Crearea pamantului si originea lui satan - Zac POONEN

Crearea pământului şi originea lui satan

Ştim că satan este o fiinţă creată şi nu a existat de la început aşa cum este menţionat în Geneza 1:1. Primul act al lui Dumnezeu de la început” a fost crearea cerului şi a pământului (Gen. 1 :1). Dar vedem că satan apare deodată pe scenă în Geneza 3 :1. Deci el probabil a fost creat de Dumnezeu undeva între Geneza 1 :1 şi 3 :1. Dumnezeu nu crează nimic rău. La început satan a fost perfect.

 

Citim în Geneza 1:2 că pământul a fost “pustiu” (tohu în ebraică). Dar citim în Isaia 45:18 că Domnul “nu a creat pământul ca un lco pustiu” (tohu). Cuvântul lui Dumnezeu prezintă în mod clar faptul că pământul nu a fost creat “tohu”, imperfect sau pe nivele evolutive. Pământul nu a fost creat ca o masă fără formă şi apoi perfecţionat de Dumnezeu, aşa cum spun unii. Dumnezeu face totul perfect din momentul în care crează lucrul respectiv (Iacov 1:17). Aşadar pământul a fost creat perfect. Să crezi că Dumnezeu a creat, la început, o masă fără formă, întunecată şi urâtă şi apoi l-a făcut frumos după o vreme înseamnă să crezi în evoluţionism. Acest tip de teorie evoluţionară este greşită!

Ştim că pământul a fost blestemat când a păcătuit Adam. Astfel, când arhanghelul a păcătuit şi a devenit satan, păcatul lui a afectat pământul. Păcatul lui a făcut pământul pustiu, întunecat şi gol (Gen. 1:2). Căderea lui satan este descrisă în Isaia 14 şi Ezechiel 28. În Ezechiel vedem că Dumnzeu vorbeşte împăratului Tirului şi lui satan care îl poseda. Aceasta este asemănătoare cu situaţia în care demonii posedă oameni, când vorbim cu persoana respectivă şi în acelaşi timp cu demonul. În acest pasaj se spune că împăratul Tirului era în Eden. Împăratul uman al Tirului nu a fost niciodată în Eden. Aşadar, pasajul se referă la spiritul care era în împăratul Tirului – satan.

Astfel, crearea şi căderea lui satan a avut loc în intervalul dintre primele două versete din Geneza 1. Căderea lui  nu este descrisă deoarece Biblia a fost scrisă pentru oameni şi astfel începe cu istoria umanităţii.

Cuvântul tradus cu “era” din Geneza 1:2: “Pământul era pustiu şi gol” în limba ebraică este “hayah” care a fost tradus în zilele noastre cu “a devenit”. Omul a devenit (hayah) un suflet viu” (Gen. 2:7); “Soţia lui Lot a devenit (hayah) un stâlp de sare” (Gen. 19 :26). Ea nu a fost întotdeauna un stâlp de sare. Ea a devenit aşa. În acelaşi mod, pământul a devenit fără formă şi gol.

Satan a fost alungat din “al treilea cer” (imediata prezenţă a lui Dumnezeu – 2 Cor. 12 :2). Dar ni se spune în Efeseni 6 :!2 că satan şi demonii lui încă locuiesc în “locurile cereşti”. Primul cer este universul pe care îl vedem cu ochii noştri (Psalm 8 :3). “Locurile cereşti” în care locuiesc satan şi demonii lui reprezintă al doilea cer pe care   nu-l putem vedea. Într-o zi va fi alungat de acolo şi trimis pe pământ (Apoc. 12 :!0). Din această cauză, probabil, Domnul nu a spus că totul este foarte bun în a doua zi a creaţiei (a şasea zi din Geneza 1), când cerurile au fost separate – deoarece satan locuia în al doilea cer.

În Geneza 1 sunt folosite două cuvinte diferite cu privire la creaţie şi refacerea pământului. Cuvântul folosit în Geneza 1 :1 este “bara” (în ebraică - creat). Cuvântul folosit în Geneza 1:7 este “asah” (în ebraică - făcut). Creaţia se referă la ceva ce a luat naştere din nimic. Cuvântul “făcut” se referă la ceva ce a luat naştere din ceva ce exista anterior. Peştii şi păsările au fost create (v. 21) şi de asemenea şi omul (v. 27). Trupul omului a fost făcut, dar sufletul a fost creat. Deoarece fiecare cuvânt al lui Dumnezeu este inspirat, probabil a fost un motiv pentru care Duhul Sfânt a folosit două cuvinte în Geneza 1.

În Exod 20 :11 Scriptura afirmă (fără nici o urmă de îndoială) că “în şase zile Domnul a făcut - asah” cerurile şi pământul. Sciptura nu spune nicăieri că Domnul a creat pământul în şase zile, ci foloseşte mereu cuvântul “făcut”. Pământul a fost făcut în 6 zile – nu creat în 6 zile. Aceasta se repetă în Exod 31:17. Trebuie să fim concreţi când cităm din Scriptură – şi să folosim cuvintele lui Dumnezeu, nu ale noastre.

Crearea pământului a fost un act unic (Gen. 1:1). A fost refăcut pentru om după căderea îngerilor, în şase zile.

Cât timp s-a scurs între Geneza 1:1 şi 1:2? Nimeni nu poate şti. Fiecare părere este doar o speculaţie. Poate o zi sau un milion de ani. Lucrurile secrete sunt ale lui Dumnezeu. Lucrurile descoperite sunt ale noastre (Deut. 29:29).

Să ne aliniem gândirea la Scriptură – chiar dacă trebuie să ne schimbăm părerile pre-concepute. Să fim exacţi când cităm din Scriptură.

Semnificaţia cuvântului evreiesc “bara” (a crea) – din Dicţionarul Expozitiv Vine al Termenilor Biblici – 1985, Editura Thomas Nelson

Bara – a crea, a face

Verbul acesta are o semnificaţie teologică profundă, deoarece numai Dumnezeu este cel care poate îndeplini această acţiune. Doar Dumnezeu poate “crea” în sensul pe care îl exprimă “bara”. Verbul exprimă crearea din nimic, o idee văzută în pasajele care vorbesc despre crearea la nivel cosmic: “La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul” (Gen. 1:1; 2:3; Isaia 40:26; 42:5). Toate celelalte verbe pentru creare” permit o varietate mai mare de înţelesuri; ambele au subiecte divine şi umane, şi sunt folosite în contexte unde a aduce pe cineva sau ceva la viaţă nu este o problemă.

Bara” este folosit în paralelă cu alte verbe precum “asah – a face” : Isaia 41 :20 ; 43 :7 ; 45 :7 ; Amos 4 :13 ; “yatsar -  a forma” : Isaia 43 :1,7 ; 45 :7 ; Amos 4 :13 şi “kun – a stabiliza”. Un verset care prezintă toate aceste cuvinte împreună este Isaia 45 :18 : “Căci aşa vorbeşte Domnul, Făcătorul (bara) cerurilor, singurul Dumnezeu care a întocmit (yatsar) pământul, l-a făcut (asah) şi l-a întărit (kun), l-a făcut (bara) nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit (yatsar) ca să fie locuit – Eu sunt Domnul şi nu este altul!

Semnificaţia tehnicăa lui “bara” (a crea din nimic) poate nu are relevanţă în aceste pasaje; poate verbul a fost popularizat în aceste situaţii de dragul unei sinonimii poetice.

Obiectele lui bara” includ:

- cerurile şi pământul – Gen. 1:!; Isaia 40:26; 42:5; 45:18; 65:17

- omul – Gen. 1:27; 5:2; 6:7; Deut. 4:32; Psalm 89:47; Isaia 43:7; 45:12

- Israel – Isaia 43 :1 ; Maleahi 2 :10

- un pământ nou – Ier. 31:22

- nor şi fum – Isaia 4:%

- nord şi sud – Psalm 89:12

- mântuire şi neprihănire – Isaia 45:8

- vorbire – Isaia 57:19

- întuneric – Isaia 45:7

- vântul – Amos 4:13

- o inimă nouă – Psalm 51:10

Un studiu atent al pasajelor unde găsim termenul “bara” ne arată că în puţinele situaţii non-poetice (mai ales în Geneza) autorul foloseşte limbaj ştiinţific precis pentru a demonstra că Dumnezeu a adus obiectul sau conceptul în finţă dintr-un material care nu exista anterior.

Este uimitoare utilizarea lui “bara” în Isaia 40-65. Din cele 49 de utilizări ale verbului în Vechiul Testament, 20 sunt în aceste capitole. Pentru că Isaia vorbeşte profetit pentru evreii din exil, el foloseşte cuvinte de mângâiere bazate pe beneficiile trecute ale lui Dumnezeu şi binecuvântările pe care Le-a oferit. Isaia vrea să arate că, din momentu ce Iahve este Creatorul, El poate izbăvi poporul de robie. Dumnezeul lui Israel a creat toate lucrurile : “Am făcut (asah) pământul şi l-a creat (bara) pe om. Eu, cu mâinile Mele, am întins cerurile, şi am stăpânit peste ele” (Isaia 45:12). Dumnezeii Babilonului sunt entităţi fără putere (Isaia 44:12-20; 46:1-7) şi astfel Israel se putea aştepta ca Dumnezeu să triumfe, făcând o nouă creaţie (43:16-21; 65:17-25).

Deşi este un termen tehnic care sugerează crearea materială, cosmică din nimic, totuşi “bara” este un mijloc plin de bogăţii teologice pentru a comunica puterea suverană a lui Dumnezeu, care creează şi reglementează toate lucrurile pentru gloria Sa.