Evanghelismul si Trupul lui Hristos - Zac POONEN

Evanghelismul trebuie să ducă la zidirea Trupului lui Hristos

Este scris (Matei 4:6). Domnul a respins ispita spunând: De asemenea este scris …” (Matei 4 :7). Scopul lui Dumnezeu poate fi înţeles numai când comparăm Scriptura cu Scriptura – când ce “este scris” este citit împreună cu “de asemenea este scris”. Gândiţi-vă la Marea Trimitere.

 

Isus le-a poruncit ucenicilor : “Mergeţi în toată lumea şi predicaţi Evanghelia” (Marcu 16:15). De asemenea le-a spus: “Faceţi ucenici din toate neamurile” (Matei 28 :19). Aceste două porunci sunt parte ale unei singure trimiteri. Doar dacă le privim atent şi le ascultăm, aceste părţi ale poruncii ne vor ajuta să găsim şi să împlinim voia lui Dumnezeu. Primul pas este să mergi şi să predici Evanghelia tuturor (Marcu 16 :15). Această poruncă nu este adresată unui singur credincios, ci întregului Trup al lui Hristos. Omeneşte este imposibil pentru un singur om sau pentru o biserică să predice Evanghelia tuturor oamenilor din lume. Fiecare putem avea o parte mică în această lucrare.

Dar partea aceea, indiferent cât este de mică, trebuie împlinită. Aici intră în vigoare Fapte 1 :8. Fiecare credincios trebuie să aibă Duhul Sfânt peste el şi puterea Sa dacă vrea să fie un martor al lui Hristos eficient. Nu toţi sunt chemaţi să fie evanghelişti (pentru că Isus a dat bisericii doar câţiva evanghelişti – după cum ne arată Ef. 4 :11), dar toţi suntem chemaţi să fim martori ai Săi.

Un evanghelist are un câmp de lucru mai larg decât un martor. Martorul trebuie să-l proclame pe Hristos în cercul în care lucrează şi se mişcă – rude, vecini, colegi şi alţii cu care se întîlneşte zilnic. Toţi putem fi martori indiferent de ocupaţia pe care o avem. Dar Isus a dat bisericii şi evanghelişti care au o lucrare mai largă şi anume aceea de a ajunge la cei pierduţi. Totuşi, slujba evanghelistului nu este doar de a câştiga suflete sau de a-i aduce pe oameni la Hristos (aşa cum auzim), ci de a zidi Trupul lui Hristos (conform Ef. 4 :11-12). Aici eşuează evanghelismul din zilele noastre, deoarece nu se bazează pe zidirea Trupului lui Hristos, ci pe mântuirea sufletelor. Aceste suflete sunt trimise în biserici “moarte” unde se pierd din nou, sau devin căldicei şi sunt scuipaţi din gura Domnului într-o zi (Apoc. 3 :16).

Ei nu sunt zidiţi în Trupul lui Hristos. Astfel, numai scopurile lui satan sunt împlinite – pentru că persoana a devenit un copil al iadului (Matei 23 :15). În primul rând pentru că s-a pierdut din nou şi în al doilea rând pentru că a fost înşelat de un evanghelist să creadă că este mântuit, când, de fapt, este pierdut ! Singurul lucru care se zideşte prin acest tip de evnaghelism este imperiul privat al evanghelistului. Singurul motiv pentru acest evanghelism este dorinţa evanghelistului de a face bani sau de a primi onoruri din partea oamenilor. Sau de multe ori ambele variante sunt valabile !

Isus i-a numit pe evanghelişti ca fiind “pescari de oameni”. Dar evanghelismul care este făcut în cooperare cu liderii, grupurile sau sponsorii “creştini” nepocăiţi este ca şi cum ai pescui cu o plasă plină de găuri. Nu putem crede că Isus i-a invitat pe Ana, Caiafa, Irod sau Pilat să stea cu El pe platformă şi să inaugureze întâlnirile evanghelistice ! Mulţi evanghelişti din zilele noastre fac astfel şi chiar îi laudă pe liderii necreştini.

Mai departe, peştii care sunt în aceste plase pot merge înapoi în mare (bisericile “moarte”) pentru a fi prinşi din nou la următoarea întâlnire de evanghelizare de unde vor fi iarăşi aruncaţi în mare! Acest proces este repetat de evangheliştii care conduc întâlniri interconfesionale, unde fiecare numără mâinile ridicate şi biletele de decizie. Acest tip de evanghelism aduce bucurie cetelor lui satan, nu îngerilor din ceruri! Până la urmă, cum se pot bucura îngerii de cei care sunt transformaţi în copii ai iadului? Statisticile de la întâlnirile de evanghelizare sunt înşelătoare.

Chiar dacă proclamarea mesajului este însoţită de semne şi minuni, cum ar fi vindecarea bolilor sau iertarea păcatelor, totuşi rămâne o întrebare: Câţi ucenici au fost făcuţi şi câţi sunt zidiţi în Trupul lui Hristos prin acest tip de evanghelizare? Apostolii Domnului nu s-au angajat niciodată în acest tip de evanghelism. Ei şi-au plasat convertiţii în biserici locale pentru a deveni ucenici şi a fi zidiţi spiritual.

Cele cinci slujiri menţionate în Efeseni 4:11 (apostoli, prooroci, evanghelişti, păstori şi învăţători) sunt prezentate în ordinea priorităţii în 1 Corinteni 12:20. Aici ni se spune că “Dumnezeu a rânduit mai întâi apostoli, apoi prooroci, apoi învăţători, apoi cei cu darurile vindecării (cu referire la evanghelişti deoarece în vremurile Noului Testament ei aveau darul vindecării), apoi administratori (literal cei care conduc vapoare cu referire la păstori - pastori).

Acest lucru ne arată clar că în ochii lui Dumnezeu lucrarea apostolilor, proorocilor şi învăţătorilor este mai importantă în zidirea Trupului lui Hristos decât cea a evangheliştilor. Evanghelistul îşi poate găsi locul potrivit în lucrare numai dacă se supune apostolilor, proorocilor şi învăţătorilor. Numai atunci lucrarea lui poate ajuta la zidirea Trupului lui Hristos. Evanghelismul secolului XX s-a îndepărtat de Cuvântul lui Dumnezeu.