Constantin JOLDES - Biserica este stalpul si temelia adevarului etern al vietii

Biserica
este stâlpul şi temelia adevărului etern al vieţii
Pagina WEB a Bisericii „HARUL” debutează cu întrebarea:
De ce un portal despre Biserică?

Pornind de la câteva afirmaţii biblice cheie, redăm în continuare câteva răspunsuri care ne încurajează o astfel de preocupare.

 

Biserica este stâlpul şi temelia adevărului etern al vieţii
Domnul ISUS Hristos, singurul Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul unic al întregii lumi, ne-a spus că Eu: „voi zidi Biserica Mea şi porţile locuinţei morţilor nu o vor birui” – Matei 16.18.
Cel mai mare duşman al vieţii este moartea. Singurul care a biruit-o - „cu moartea pe moarte călcând” – este domnul ISUS. Ziua de Paşti este mărturia istorică şi garanţia celei mai mari victorii care s-a obţinut pe Pământ asupra păcatului şi morţii, fiind formulată simplu în salutul creştin: „Hristos a înviat”.
Evanghelia lui Hristos este vestea bună că, prin credinţă, biruinţa Lui asupra păcatului şi a morţii, poate deveni victoria noastră a fiecăruia. Un om care primeşte Evanghelia şi se angajează în mod conştient, prin botezul în apă, la o relaţie continuă cu Dumnezeu, este sprijinit prin Duhul Sfânt să-şi schimbe caracterul în asemănarea Biruitorului Hristos. Pe această cale, el devine parte din Biserica universală zidită de Hristos.
În Biserică ne antrenăm pentru o „viaţă din belşug”, respectiv viaţa pentru care moartea grăbeşte acordarea medaliei de aur a vieţii eterne. Iată de ce Biserica nu este numai o societate a viitorului, ci a veşniciei. Este locul unde învaţă să trăiască mai bine aici pe pământ şi unde se pregăteşte pentru ceea ce va fi în Împărăţia Cerurilor. Este societate unică a lui ISUS în care se urzeşte mântuirea eternă a omului. Cine neglijează Biserica vie a lui Hristos – nu numai că pierde dimensiunea eternă a vieţii, ci pierde adevărul esenţial al vieţii!
Marea înşelare a omului este să piardă şansa vieţii veşnice, limitând adevărul vieţii la dimensiunea relativă (efemeră) a simţurilor carnale. În acest sens, cel mai greu examen al fiecărui om este să deosebească veşnicul de trecător, sau infinitul de finit, şi să aleagă veşnicia. Numai omul capabil să facă o asemenea deosebire a cunoscut Adevărul, iar cel care-l alege şi urmează a dobândit înţelepciunea vieţii.
Eu n-aş dori o aşa mare pierdere şi înşelare, nici pentru mine … şi nici pentru tine! Singura salvare este ancorarea la timp de Biserica vie a lui Hristos: „stâlpul şi temelia adevărului”.
Prezentul site poate fi o sfoară la îndemână pentru o grabnică ancorare!
Biserica vie acumulează şi comunică o experienţă tot mai profundă de viaţă
Cea mai mică celulă din structura unei Biserici este omul. Biblia compară Biserica cu un organism uman – 1 Cor. 12. Se ştie că numai celulele vii formează un organism viu care elimină toate celulele moarte. O celulă vie este legată din aproape în aproape de toate celelalte şi în special de creier, participând astfel la experienţa unică a vieţii organismului. În acelaşi timp, orice celulă este o mărturie (probă) pentru identificarea organismul din care face parte.
Aceste observaţii ne arată că nu orice om născut pe Pământ face parte automat din Biserica lui Hristos. Mai întâi, trebuie să aibă loc stabilirea unei relaţii cu Hristos - Capul Bisericii - aşa cum este numit în Scripturi. Apoi, trebuie să urmeze integrarea în Biserică (Trupul lui Hristos) şi interacţiunea (părtăşia) vie cu toţi ceilalţi. Aceşti paşi constituie un proces de creştere spirituală ce presupune înţelegerea corectă a adevărului Biblic şi direcţionarea vieţii spre asemănarea caracterului cu al lui Hristos. Procesul acesta are loc la nivel individual şi conduce la ceea ce numim experienţa creştină de viaţă. Experienţele variate care au loc sunt memorate de individ, în comunitate şi de către o anumită confesiune, fiind considerate ca o moştenire spirituală. Comunicarea acestor experienţe este foarte importantă, oferind explicaţii practice pentru a ne fi zidiţi pe temelia adevărului obiectiv al mântuirii oferită de Hristos.
Iată încă un sens pentru care un site despre o Biserică vie este o bună oportunitate de comunicare pe scară largă a experienţei creştine.
Biserica fiind a lui Hristos, nu poate fi monopolul unei confesiuni
Au existat perioade în istorie în care anumite confesiuni religioase care, aidoma chinezilor, s-au baricadat cu ziduri doctrinare, formând o subcultură proprie care a încercat să monopolizeze întreaga viaţă religioasă. Efectul în timp a fost apariţia în Biserică a celulelor moarte. Din cauza neeliminării lor la timp, multe biserici au devenit apatice şi chiar moarte. Reacţiile împotrivitoare ale unora din cadrul confesiunii au fost respinse şi au condus în final la apariţia unor noi confesiuni. Acestea din urmă, numite secte, în final, au urmat o nouă închidere în cercul lor îngust. Totuşi, în ultimii ani s-a constatat că schimburile interconfesionale de idei şi experienţe reale au adus salturi înviorătoare în cadrul propriilor confesiuni. Fiecare experimentase în profunzime anumite aspecte de viaţă creştină specifice şi au dezvoltat doctrine biblice foarte riguroase. Toate acestea au devenit foarte utile pentru o infuzie de viaţă nouă în sânul unei alte confesiuni. Experienţa creştină de viaţă nu poate fi monopolul unei confesiuni.
Găsim astfel că un portal este o bună ocazie pentru comunicarea interconfesională a doctrinelor şi experienţelor creştine.
La chemarea Domnului Isus au răspuns nişte pescari simpli, preoţii fiind ocupaţi
Nimeni nu se naşte credincios, ci cu înclinaţii irezistibile spre păcat. Păcatul este cea mai gravă experienţă a omului, de la care i se trage moartea. Nici mai multe cunoştinţe despre Dumnezeu, nici urcarea pe anumite poziţii religioase nu-l scapă pe om de păcat. Se cere o relaţie vie cu Domnul Isus Hristos, care a biruit păcatul şi poate veni în ajutorul nostru.
Domnul ISUS: „a venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” - Ioan 1:11. Primii care ar fi trebuit să-L primească pe Hristos erau preoţii care slujeau în Sinagogi şi în Templu. Dar ei au considerat că a cunoaşte mai multe lucruri despre Dumnezeu, a învăţa şi practica ritualuri religioase îi scuteşte de păcatele proprii şi nu mai au nevoie de Hristos. Erau prea ocupaţi cu lucrurile lui Dumnezeu ca să-L recunoască pe Fiul lui Dumnezeu. Atunci, Domnul Isus a chemat nişte pescari simpli, fără prea multe cunoştinţe, dar care erau pe deplin dispuşi să lase totul, să înveţe de la El şi să-L urmeze necondiţionat. Ei au devenit ucenicii Lui. În mod paradoxal, preoţii i-au dat afară din Sinagogă pentru că au renunţat la Dumnezeu, deşi ei umblau în fiecare zi cu Fiul lui Dumnezeu. Însă, noua lor relaţie cu Domnul Isus i-a condus la o cunoaştere tot mai adâncă a Lui. Într-o zi, El a iniţiat cu ei următorul dialog:
„Isus … a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că Sunt Eu, Fiul omului?” Ei au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Ieremia sau unul din prooroci.” „Dar voi” le-a zis El „cine ziceţi că Sunt?” Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” Isus a luat din nou cuvântul, şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri. Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru (Greceşte: Petros.), şi pe această piatră (Greceşte: petra.) voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.” - Matei 16:13-18.
Temelia de care vorbeşte aici Domnul, nu este Petru cum susţin în mod nebiblic unii, deoarece Apostolul Pavel scrie: „Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, şi care este Isus Hristos.” - 1 Corinteni 3:11. În cazul nostru, mărturia lui Petru a fost apreciată de către Domnul Isus ca fiind o piatră de temelie pentru Biserica Sa. Petru, desigur a murit, dar mărturia lui nu, ci este una din mărturiile apostolilor consemnate în Scriptură care confirmă că cei ce fac parte din Biserica lui Hristos sunt: „zidiţi pe temelia apostolilor şi proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.” - Efeseni 2:20.
Orice om disponibil să intre într-o relaţie reală cu Hristos, devine parte din Biserica lui Hristos. Petru, deşi era un simplu pescar, a fost numai unul dintre cei ce au cunoscut o astfel de relaţie. El devine un exemplu a ceea ce aşteaptă Dumnezeu să devin eu … şi tu! Trebuie să vi cât mai degrabă tu, căci preoţi sunt ocupaţi cu propriile confesiuni şi au uitat de Scriptură! Noi putem fi oamenii laici de care se foloseşte Dumnezeu, desigur dacă vrem, în mod necondiţionat şi să ascultăm de El ca ucenicii.
În acest sens, este disponibil un portal pentru oameni laici, ieşit din cadru confesional, dar nu din cel Biblic!