6: ________________________________________________
_____________________________________________________________
XLII. Care sunt categoriile de slujitori ai Bisericii?
________________________________________________________________
________________________________________________________________
XLIII. Care sunt pe scurt calificările lor?
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
XLIV. În faţa cui dă socoteală un slujitor al Bisericii?
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
XLV.Ce întrebări aveţi privind slujirea în Biserică?
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________


SIMBOLURILE NOULUI TESTAMENT
Botezul şi Cina Domnului
XLVI. Care credeţi că sunt simbolurile/sacramentele Noului Testament?
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
XLVII. Ce deosebire este între simboluri şi sacramente?
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
XLVIII. Ce învaţă următoarele versete despre « Botez »?
A. Matei 28:19: __________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
B. Romani 6:4: __________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
C. Fapte 8:13,21: ________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
D. 1 Petru 3:21: _________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
XLIX. Care sunt condiţiile necesare pentru a putea fi botezat?
A. Marcu 16:16: _________________________________________________
_____________________________________________________________
B. Fapte 2:38: __________________________________________________
_____________________________________________________________
C. Fapte 8:36,37: ________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
L. Definiţi « Botezul » cu propriile voastre cuvinte şi enumeraţi condiţiile necesare pentru a putea fi botezat:
________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
LI. Ce învaţă următoarele versete despre « Cina Domnului »?
A. Matei 26:26-28: _______________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
B. Luca 22:19: __________________________________________________
_____________________________________________________________
C. 1 Corinteni 11:24,25: ___________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
D. Fapte 2:41,42: ________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
E. 1 Corinteni 11:28: _____________________________________________
_____________________________________________________________
LII.Cât de des ar trebui sărbătorită « Cina Domnului » şi în ce context?
________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
LIII. Definiţi “Cina Domnului” cu propriile voastre cuvinte şi enumeraţi condiţiile necesare pentru a participa la "Cină":
________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________


ZIUA DOMNULUI
LIV.Care sunt după părerea voastră sărbătorile creştine?
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
LV. Ce deosebire este între sărbătorile Vechiului, Noului Testament şi sărbătorile închinate sfinţilor?
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
LVI.Ce învaţă următoarele versete despre sărbătorile creştine?
A. Levetic 23:15,16: ______________________________________________
_____________________________________________________________
B. Psalm 118:24: ________________________________________________
_____________________________________________________________
C. Marcu 16:9: __________________________________________________
_____________________________________________________________
D. Luca 24:1-6:__________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
E. Ioan 20:1: ___________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
F. Fapte 2:1-4: __________________________________________________
_____________________________________________________________
G. Fapte 20:7: __________________________________________________
_____________________________________________________________
H. 1 Corinteni 16:2: ______________________________________________
_____________________________________________________________
I. Apocalipsa 1:10: _______________________________________________
_____________________________________________________________
LVII. Ce zile ar trebui sărbătorite de creştini şi în ce mod?
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
DISCIPLINA ÎN BISERICĂ
LVIII. Ce învaţă următoarele versete despre exersarea disciplinei în Biserică?
A. Matei 18:15-17: _______________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
B. Tit 3:10: _____________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
C. 2 Tesaloniceni 3:6: _____________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
D. 1 Corinteni 5:11:_______________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
E. 1 Corinteni 5:12,13_____________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
LIX.Care sunt circumstanţele în care Biserica este responsabilă să exercite disciplină asupra membrilor săi?
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
LX. În ce constă disciplina administrată de Biserică membrilor săi?
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________


RUGĂCIUNEA
LXI.Scrie ce este, după părerea ta, rugăciunea:
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
LXII. Cât de des te rogi, şi pentru ce te rogi în prezent?
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
LXIII. Ce înveţi din următoarele versete despre rugăciune?
A. Psalm 62:8: __________________________________________________
B. Psalm 142:2:__________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
C. Matei 6:6:____________________________________________________
_____________________________________________________________
D. Matei 6:9-13: _________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
E. Matei 14:23:__________________________________________________
F. Matei 26:36, 39:_______________________________________________
_____________________________________________________________
G. Matei 26:41:__________________________________________________
H. Luca 18:1:____________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
I. Luca 16:26:___________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
J. Ioan 16:23:___________________________________________________
_____________________________________________________________
K. Fapte 2:42:___________________________________________________
L. Fapte 12:5:___________________________________________________
M. Efeseni 3:16:__________________________________________________
_____________________________________________________________
N. Efeseni 5:20:__________________________________________________
_____________________________________________________________
O. Filipeni 4:6: ___________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
P. 1 Tesaloniceni 5:17:____________________________________________
Q. 1 Timotei 2:1:_________________________________________________
_____________________________________________________________
R. 1 Timotei 2:5:_________________________________________________
_____________________________________________________________
LXIV. Ce este rugăciunea, conform versetelor de mai sus?
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
LXV.Ce tipuri de rugăciune cunoşti?
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
LXVI. Cui trebuie să te rogi?
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
LXVII. De ce să te rogi?
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
LXVIII. Cât de des trebuie să te rogi?
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
LXIX. Fă-ţi un plan de rugăciune!
Motivele:__________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
Frecvenţa:________________________________________________________
Locul:____________________________________________________________
Orele:____________________________________________________________
Persoana care te verifică:____________________________________________
Modul în care îţi vei verifica eficienţa:____________________________________
_________________________________________________________________
Observaţii:________________________________________________________


SFINŢIREA
LXX.Înainte de a citi pasajele ce urmează defineşte sfinţenia cu propriile tale cuvinte:
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
LXXI. Scrie pe scurt ce este esenţial vis a vis de sfinţenie conform următoarelor versete:
A. Ioan 17:17:___________________________________________________
_____________________________________________________________
B. Fapte 2:40:___________________________________________________
_____________________________________________________________
C. 1 Corinteni 6:11:_______________________________________________
_____________________________________________________________
D. 2 Corinteni 3:18:_______________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
E. 2 Corinteni 6:17:_______________________________________________
_____________________________________________________________
F. Filipeni 2:13:___________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
G. Coloseni 1:22, 23: _____________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
H. Coloseni 4:12:_________________________________________________
_____________________________________________________________
I. 1 Tesaloniceni 4:3: _____________________________________________
_____________________________________________________________
J. 1 Tesaloniceni 4:7: _____________________________________________
_____________________________________________________________
K. 2 Tesaloniceni 1:11:____________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
L. Evrei 13:12:___________________________________________________
_____________________________________________________________
M. Evrei 13:20, 21:_______________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
N. 1 Ioan 1:7: ___________________________________________________
_____________________________________________________________
O. 1 Petru 1:2:___________________________________________________
_____________________________________________________________
P. 1 Petru 1:16:__________________________________________________
_____________________________________________________________
LXXII. Foloseşte cuvintele ‘stare’ şi ‘proces’ pentru a defini ce înseamnă şi ce implică sfinţenia?
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
LXXIII. De ce să te sfinţeşti?
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
LXXIV. Care este rolul lui Dumnezeu şi care este responsabilitatea ta în ce priveşte sfinţirea?
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
LXXV. Ce ai de gând să faci pentru a te sfinţi?
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
LXXVI. Întrebări, observaţii:
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________


BOTEZUL ŞI UMPLEREA CU DUHUL SFÂNT
I. Înainte de a citi pasajele ce urmează defineşte cu propriile tale cuvinte ce este Botezul cu Duhul Sfânt şi Umplerea cu Duhul Sfânt:
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
II. Cum se primeşte Duhul Sfânt?:
A. Luca 24.49: __________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
B. Galateni 3.2; 14: ______________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
C. Efeseni 1.13: _________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
D. Fapte 10.33; 44; 47: ___________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
E. Fapte 11.15-17: _______________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
F. Fapte 15.8: __________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
G. Fapte 5.32: __________________________________________________
_____________________________________________________________
H. Fapte 2.38-39: ________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
I. Fapte 19.2: __________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
J. Evrei 6.4: ____________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
III.Duhul Sfânt este o Persoană care ocupă inima omului într-o anumită măsură! De ce crezi că Domnului Isus nu i s-a dat Duhul cu măsura? Ce înseamnă măsura Duhului pentru urmaşi lui Hristos?
2 Regi 2.9: ________________________________________________________
_________________________________________________________________
Ioan 3.34:________________________________________________________
_________________________________________________________________
Ioan 20.22:_______________________________________________________
_________________________________________________________________
1 Cor 1.22; 5.5: ___________________________________________________
_________________________________________________________________
Fapte 19.2: _______________________________________________________
_________________________________________________________________
Efeseni 5.18b:_____________________________________________________
_________________________________________________________________
Efeseni 3.19:______________________________________________________
_________________________________________________________________
Efeseni 4.30:______________________________________________________
_________________________________________________________________
Efeseni 1.13-14: ___________________________________________________
_________________________________________________________________
1 Tesaloniceni 5.19:_________________________________________________
_________________________________________________________________
1 Timotei 4.14:_____________________________________________________
_________________________________________________________________
2 Timotei 1.6:______________________________________________________
_________________________________________________________________
IV. Ce legătură există între măsura de credinţă şi măsura Duhului din viaţa cuiva?
Romani 12.3: ______________________________________________________
_________________________________________________________________
Romani 12.6: ______________________________________________________
_________________________________________________________________
Efeseni 4.7:_______________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
V. Scrie pe scurt ceea ce este esenţial despre cercetarea Duhului Sfânt în următoarelor versete:
A. 1 Cronici 28.9: ________________________________________________
_____________________________________________________________
B. 1 Corinteni 2.10: ______________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
VI. Ce înseamnă să fii cercetat de Duhul Sfânt?
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
VII.Scrie pe scurt ceea ce este esenţial despre Botezul sau Umplerea cu Duhul Sfânt în următoarelor versete:
A. Ioel 2.28-29: _________________________________________________
_____________________________________________________________
B. Matei 3.11:___________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
C. Fapte 1.4-5:__________________________________________________
_____________________________________________________________
D. Fapte 2.2-4:__________________________________________________
_____________________________________________________________
E. Fapte 4.31:___________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
F. Fapte 9.17; 20: _______________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
G. Fapte 11.15-17: _______________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
H. Efeseni 3.19: _________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
I. Efeseni 5.18b:_________________________________________________
_____________________________________________________________
Despre primirea Duhului Sfânt:
J. 1 Corinteni 12.11: _____________________________________________
_____________________________________________________________
K. Galateni 3.2: __________________________________________________
_____________________________________________________________
L. Fapte 5.32:___________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
M. Fapte 2.33, 38-39: ____________________________________________
_____________________________________________________________
Despre roada Duhului Sfânt:
N. Galateni 5.22:_________________________________________________
_____________________________________________________________
O. 1 Corinteni 12.1-11:____________________________________________
_____________________________________________________________
P. Romani 12.6-8:________________________________________________
_____________________________________________________________
Q. Efeseni 4.7-13:________________________________________________
_____________________________________________________________
R. Matei 7.15-23:_________________________________________________
_____________________________________________________________
Despre semnele care însoţesc lucrarea Duhului Sfânt:
S. Marcu 16.17-18:_______________________________________________
_____________________________________________________________
T. Luca 22.49:___________________________________________________
_____________________________________________________________
U. 1 Corinteni 2.1-5:______________________________________________
_____________________________________________________________
V. Evrei 2.4:_____________________________________________________
_____________________________________________________________
VIII. Ce diferenţiază Botezul cu Duhul Sfânt de Umplerea cu Duhul Sfânt ?
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
IX. Ce înseamnă să fii botezat cu Duhul Sfânt?
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
X. De ce trebuie să fii botezat cu Duhul Sfânt?
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
Botezul Duhul Sfânt este o operaţie a Duhului pe care trebuie s-o distingem de opera naşterii din nou, pe care Duhul o face înaintea botezului cu Duh. După naşterea din nou, prin Duhul Sânt, fără ca să fie, în mod obligatoriu, botezat cu Duhul Sfânt. Prin naşterea din nou, se transmite viaţa celui care crede în Isus Hristos, şi pe calea aceasta el este mântuit. Prin botezul Duhului, i se transmite putere aşa încât cel care primeşte acest botez, este echipat pentru slujbă. Fiecare credincios adevărat are Duhul Sfânt. Romani 8.9: „Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui” (Torrey).
XI. Ce înseamnă să fii umplut cu Duhul Sfânt?
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
XII.De ce trebuie să fii umplut cu Duhul Sfânt?
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
XIII. Care este rolul lui Dumnezeu şi care este responsabilitatea ta în ce priveşte Botezul şi Umplerea cu Duhul Sfânt?
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
XIV.Ce este stăruinţa?
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
A. Luca 11.5-13:_________________________________________________
_____________________________________________________________
B. Fapte 8.5-7; 12; 14-17, 19.6:____________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
C. 1 Corinteni 14.1 ; 12 ; 39:_______________________________________
_____________________________________________________________
Potrivit cu aceste versete, este corect să ne rugăm pentru botezul şi umplerea cu Duhul Sfânt?
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
Dacă am crezut cu adevărat în Hristos, m-am pocăit, am fost născut din nou, m-am botezat în apă şi deci sunt mântuit:
1. Nu am deja Duhul Sfânt?
Luca 9.1-6:____________________________________________________
Luca 10.17-24: ________________________________________________
_____________________________________________________________
Ioan 20.22: ___________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
Apostoli, respective ucenicii Domnului Isus erau mântuiţi (Luca 210.20b) şi aveau o măsură din Duhul Sfânt (Ioan 20.22). Totuşi, Domnul le-a spus să nu înceapă lucrarea la care i-a chemat până vor fi şi botezaţi cu Duhul Sfânt:
Fapte 1.4-5; 8: ________________________________________________
_____________________________________________________________
Fapte 2.4: ____________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
Fapte 8.5-7; 12; 14-17: ____________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
Fapte 19.2: ___________________________________________________
_____________________________________________________________
2. Botezul/Umplerea cu Duhul Sfânt are loc numai în viaţa celor mântuiţi (născuţi din nou) în vederea maturizării în Hristos şi echiparea pentru o slujire eficientă:
Fapte 2.33, 38-39: ________________________________________
________________________________________________________
Fapte 19.2: ______________________________________________
________________________________________________________
________________________________________________________
XV. Ce ai de gând să faci pentru a fi botezat şi umplut cu Duhul Sfânt?
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
XVI.Ce înseamnă să fii botezat cu foc?
A. Matei 3.11:___________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
XVII. Ce înseamnă să fii pecetluit cu Duhul Sfânt?
A. Efeseni 1.13:__________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
B. Efeseni 4.30:__________________________________________________
_____________________________________________________________
C. 2 Corinteni 1.22:_______________________________________________
_____________________________________________________________
XVIII. Ce înseamnă ungerea cu Duhul Sfânt?
A. 1 Ioan 1.20, 27:_______________________________________________
_____________________________________________________________
XIX.Remarcaţi ce semne distincte s-au manifestat şi au dovedit botezul/umplerea cu Duhul Sfânt:
Fapte 2.2-4:_______________________________________________________
_________________________________________________________________
Fapte 2.22-36: ____________________________________________________
_________________________________________________________________
Fapte 4.8: ________________________________________________________
_________________________________________________________________
Fapte 4.31:________________________________________________________
_________________________________________________________________
Fapte 8. 5-7; 12; 14-17:_____________________________________________
_________________________________________________________________
Fapte 10.44-48: ___________________________________________________
_________________________________________________________________
Fapte 19.1-7:______________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
XX. Ce deosebire faceţi între darurile Duhului Sfânt şi roadele Duhului Sfânt? Care se aplică la caracterul ucenicilor lui Hristos şi care se referă la înzestrări supranaturale pentru slujire?
A. Galateni 5.22:_________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
B. 1 Corinteni 12.1-11:____________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
C. Romani 12.6-8:________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
D. Efeseni 4.7-13:________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
XXI.Poate exista o manifestare reală a darurilor Duhului Sfânt fără roada Duhului Sfânt?:
A. Matei 7.15-23:_________________________________________________
_____________________________________________________________
XXII. Întrebări, observaţii:
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
Nu mai încape nici o îndoială că Duhul Sânt care ne curăţeşte de păcat ne conduce într-o viaţă sfântă şi ne face capabili de a câştiga victoria asupra firii pământeşti şi asupra diavolului, dar aceasta nu este botezul Duhului Sfânt. Fără o viaţă sfinţită şi biruitoare, botezul Duhului Sfânt nu-şi are rostul şi valoarea. Trebuie să ne amintim cuvintele Domnului Isus care a promis un botez „cu Duhul Sfânt şi cu foc”. Sigur că aici nu e vorba de două botezuri diferite, unul de binecuvântare şi altul de blestem. Originalul grecesc nu permite o asemenea interpretare. Este unul şi acelaşi botez, considerat din două puncte de vedere. Mulţi creştini nu cunosc decât un „Suflu Sfânt”, dar şi focul este pentru noi, dacă-l cerem. Şi focul cercetează, desăvârşeşte, mistuie, luminează, iradiază, înflăcărează, se răspândeşte. Aşadar „focul” este lucrul de care mulţi creştini au nevoie astăzi, şi el este la dispoziţia noastră (Torrey).


CĂSĂTORIA
XXIII. Ce este după părerea ta căsătoria?
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
XXIV. Notează ce învaţă Scriptura despre căsătorie în următoarele versete:
A. Geneza 1:27, 28:______________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
B. Maleahi 2:16: _________________________________________________
C. Matei 19:6:___________________________________________________
_____________________________________________________________
D. Matei 19:9: ___________________________________________________
_____________________________________________________________
E. Romani 7:2:___________________________________________________
_____________________________________________________________
F. 1 Corinteni 7:15: ______________________________________________
_____________________________________________________________
G. 1 Corinteni 7:39:_______________________________________________
_____________________________________________________________
H. 2 Corinteni 6:14:_______________________________________________
_____________________________________________________________
XXV.Care este scopul căsătoriei?
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
XXVI. De ce este important să te căsătoreşti?
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
XXVII. Care sunt condiţiile unei căsătorii conform voii lui Dumnezeu?
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
XXVIII. Ce învaţă Biblia despre divorţ?
Este divorţul păcat?
Da [ ] De ce? ____________________________________________________
Nu [ ] De ce? ____________________________________________________
XXIX. Care sunt condiţiile în care este permis divorţul şi ce se întâmplă cu cei divorţaţi?
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________


DĂRNICIA
XXX.Completează în spaţiile goale ce crezi că te învaţă Scriptura despre dărnicia creştină:
A. Exod 25:2: ___________________________________________________
_____________________________________________________________
B. Exod 35:5:____________________________________________________
C. 1 Cronici 29:5: ________________________________________________
_____________________________________________________________
D. Romani 12:8:__________________________________________________
E. 2 Corinteni 9:6,7:______________________________________________
_____________________________________________________________
XXXI. Pentru ce ne învaţă Scriptura să dăruim?
A. Exod 35:21: __________________________________________________
_____________________________________________________________
B. Deuteronom 14:29:____________________________________________
_____________________________________________________________
C. 1 Cronici 29:1,9: _______________________________________________
_____________________________________________________________
D. Ezra 2:68, 69: ________________________________________________
E.
F. Matei 10:10:__________________________________________________
G. Matei 25:40:__________________________________________________
_____________________________________________________________
H. Ioan 12:7, 8:__________________________________________________
I. Fapte 11:29:__________________________________________________
_____________________________________________________________
J. Romani 15:26: ________________________________________________
_____________________________________________________________
K. 1 Corinteni 9:14:_______________________________________________
_____________________________________________________________
L. 1 Corinteni 16:1:_______________________________________________
_____________________________________________________________
M. Filipeni 4:16, 18: _______________________________________________
_____________________________________________________________
N. 1 Timotei 5:18: _______________________________________________
_____________________________________________________________
O. Tit 3:13:_____________________________________________________
_____________________________________________________________
P. Iacov 1:27: __________________________________________________
Q. 3 Ioan 6: ____________________________________________________
_____________________________________________________________
XXXII. Ce responsabilităţi financiare crezi că are un creştin evanghelic?
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
ISUS CRISTOS CA MIJLOCITOR
XXXIII. Citeşte textele prezentate mai jos şi completează în spaţiile libere de mai jos ce te învaţă Scriptura despre Isus Cristos ca Mijlocitor:
A. Psalm 110:1: _________________________________________________
B. Fapte 7:56: __________________________________________________
_____________________________________________________________
C. Romani 8:34: _________________________________________________
_____________________________________________________________
D. 1 Timotei 2:5: ________________________________________________
_____________________________________________________________
E. Evrei 7:25:____________________________________________________
F. Evrei 8:6:_____________________________________________________
_____________________________________________________________
G. Evrei 9:15:____________________________________________________
_____________________________________________________________
H. Evrei 9:24:____________________________________________________
_____________________________________________________________
I. Evrei 12:24:___________________________________________________
_____________________________________________________________
J. 1 Petru 3:22: _________________________________________________
_____________________________________________________________
K. 1 Ioan 2:1: ___________________________________________________
_____________________________________________________________
XXXIV. Pe baza textelor de mai sus, formulează cu cuvintele tale o scurtă mărturisire de credinţă referitoare la Isus Cristos ca Mijlocitor:
Noi credem şi mărturisim că Isus Cristos este ___________________________
______________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________



PĂSTRAREA SFINŢILOR ÎN HAR
XXXV. Completează în spaţiile libere de mai jos ce te învaţă Scriptura despre Păstrarea sfinţilor în har:
A. Isaia 41:10-13: _______________________________________________
_____________________________________________________________
B. Ioan 10:28:___________________________________________________
_____________________________________________________________
C. Romani 8:26:__________________________________________________
_____________________________________________________________
D. 1 Corinteni 10:13:______________________________________________
_____________________________________________________________
E. Filipeni 1:6:____________________________________________________
_____________________________________________________________
F. 1 Petru 1:5: __________________________________________________
_____________________________________________________________
G. 2 Petru 2:9: __________________________________________________
_____________________________________________________________
H. Iuda 24: _____________________________________________________
XXXVI. Pornind de la textele citite mai sus, formulează cu cuvintele tale o scurtă mărturisire de credinţă referitoare la păstrarea în har a credincioşilor:
Noi credem şi mărturisim că un credincios ____________________________ este păstrat în har prin
______________________________________________________________________
RELAŢIA DINTRE BISERICĂ ŞI STAT
XXXVII. Ce te învaţă Scriptura despre legătura dintre Biserică şi Stat?
A. Tit 3:1: ______________________________________________________
_____________________________________________________________
B. Romani 13:1-7:________________________________________________
_____________________________________________________________
C. 1 Petru 2:13, 14:______________________________________________
D. 1 Timotei 2:1-3:_______________________________________________
_____________________________________________________________
XXXVIII. Care este în concluzie legătura dintre Biserică şi Stat şi ce se întâmplă atunci când cerinţele Statului sunt în contradicţie cu cerinţele Scripturii?
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
VIAŢA VIITOARE
XXXIX. Care este starea intermediară sau ce se întâmplă la moarte cu cei mântuiţi şi cu cei nemântuiţi, conform versetelor de mai jos?
A. Matei 8:12:___________________________________________________
_____________________________________________________________
B. Matei 13:49, 50:_______________________________________________
_____________________________________________________________
C. Luca 16:22, 23: _______________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
D. Luca 23:43: __________________________________________________
E. 2 Corinteni 5:1, 7, 8: ___________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
F. 2 Petru 2:4, 9:________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
G. 2 Petru 2:17:__________________________________________________
H. Apocalipsa 6:9, 10: ____________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
I. Apocalipsa 7:9, 14: ____________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
XL. Ce ne învaţă următoarele versete despre Venirea Domnului?
A. Matei 24:30; Marcu 13:26; Luca 21:27: ____________________________
_____________________________________________________________
B. Matei 24:36: __________________________________________________
_____________________________________________________________
C. Ioan 14:3:____________________________________________________
_____________________________________________________________
D. Fapte 1:11:___________________________________________________
_____________________________________________________________
E. 1 Tesaloniceni 1:10: ____________________________________________
F. 1 Tesaloniceni 4:16: ____________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
G. Apocalipsa 1:7: ________________________________________________
_____________________________________________________________
XLI.Ce ne învaţă următoarele versete despre Învierea Morţilor?
A. Ioan 5:28,29: _________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
B. Faptele 24:15:_________________________________________________
_____________________________________________________________
C. 1 Corinteni 15:42: _____________________________________________
_____________________________________________________________
D. 1 Corinteni 15:52, 53: __________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
E. Filipeni 3:21: __________________________________________________
_____________________________________________________________
F. Apocalipsa 20:13: ______________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
XLII. Ce ne învaţă următoarele versete despre Judecata de apoi?
A. Fapte 17:30, 31: ______________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
B. Faptele Apostolilor 24:25: _______________________________________
_____________________________________________________________
C. Romani 2:16:__________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
D. 2 Corinteni 5:10: ______________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
E. Apocalipsa 20:12: ______________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
XLIII. Ce ne învaţă următoarele versete despre starea celor mântuiţi şi a celor nemântuiţi după Judecata de apoi?
A. Matei 25:34: __________________________________________________
_____________________________________________________________
B. Matei 25:41: __________________________________________________
C. Matei 25:46: __________________________________________________
D. Apocalipsa 14:10, 11: __________________________________________
E. Apocalipsa 20:15: ______________________________________________
F. Apocalipsa 21:3, 4: ____________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
G. Apocalipsa 21:8: _______________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
H. Apocalipsa 22:3-5: _____________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________