Constantin JOLDES - Statutul proorocului in Biserica

Despre statutul proorocului în biserică
în viziunea Noului Testament
 
 
Texte biblice
 
         Fapte 2.17-18 „În zilele din urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor prooroci, tineri voştri vor avea vedenii, şi bătrâni voştri vor visa visuri! Da, Chiar peste robi Mai şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu, şi vor prooroci”.
 
Fapte 10.3-6 „Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat în la el, şi i-a zis: Cornelie! Corneliu s-a uitat ţintă la el, s-a înfricoşat, şi a răspuns: „Ce este Doamne?” Şi îngerul i-a zis: „Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El şi-a adus aminte de ele. Trimite acum nişte oameni la Iope, şi cheamă pe Simon, zis şi Petru. El găzduieşte la un om numit Simon tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare: acela îţi va spune ce trebuie să faci.””.
 
         Fapte 11.27-28 „În vremea aceea, s-au pogorât nişte prooroci din Ierusalim la Antiohia. Unul dintre ei, numit Agab, S-a sculat şi a vestit prin Duhul, că va fi o foamete mare în toată lumea. Şi a fost, în adevăr, în zilele împăratului Claudiu”.
 
         Fapte 13.1-2 „În Biserica din Antiohia nişte prooroci şi învăţători: Barnaba, Simion, numit Niger, Luciu din Cirena, Manaen, care fusese crescut împreună cu cârmuitorul Irod, şi Saul. Pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Domnului a zis: „Puneţi-Mi de o parte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat””.
 
Fapte 15.32 „Iuda şi Sila, care erau şi ei prooroci, au îndemnat pe fraţi, şi i-au întărit cu multe cuvinte”.
 
Fapte 16.9 „Noaprea Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia sta în picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte: „Treci în Macedonia, şi ajută-ne””.
 
Fapte 19.6 „Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt s-a pogorât peste ei, şi vorbeau în alte limbi, şi prooroceau”.
 
Fapte 20.23 „Numai Duhul Sfânt mă înştiinţează din cetate în cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri”.
 
Fapte 21.4b „Ucenicii, prin Duhul, ziceau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim.”.
 
Fapte 21.9-11 „El avea patru fete fecioare care prooroceau. Fiindcă stăteam de multe zile acolo, un proroc, numit Agab, s-a pogorât din Iudea, şi a venit la noi. A luat brâul lui Pavel, şi-a legat picioarele şi mâinile, şi a zis: „Iată ce zice Duhul Sfânt:Aşa vor lega iudei pe omul acela al cărui brâu este acesta, şi-l vor da în mâinile Neamurilor.””.
Fapte 21.33 „Atunci căpitanul s-a apropiat, a pus mâna pe el, şi a poruncit să-l lege cu două lanţuri. Apoi a întrebat cine este şi ce a făcut.”.
 
Romani 12.6 „Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul proorociei, să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui.”.
 
1 Cor. 12.7-11 „Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altuia. De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune, … altuia, proorocia …”.
 
1 Cor. 12.28 „Şi Dumnezeu a rânduit în Biserică, întâi apostoli; al doilea, prooroci; al treilea, învăţători; apoi pe cei ce au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor, şi al vorbirii în felurite limbi.”
 
1 Cor. 14.1 „Urmaţi dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar mai ales să proorociţi.”
 
1 Cor. 14.3 „Cine prooroceşte, dimpotrivă, vorbeşte oamenilor, spre zidire, sfătuire şi mângâiere.”
 
1 Cor. 14.24 „Dar dacă toţi proorocesc, şi intră un necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredinţat de toţi, este judecat de toţi. Tainele inimii lui sunt descoperite, aşa că va cădea cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu, şi va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru.”
 
1 Cor. 14.29-31 „Cât despre prooroci, să vorbească doi sau trei, şi ceilalţi să judece. Şi dacă este făcută o descoperire unuia care şede jos, cel dintâi să tacă. Fiindcă puteţi să proorociţi toţi, dar unul după altul, pentru ca toţi să capete învăţătură şi toţi să fie îmbărbătaţi. Duhurile proorocilor sunt supuse proorocilor; căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduieli, ci al păcii, ca în toate Bisericile sfinţilor.”
 
1 Cor. 14.39-40 „Astfel, deci, fraţilor, râvniţi după proorocire, fără să împiedecaţi vorbirea în alte limbi. Dar toate să se facă în chip cuviincios şi cu rânduială.”
 
Proorocii care au proorocit despre Hristos au existat până la Ioan. Ultimul proroc a cărui temă a fost venirea lui Mesia este Ioan Botezătorul.
 
Luca 16.16 „Legea şi prooroci au ţinut până la Ioan.”.
 
Apoi a venit Isus Hristos, El, Marele Prooroc ridicat de Dumnezeu, anunţat de Moise în VT că va veni „un proroc ca mine”. Dar, descoperirile lui Dumnezeu prin proorocie au continuat şi după Hristos, prin apostoli sau alţi ucenici ai lui Hristos din biserica primară. De exemplu, în Efeseni, este clarificată existenţa unor proorocii cu o altă temă decât venirea lui Mesia, respectiv, despre mântuirea Neamurilor prin Evanghelia lui Hristos. Iată ce spune Pavel, ca proroc al lui Hristos, prin Duhul:
 
Efeseni 3.3-6 „Prin descoperire dumnezeiască am luat cunoştinţă de taina aceasta, despre care vă scrisei în puţine cuvinte. Citindu-le, vă puteţi închipui priceperea pe care o am eu despre taina lui Hristos, care n-a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor din celelalte veacuri, în felul în care a fost descoperită acum sfinţilor apostoli şi prooroci, prin Duhul. Că adică Neamurile sunt împreună moştenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi şi iau parte la aceiaşi făgăduinţă în Hristos Iisus, prin Evanghelia aceasta al cărui slujitor am fost făcut eu, după harul lui Dumnezeu dat mie prin lucrarea puterii Lui.”.
 
Efeseni 4.11 „Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii prooroci; pe alţi, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători …”.
 
         1 Tes. 5.20 „Nu dispreţuiţi proorociile”.
 
1 Tim. 1.18 „Porunca pe care ţi-o dau, fiule Timotei, după proorociile făcute mai înainte despre tine, este ca, prin ele să te lupţi lupta cea bună, să păstrezi credinţa şi un cuget curat, pe care unii l-au pierdut şi au căzut de la credinţă.”.
 
1 Tim. 4.14 „Nu fi nepăsător faţă darul care este în tine ţi care ţi-a fost dat prin proorocie, cu punerea mâinilor de către ceata prezbiterilor”.
 
 
Calitatea vieţii spirituale a echipei de slujire din Biserică
 
Biserica locală sau Adunarea este invenţia lui Dumnezeu şi este definită în Scriptură ca fiind Trupul lui Hristos. De asemenea, Hristos este prezentat ca fiind Capul Bisericii şi Dumnezeu ca singurul rânduitor al lucrurilor Bisericii Sale. Dumnezeu a hotărât ca Adunarea să fie cârmuită printr-o echipă de slujire. El a rânduit ca această echipă să fie formată din apostoli, prooroci, păstori, învăţători, evanghelişti şi alţi oameni care au primit diferite daruri ale Duhului Sfânt.
Domnul Iisus a stabilit că prooroci, şi orice alt slujitor al Bisericii Sale, va fi validat de roada unei vieţi sfinte. A fi sfânt, în sensul biblic de a avea o stare de curăţie compatibilă cu sfinţenia lui Dumnezeu, se poate obţine numai prin credinţa în jertfa de la Golgota a Domnului Iisus Hristos. Sfinţenia, ca o stare a vieţii cotidiene a omului, constă în a avea o viaţă spirituală necontrolată de păcat. Aceasta înseamnă că păcatul are loc în viaţa celor ce trăiesc în sfinţenie numai în mod accidental. Nici unul dintre cei prezentaţi în NT ca trăind o viaţă sfântă şi având daruri spirituale nu au fost perfecţi. Sunt prezentate, în mod cinstit, şi anumite aspecte negative care au apărut în mod ocazional în viaţa lor. Dar, niciodată păcatul nu a mai fost tolerat în viaţa lor, iar atunci când au fost atenţionaţi şi încărcaţi cu responsabilitatea păcatului, l-au corectat imediat în viaţa lor. Aşa că putem spune, cu toată tăria, că ei au trăit o viaţă sfântă. Totodată, Evanghelia susţine prin exemplele ei că este posibil ca orice om să trăiască o viaţă sfântă. Pentru aceasta trebuie să aibă o credinţă potrivit cu Evanghelia şi o relaţie personală cu Hristos, susţinută de puterea reală a Duhului Sfânt.
Exemple:
-    Sfântul apostol Petru, proroc al lui Hristos, din neveghere, în Galatia, este surprins de către sfântul apostol Pavel trăind în păcatul făţărniciei (Gal. 2.11-15).
-    Proorocul Barnaba (Fapte 13.1), fiind prezent în Galatia cu Petru (Gal. 2.11-15), este prins şi el în „laţul făţărniciei”.
-    Sfântul Apostol Pavel a avut o ceartă cu Barnaba cu privire la folosirea vărului său Marcu (Col. 4.10) în lucrare, după ce dovedise instabilitate şi lipsă de maturitate în slujire (Fapte 15.36-39). Dar, Pavel revine asupra deciziei după ce îşi dă seama că a fost vorba de o slăbiciune ocazională manifestată în viaţa lui Marcu, pe care şi-a corectat-o. Astfel, mai târziu, Pavel îi va scrie lui Timotei să-l ia şi pe Marcu: „căci el îmi este folositor pentru slujbă” (2 Tim 4.11).
-    Sfântul apostol Petru era influenţat de şovinismul specific evreiesc (Fapte 10).
În concluzie, ei tăiau o viaţă sfântă. Aceasta nu însemna că în viaţa lor nu au mai apărut ocazional anumite aspecte negative. Dar, păcatul sau unele proceduri păcătoase erau accidentale, fără ca ei să rămână niciodată sub controlul păcatului. În aceste condiţii de viaţă spirituală curată, ei au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi în viaţa lor s-au manifestat în mod eficient o varietate de daruri spirituale, între care şi darul proorociei.
 
 
Specificul proorociei şi proorocului în Biserica primară
 
         Slujitori prezentaţi în NT, cu excepţia Domnului Iisus Hristos, aveau nivele de maturitate şi capacităţi de înţelegere diferite. Aceasta făcea diferită profunzimea exprimării şi a slujiri cu darul care i-a fost dat prin Duhul Sfânt. În consecinţă, măsura de credinţă şi lacunele din slujirea unora dintre ei, trebuia a fi completată de intervenţia altora (Fapte 8). Modul acesta de completare şi colaborare a dus la formarea de echipe de slujire, în care darul şi posesorul creşteau în capacitatea de slujire. Am putea spune că exista o adevărată scoală practică de formare de ucenici, fără o supralicitare a darului unora faţă de ceilalţi. Chiar şi în Fapte 15, cu ocazia Conciliului de la Ierusalim, nu a existat o afirmare autoritară a darului apostolic peste darurile din mulţimea prezentă, ci a existat o conlucrare de daruri printr-o comunicare prelungită de păreri. Într-un asemenea cadru şi cu o astfel de deschidere în faţa problemelor reale cu care erau confruntaţi, Dumnezeu a format echipe de slujitori care au fost capabili să facă faţă problemelor dificile cu care s-a confruntat creştinismul primar.
         Proorocul făcea şi el parte din asemenea echipe de slujire. El nu era desăvârşit în comportament, iar mesajul lui avea un anumit nivel de profunzime şi exactitate în exprimare. Sub acest aspect, Pavel preciza că atunci când cineva prooroceşte, ceilalţi trebuie să judece (1 Cor. 14). Proorocul nu slujea izolat, ci lucra în cadrul unei echipe matură să judece spiritual. Proorocia nu avea un caracter infailibil, ca Scriptura, ci trebuia analizat adevărul lucrurilor descoperite în lumina Cuvântului şi a realităţii. Iar acest lucru trebuia făcut de către oameni destoinici, care au abilităţi de judecată duhovnicească. Prin această metodă era validată proorocia şi proorocul. În mod accentuat, faţă de ceea ce întâlnim în VT, proorocul nu mai lucra de unul singur, ci într-o echipă de oameni cu diverse daruri spirituale din Biserica locală. Astfel, Biserica locală oferea cadrul unei şcoli de ucenici, şi, în particular pentru cazul nostru, a unei şcoli a proorocilor. Proorocul primea mesajul direct de la Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, şi acesta era comunicat public în Biserică, cu cuvinte proprii. Descoperirea profetică era auzită şi analizată. O proorocie validată întărea Biserica şi slujirea proorocului. O proorocie respinsă constituia un semnal de alarmă, o atenţionare asupra sursei profetice şi o confruntare a proorocului.
                  
Exemple    
 
1. Agab profeţeşte că dacă Pavel va merge la Ierusalim va fi legat de iudei. Ajuns acolo, confruntarea dintre Pavel şi iudei are loc, dar Pavel este legat de romani. Oare această inexactitate în ce priveşte procedura de arestare a lui Pavel anulează proorocia lui Agab şi calitatea lui de a mai fi considerat prooroc? După unii n-ar mai putea fi considerat proroc. Totuşi, el este numit în Fapte proroc şi nu există semnalmente despre încetarea slujirii lui.
        
2. Pavel relatează inexact vedenia din timpul convertirii sale. Mai considerăm în acest caz pe Pavel prooroc?
De aici înţelegem că proorocia rezultată din vedenie depinde de puterea exprimării exacte a ei prin cuvintele proorocului. Vedenia reprezintă partea descoperită de la Dumnezeu, iar comunicarea este dependentă de personalitatea proorocului. Rămânerea proorocului într-o echipă de slujire sau într-o şcoală profetică va mări capacitatea şi calitatea exprimării mesajului profetic.
Un proroc ce nu a avut exprimări evoluate a unui descoperiri profetice, nu trebuie oprit să-şi exerseze darul, ci numai ajutat să evolueze în cadrul scolii proorocilor.
 
 
Menţiuni suplimentare
 
1. În şcoala proorocilor se învaţă o cunoaştere mai profundă a Cuvântului lui Dumnezeu, metode de interpretare a mesajului profetic, moduri practice de comunicare a unei descoperiri şi se validează caracterul proorocului.
Un prooroc ce nu cultivă un caracter duhovnicesc, şi în particular, de lucru în echipă, trebuie ajutat să se maturizeze în cultivarea unor relaţii de dragoste specifice slujitorilor biblici.
Un proroc cu probleme de caracter dificil care nu se supune biserici trebuie mustrat şi oprit să slujească pentru o vreme.
Un proroc autentic, dar cu probleme de limbaj ce nu dau prestanţă slujirii sale, sau cu probleme de interpretare şi comunicare inexactă, trebuie oprit pentru o vreme şi încurajat să evolueze în cadrul privat al şcolii proorocilor.
 
2. Este eronat a se înţelege că un prooroc poate învăţa la şcoala proorocilor să proorocească. Proorocul nu poate învăţa de la oameni ce mesaj să transmită. Mesajul profetic autentic vine totdeauna direct de la Dumnezeu. În caz contrar, avem o proorocie falsă, venită din imaginaţie sau spusă din îndrăzneala proorocului. Astfel, sursa mesajului profetic va califica întotdeauna proorocia ca fiind adevărată sau falsă. Şi invers, dacă o proorocie se dovedeşte a fi falsă, sursa ei nu este Duhul Sfânt.
Un proroc care se poate dovedi în mod real că a avut mesaje false trebuie oprit să mai proorocească.
 
         3. Încercarea de a opri neîntemeiat biblic un proroc este greşită. Analiza mesajului profetic la care sunt obiecţii trebuie făcută în cadrul unei echipei de slujire care să analizeze şi să judece temeinic cazul specific. Mesajul se cere a fi scris sau înregistrat pe un suport fix la care se poate reveni. În caz contrar, se cere mărturia a cel puţin doi sau trei martori.
 
         4. Mesajul profetic poate apare în timpul slujirii în Biserică sau în cadru privat. În Biserică, practicarea proorociei nu poate anula rânduiala internă stabilită de comun acord.
 
         5. Proorocul NT nu are supremaţie faţă de ceilalţi slujitori ai Bisericii.
 
         6. Mesajul proorociei din NT nu poate constitui un cap de acuzare pentru nimeni. Proorocia are în vedere călăuzirea din partea lui Dumnezeu spre mântuire. Acuzarea cere totdeauna probaţiune faptică şi legală.
 
         7. Un mesaj profetic se poate comunica în mai multe feluri: vorbit, scris sau înregistrat.
 
         8. Un proroc ce refuză confruntarea directă în echipa de slujire sau cu biserica trebuie oprit.
 
 
Zalău, Martie 2006
Constantin JOLDEŞ