Un vas nou plin cu sare - Zac POONEN

Un vas nou plin cu sare

(Acest mesaj a fost oferit de Zac Poonen în octombrie 1963 la Brother Bakht Singh Holy Convocation” la vârsta de 23 de ani, pe când era ofiţer în marină).

Citim din Matei 5:13; 2 Regi 2:1-22; Fapte 1:1-8.

 

Proviziile lui Dumnezeu pentru lume

În textele menţionate mai sus citim despre zilele în care profetul Ilie se pregătea să fie luat la cer. Dumnezeu l-a trimis pe Ilie în Israel în vremea în care ei se îndepărtau din ce în ce mai mult de El. Ilie a fost un mare profet. La un moment dat a cerut să vină foc din cer. Acum trebuia să fie luat la cer. Ce urma să se întâmple cu poporul Israel?

Dumnezeu îi spusese lui Ilie în 1 Regi 19:16: “Să ungi pe Elisei, fiul lui Şafat, ca proroc în locul tău”. Aceasta era provizia lui Dumnezeu. Acelaşi lucru s-a întâmplat la înălţarea Domnului Isus. El i-a lăsat pe ucenici în urmă şi le-a spus să continue lucrarea Sa.

Ştiind că Elisei avea o sarcină grea în faţa lui, a fost întrebat de Ilie: Cere ce vrei să-ţi fac înainte ca să fiu răpit de la tine” (2 Regi 2 :9). Acelaşi lucru le-a spus şi Domnul Isus ucenicilor : “Cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu” (Ioan 14 :12). Ilie i-a spus lui Elisei : “Dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine, aşa ţi se va întâmpla; dacă nu, nu ţi se va întâmpla aşa” (2 Regi 2 :10). Elisei l-a văzut când a fost răpit şi a prins mantaua lui Ilie. În acelaşi fel, după ce Domnul Isus S-a înălţat la cer, în ziua Cincizecimii a trimis Duhul Sfânt peste inimile ucenicilor.

Înălţarea Domnului Isus

După aceea, fii proorocilor i-au spus lui Elisei: “Ştii că Domnul răpeşte astăzi pe stăpânul tău deasupra capului tău?” (2 Regi 2:3,5). Mai târziu, după ce Ilie a fost răpit, aceiaşi fii ai proorocilor l-au forţat pe Elisei să trimită 50 de bărbaţi ca să-l caute. Ei au spus cu gura lor că Ilie urma să fie răpit. L-au văzut pe Ilie cum s-a înălţat la cer. Totuşi nu au crezut că merge în cer. Ei au crezut că Duhul Sfânt l-a dus undeva. Din acest motiv nu au primit puterea lui Ilie.

În acelaşi fel, în zilele noastre, sunt mulţi care cunosc lucrurile din punct de vedere intelectual. Ei spun lucruri minunate cu gura, dar cu inimile nu ştiu că Domnul Isus este mai presus de toate. Pavel a trebuit să scrie credincioşilor din Efes şi despre înălţare (Ef. 1:18-23).

Ilie i-a spus lui Elisei: “Dacă mă vei vedea când voi fi răpit, vei primi o măsură dublă din duhul meu”. Numai când vedem cu inima, cu ochii credinţei, că Domnul Isus a fost înălţat mai presus de toate, vom primi plinătatea Duhului. Dumnezeu ni-L va descoperi pe Hristos cel înălţat doar dacă-I cerem aceasta.

Dacă citiţi cartea Apocalipsa veţi vedea că Mielul stă în mijlocul tronului. Nu contează ce cred oamenii din lume, dar Dumnezeu L-a înălţat pe Domnul Isus Hristos mai presus de toate. De aceea Isus le-a spus ucenicilor că toată autoritatea în cer şi pe pământ este în mâinile Lui. Acelaşi Domn este în mijlocul nostru şi astăzi. Nu-L putem vedea cu ochii, dar este aici. Aşadar nu trebuie să ne îngrijorăm de lucruri mărunte precum ploaia care ne poate împiedica să venim la biserică. Domnul are putere asupra lucrurilor din ceruri şi de pe pământ. Nu trebuie să ne îngrijorăm de ce spun preşedintele Americii sau primul ministru al Rusiei, pentru că toată autoritatea este în mâinile Domnului Isus. Nici un om de pe pământ nu se poate atinge de un copil al lui Dumnezeu fără permisiunea lui Hristos. Dar fiii proorocilor nu au crezut aceasta niciodată. Asemenea oameni nu vor avea niciodată puterea lui Dumnezeu.

Pământul sterp şi remediul lui Dumnezeu

Ilie a fost un martor al lui Dumnezeu. Înainte ca Domnul Isus să se înalţe la cer, El le-a spus ucenicilor: Îmi veţi fi martori până la marginile pământului”. Dacă citim 2 Regi 2 :19-22 vom vedea cum vrea Dumnezeu să-i fim martori până la marginile pământului. Ilie a mers la Ierihon şi oamenii i-au spus că atmosfera din oraş era bună, dar că apa era rea şi pământul era sterp. Era un oraş minunat. Erau multe grădini minunate, clădiri extraordinare, licee, şcoli şi multe alte lucruri minunate. Dar singurul lucru esenţial pentru viaţă nu era bun: apa.

Apa este esenţială pentru viaţă. Poţi trăi fără clădiri frumoase. Poţi trăi câteva zile fără mâncare. Dar nu poţi trăi mult fără apă. Acest oraş frumos cu apă rea, pământ sterp şi fără rod este o imagine a omului din zilele noastre! Aspectul exterior este frumos, dar inima este rea. La exterior suntem foarte frumoşi, avem haine frumoase, bune maniere, diplome şi case frumoase. Dar singurul lucru esenţial – viaţa veşnică – lipseşte. Asta vedem în jurul nostru astăzi – nu doar în lume, ci şi în biserică.

Unde a auzit Ilie aceste cuvinte ? În Ierihon ! Ierihonul era locul unde puterea lui Dumnezeu se manifestase în trecut. Ierihon era un oraş foarte puternic întărit cu ziduri. Când Iosua a venit împreună cu copiii lui Israel în acest oraş, zidurile lui au căzut la pământ. În acele vremuri, puterea lui Dumnezeu se manifesta în Ierihon. Dar acum, după 500 de ani, nu mai era această putere în oraş. Acum pământul era sterp şi fără rod.

Similar, acum 2000 de ani puterea lui Dumnezeu S-a manifestat în biserică. De atunci au fost momente în care Dumnezeu Şi-a descoperit puterea din mou. Dar ce vedem în bisericile de astăzi şi chiar în cele unde se practică tiparul nou-testamental ? Atmosfera este plăcută, dar apa vieţii este rea. Şi aceasta a spus Dumnezeu că va fi situaţia în lume în zilele din urmă (Apoc. 3 :17).

Care este remediul lui Dumnezeu pentru apa rea ? Care este remediul lui Dumnezeu pentru pământul sterp ? Care este remediul lui Dumnezeu pentru uscăciunea din viaţa ta şi a mea ? Care este calea prin care râuri pure de apă vie pot curge din noi ? Veţi găsi răspunsul în versetul 20 : “Aduceţi un blid nou şi puneţi sare în el”.

Acesta a fost subiectul la care m-am gândit în ultimele zile : Noi suntem sarea pământului”.

Remediul lui Dumnezeu pentru lumea stearpă şi nerodirea din biserică este: “Aduceţi un blid nou şi puneţi sare în el”. Dumnezeu vrea vase noi pline de sare. Sarea a fost aruncată în apă şi Domnul a spus: “Vindec apele acestea; nu va mai veni din ele nici moarte, nici sterpiciune” (v. 21).

Pământul bolnav şi sterp a fost vindecat. Astăzi avem nevoie de vindecarea pământului. Cum a fost el vindecat ? Cu ajutorul sării turnată peste el dintr-un vas nou. Dar vreau să vă spun că sarea a fost bună. Dacă ar fi fost o sare fără gust, nu ar fi vindecat pământul.

Promisiunea lui Dumnezeu

Poate sarea să-şi recapete gustul ? Este un singur mod.

În 2 Cronici 7:14 citim: “Dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga, şi va căuta Faţa Mea şi se va abate de la căile lui rele – îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara”.

Aici Domnul ne spune cum poate fi vindecată ţara. Dacă suntem ca sarea care şi-a pierdut gustul, trebuie să îndeplinim cele 4 condiţii prezentate în acest verset. Atunci vom putea să ne recăpătăm gustul şi ţara va fi vindecată.

Smerirea personală

Prima condiţie este să ne smerim. Aceasta este foarte greu de înfăptuit nu doar pentru necredincioşi, ci şi pentru credincioşi.

Cuvântul lui Dumnezeu spune în Filipeni 2 :5-8 : “Să fie în voi gândul care era şi în Hristos Isus, care deşi avea chipul lui Dumnezeu, S-a făcut ca unul fără reputaţie şi a luat înfăţişarea unui sclav”. Poate te întrebi : “Până unde trebuie să mă smeresc?” Acest verset ne spune că trebuie să ne smerim tot atât cât a făcut-o şi Domnul Isus Hristos. Te-ai smerit atât de mult ? Aceasta este prima condiţie pentru ca sarea să-şi recapete gustul, după cum vedem în Matei 5 :3 : “Ferice de cei săraci în duh”.

Sunt câteva lucruri de care suntem mândri. Poate fi reputaţia noastră sau popularitatea – deoarece alţii ne privesc astfel. Dar Domnul Isus ? A fost popular? Citim în Isaia 53:3 că era “dispreţuit şi părăsit de oameni”. Domnul Isus nu a fost o persoană populară. El a spus în Luca 6 :26 : “Vai de voi când toţi oamenii vă vor grăi de bine!Ucenicul nu este mai presus de Stăpânul său. Domnul a fost dispreţuit şi părăsit de oameni. Lumea aceasta L-a părăsit. Deci nu avem nici un drept să fim mândri de popularitatea noastră.

Poate suntem mândri de educaţia şi cunoştinţele noastre. Dar ştiţi că evreii au spus despre Domnul Isus în Ioan 7 :15 : “Cum are omul acesta învăţătură căci n-a învăţat niciodată?” Isus nu a învăţat niciodată şi nu a avut educaţie cu care să se laude. Cuvântul lui Dumnezeu spune : “Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus”.

Poate suntem mândri de frumuseţea noastră : “Ce faţă frumoasă am”, “Ce trup frumos am”. Cum a fost cu Domnul Isus Hristos? Deşi a fost cel mai frumos om care a existat pe pământ, totuşi când era atârnat pe cruce citim în Isaia 52:14 că “faţa îi era schimonosită”. Asta înseamnă că faţa lui nu semăna cu o faţă de om. Cum s-a întâmplat acest lucru ? Ce au făcut oamenii cu faţa aceea frumoasă – mai fină ca a fiilor oamenilor ? L-au bătut cu pumnii şi au scuipat pe ea. L-au pălmuit pe obraji. I-au pus o coroană de spini pe cap. L-au lovit în cap cu o nuia. I-au făcut atâtea încât faţa Lui nu mai semăna cu cea a unei fiinţe umane. Nu avem nici un drept să fim mândri de frumuseţea noastră.

Poate suntem mândri de abilităţile noastre. Poate gândim : “Pot predica. Mă pot ruga frumos. Pot învăţa din Biblie. Pot avea grijă de copiii lui Dumnezeu. Pot face atât de multe lucruri.” Poate nu spunem toate acestea, dar gândim astfel în inimile noastre. Cum a fost cu Domnul Isus Hristos? El a spus: “Fiul nu poate face nimic de la Sine, ci doar ce vede la Tatăl … Nu pot face nimic singur.” (Ioan 5:19,30). Domnul Isus a spus că nu poate face nici cel mai mic lucru cu puterea proprie. Tot ce a făcut a fost prin puterea Duhului Sfânt. Putem spune aceleaşi lucruri ? Dacă credem că suntem capabili să facem ceva cu puteri proprii, atunci suntem mândri. Din această cauză sarea îşi pierde gustul.

Câteodată suntem mândri de strămoşii sau de urmaşii noştri. Spunem: “Tatăl meu a fost slujitor al Domnului. Toţi copiii mei sunt slujitori”.

Dacă citeşti genealogia lui Isus din Matei 1 şi Luca 3 vei vedea nume de bărbaţi şi femei din vremea Vechiului Testament, printre care unii dintre cei mai păcătoşi. Donnul Isus S-a smerit atât de mult încât a ales una dintre cele mai păcătoase linii genealogice din umanitate pentru a veni în această lume. Vedem că Domnul nu a avut nimic cu care să se laude.

Poate suntem mândri de casele frumoase pe care le avem. Poate te gândeşti : “Am 4 camere” sau “Am 6 camere”. Cum a fost cu Domnul Isus? Citim că nu a avut un loc unde să-şi plece capul. Să aveţi în voi gândul acesta care era în Hristos, care deşi avea chipul lui Dumnezeu, S-a smerit şi a luat chip de sclav”. Nu avea nici un motiv să vină pe pământ. A făcut-o doar de dragul nostru. Totuşi S-a smerit pentru a deveni sclav.

Este foarte greu să fii sclav. Cine este mai mare ? Cel care vorbeşte la întâlniri sau cel care serveşte ? Nu cel care vorbeşte este mai mare? Domnul Isus spune: “Eu sunt ca un sclav printre voi”. “Să aveţi în voi gândul acesta care era în Hristos”. Amintiţi-vă în seara petrecută în camera de sus, când Domnul a luat un prosop şi a spălat picioarele ucenicilor. Nici unul dintre ei nu ar fi făcut această muncă înjositoare. Imaginaţi-vă cum Dumnezeul slavei a spălat picioarele oamenilor păcătoşi printre care şi Iuda Iscarioteanul.         Deseori ne e ruşine să facem o muncă înjositoare. Dar Cuvântul lui Dumnezeu spune : “Să aveţi în voi gândul acesta care era în Hristos”. Suntem mândri că am ajuns ca sarea care şi-a pierdut gustul.

În Psalmul 22 vedem o imagine a răstignirii. În versetul 6 este descrisă experienţa Domnului Isus atunci când era atârnat pe cruce: “Sunt vierme, nu om”.

Ştiţi cum arată un vierme. Se târăşte pe pământ şi oamenii pot călca pe el fără să-l observe. Nimănui nu-i pasă de un vierme. Aşa L-au tratat pe Domnul Isus.

Tu şi eu nu avem dreptul să fim altceva decât un vierme înaintea lui Dumnezeu. Totuşi, de multe ori ne plângem cu privire la multe lucruri. Spunem : “Vreau o casă frumoasă în care să dorm. Vreau multă mâncare. Am dreptul să primesc acestea.” Dar amintiţi-vă că servitorul nu e mai mare decât Domnul şi ucenicul nu este mai mare decât Învăţătorul. Dacă Domnul Isus S-a coborât până la poziţia de vierme, tu şi eu nu avem dreptul să pretindem altceva. Ai auzit vreodată un vierme plângându-se? Oamenii ăl pot lovi, strivi, călca sau chiar omorî, dar el nu-şi deschide gura niciodată.

Cu un şarpe este diferit. Dacă loveşti un şarpe, te va muşca imediat. Aşa este cu oamenii din lume. Dacă cineva îi răneşte, imediat se enervează. Când creştinii se comportă aşa, sunt ca sarea care şi-a pierdut gustul. Din această cauză pământul nu este vindecat şi nu are rod. Deseori cerem trezire şi roadă. Dar înainte să cerem acestea, să ne întrebăm dacă am împlinit prima condiţie. Ne-am smerit atât de mult înaintea Domnului? Poate am auzit de multe ori versetul din 2 Cronici 7:14. Dar fie ca Duhul Sfânt să readucă aceste cuvinte cu o putere proaspătă în inima noastră.

Rugăciunea

A doua condiţie pe care o vedem în acest verset este că trebuie să ne rugăm.

Vorbim mult despre rugăciune, dar ne rugăm foarte puţin. Cred că de multe ori nu ne rugăm pentru că nu credem că Domnul ne va răspunde. Dar am crede că Dumnezeu ne răspunde la rugăciuni, viaţa de rugăciune s-ar schimba complet. Domnul Isus Hristos a spus: “Dacă voi care sunteţi răi ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri cu cât mai mult Tatăl vostru ceresc va da Duhul Sfânt celor ce I-l cer?” (Luca 11:13)

Să vă spun o mărturie personală.

Amintesc aceasta pentru gloria lui Dumnezeu şi ca mărturie a ce face El când copiii Săi se roagă. Am dorit foarte mult să particip la conferinţa din 1963. Am fost cu un an în urmă şi am fost binecuvântat. Din această cauză am dorit să vin şi anul acesta. În prezent lucrez în Baza Marină din Cochin. Pe data de 1 a lunii mi s-a spus că voi primi o permisie pentru a pleca la conferinţă. Totuşi, după o săptămână, s-a primit o informare din New Delhi că va avea loc o expoziţie la All-India Exhibition din Mysore. La această expoziţie trebuia să participe Armata, Marina şi Forţele Aeriene. Unul din ofiţerii din biroul meu trebuia să plece pe 9 octombrie pentru această expoziţie. Aşadar, permisia mea era anulată. Mi-am pierdut orice speranţă de a participa la conferinţă.

Pe 12 octombrie, la timpul liniştit de dimineaţă, citeam din 2 Samuel 2. Primul verset spunea: “După aceea David a întrebat pe Domnul: Să mă sui în vreuna din cetăţile lui Iuda? Domnul i-a răspuns: Suie-te”. Am simţit că Domnul îmi spunea să merg la conferinţă. M-am rugat din nou: Doamne, vrei să merg la conferinţă?” În timp ce priveam în acest verset, am citit : “David a zis: Unde să mă sui? Şi Domnul a răspuns: La Hebron”. Imediat am simţit că Domnul mă direcţiona să merg la Hebron – conferinţa sfântă (Holy Convocation). Aşa că am spus: Doamne, dacă permisia mi-a fost anulată prin voia Ta, accept cu bucurie. Dar dacă este o încercare a lui satan să mă împiedice să merg la Hebron, atunci mă opun lui în Numele Tău.” Atunci Domnul mi-a spus : “Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri” (Matei 18 :19). Împreună cu alţi fraţi şi surori am revendicat această promisiune.

Două zile mai târziu, pe 14 octombrie, a venit un ordin de la New Delhi prin care se menţiona că Marina nu trebuia să participe la această expoziţie, ci doar Armata şi Forţele Aeriene. Astfel am obţinut permisia şi acum sunt aici. Amintesc acestea pentru a vă arăta că Domnul răspunde la rugăciuni. Nu prin puterea mea. Aceasta a fost posibil cu ajutorul rugăciunilor copiilor lui Dumnezeu. Ştiu că mulţi din Hebron s-au rugat pentru mine. Din această cauză Domnul a anulat ordinul ca Marina să participe la acea expoziţie. Domnul va zgudui cerul şi pământul pentru binele copiilor Săi, doar dacă ne rugăm.

În acest verset ni se spune: “Dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga”. Nu are rost să ne rugăm dacă avem mândrie în inimă. De multe ori creştinii sunt mândri de poziţia lor. Dacă vreunul este bogat, şi este frate cu noi, vom vorbi frumos cu el. Dar dacă este un frate sărac şi umil, cu un tricou zdrenţuit, îl respingem şi nu ne interesăm de el. Aceasta este natura noastră. Din această cauză sarea şi-a pierdut gustul. Vreau să vă avertizez că vom avea parte de surprize în ziua judecăţii în faţa scaunului lui Hristos. Aceşti fraţi săraci şi umili pe care noi îi respingem astăzi, pot fi în prima linie în ziua aceea. Amintiţi-vă dragii mei că nu are rost să ne rugăm dacă nu ne smerim mai întâi.

Căutarea Feţei lui Dumnezeu

A treia condiţie din acest verset este că trebuie să căutăm Faţa lui Dumnezeu.

Mă întreb dacă facem aceasta. Deseori căutăm multe lucruri, cum ar fi slujbe mai bune, case mai bune, soţi buni sau soţii bune (cu bani mulţi). Dar nu căutăm Faţa Domnului. David spune în Psalmul 27:4: “Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului ca să privesc frumuseţea Domnului”.

David a fost un mare rege. El a fost bogat, a câştigat multe bătălii şi a avut o reputaţie mare. Totuşi a spus : “Nu sunt satisfăcut. Am o dorinţă de la Domnul. Nu vreau să devin regele lumii, un mare predicator sau o persoană faimoasă. Dar doresc un singur lucru de la Domnul şi anume să mă minunez veşnic de frumuseţea Lui şi toată viaţa să locuiesc în prezenţa Sa”. Este aceasta şi dorinţa vieţii noastre ?

În Ioan 20 citim despre o altă persoană care a avut această dorinţă. Aceasta este Maria Magdalena. Ea a mers la mormânt foarte devreme în duminica aceea. De ce nu dormea? De ce s-a trezit devreme, când era încă întuneric, şi a mers la mormânt? Pentru că avea o dorinţă, aceea de a sta cu Domnul. Citim că atunci când a ajuns la mormânt acesta era gol. Ea a fugit şi a spus ucenicilor. Au venit şi ei, au intrat în mormânt şi s-au întors la casele lor probabil ca să mai doarmă puţin.

Dar Maria Magdalena a stat în faţa mormântului şi a plâns. Ucenicii nu-L iubeau pe Domnul aşa ca Maria. Ucenicii când au văzut mormântul gol, au plecat înapoi să doarmă. Dar Maria nu a putut face aceasta deoarece Isus era totul pentru ea. Dumnezeu are nevoie de oameni ca aceştia astăzi în biserică. Când Domnul Isus a venit la Maria Magdalena, ea a crezut că e grădinarul şi i-a spus: “Domnule, spune-mi unde L-ai pus ca să mă duc să-L iau”. Ea era gata să care trupul. Este imposibil ca o femeie să care un trup mort. Dar atât de mare a fost dragostea pentru Domnul încât era gata să se chinuie de dragul Lui. Acesta este înţelesul expresiei “a căuta Faţa Domnului”. Înseamnă să ai o singură dorinţă – să te minunezi de frumuseţea Domnului – şi nimic altceva. Nu doresc să fiu bogat sau mare în lumea aceasta, ci vreau doar să mă minunez de frumuseţea Domnului meu în fiecare zi.

Îmi amintesc povestea unui om care a vizitat casa unei văduve. Ea era o femeie foarte săracă, dar Îl iubea pe Domnul. Avea 4 sau 5 copii, şi locuia într-o colibă mică de lut. Omul a întrebat-o : “Cum de este atât de multă pace şi bucurie în casa ta? Nu ai bani mulţi. Copiii tăi sunt aproape morţi de foame, dar totuşi zâmbesc mereu. Ai atâtea greutăţi şi boli şi totuşi te bucuri mereu. Care este secretul vieţii tale?” Femeia a răspuns : “Isus Hristos este totul pentru mine. Nu am nevoie de nimic altceva pe lume”.

Iubiţilor, dacă Domnul Isus devine totul pentru noi, şi noi vom fi ca ea. Pe de altă parte, de ce ne plângem şi cârtim? Ne numim copii ai lui Dumnezeu dar când trebuie să suferim puţin începem să ne plângem. De ce ? Pentru că Domnul Isus nu a devenit totul pentru noi. De astăzi înainte Domnul Isus să devină totul pentru noi şi fie ca să putem spune asemenea psalmisului: “Pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine” (Psalm 73:25). Aceasta este cea de-a treia condiţie pe care trebuie să o împlinim pentru a ne recăpăta gustul.

Să ne întoarcem de la căile rele

A patra condiţie din 2 Cronici 7 :14 este să ne întoarcem de la căile noastre rele.

Pot fi multe căi rele în viaţa noastră. Poate suntem mândri şi din această cauză îi înţelegem greşit pe oameni şi îi criticăm. Dumnezeu ne-a dat o limbă ca să glorificăm Numele Lui, dar noi o folosim de multe ori pentru a critica. Poate avem amărăciune în inimă împotriva anumitor fraţi şi surori. Poate nu arătăm acea amărăciune în exterior, dar inimile noastre sunt pline. Sau poate avem gelozie în inimă. Toate acestea sunt căi ale celui rău.

Câteodată spunem minciuni. Ce este o minciună? Poate nu rosteşti nimic cu gura. Dar chiar dacă dai o impresie greşită altora, este o minciună. Dacă-i faci pe oameni să creadă că eşti sfânt, când de fapt nu eşti, atunci aceasta este o minciună şi o scârbă în faţa Domnului. Aşadar sunt multe căi rele pe care poate nu le recunoaştem ca atare. De exemplu, poate neglijăm meditarea asupra Cuvântului sau participarea la întâlniri (Evrei 10:25). În mod normal, nu considerăm acestea ca fiind păcate.

Câteodată neglijăm responsabilităţile casnice. Biblia spune: “Soţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit Hristos Biserica”. Nu este nici o limită în modul în care Hristos a iubit Biserica. Tot aşa, nu trebuie să fie nici o limită în dragostea unui soţ pentru soţia lui. Dar deseori nu este aşa. Din această cauză sarea şi-a pierdut gustul. Din nou Cuvântul lui Dumnezeu ne spune: “Soţiilor, fiţi supuse bărbaţilor voştri aşa cum se supune Biserica lui Hristos”. Aşa cum biserica se supune în totalitate lui Hristos, tot astfel soţiile trebuie să se supună soţilor. Nu trebuie să fie sub formă de sclavie, ci cu dragoste. Dar câteodată soţiile nu vor să facă aceasta. Astfel sarea şi-a pierdut gustul.

Cuvântul lui Dumnezeu spune: “Părinţilor, creşteţi-vă copiii în frica de Domnul”. Totuşi, astăzi foarte mulţi copii ai creştinilor umblă pe căile lumii! De ce? Pentru că părinţii nu i-au crescut în frică de Domnul. I-au învăţat bunele maniere, le-au dat educaţie, haine scumpe, dar niciodată nu i-au învăţat frica de Domnul. Din această cauză, mai târziu, după ce copiii cresc, părinţii au regrete. Atunci este prea târziu să-şi disciplineze copiii.

Cuvântul Domnului spune: Copii, ascultaţi de părinţii voştri”. Unii copii cred că sunt destul de mari pentru a-şi asculta părinţii. Dar citim în Luca 2 :51 că Domnul Issu era supus Mariei şi lui Iosif chiar şi la 30 de ani.

Vedem câte căi rele sunt în noi. Din această cauză suntem ca sarea care şi-a pierdut gustul şi pământul este nevindecat. Din această cauză apa este rea şi pământul este sterp.

Promisiunile lui Dumnezeu

Iată promisiunea din Cuvântul Domnului: “Dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga şi va căuta Faţa Mei şi se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara”.

Ce promisiuni minunate pentru cei care împlinesc cele 4 condiţii!

Voi asculta

Dumnezeu promite că va asculta din ceruri. Ştiţi ce se întâmplă când Dumnezeu ascultă din ceruri ?

Odată, Ilie a strigat şi Domnul a ascultat, trimiţând foc din cer. Atunci toţi oamenii au căzut cu faţa la pământ şi au spus “Iehova este Dumnezeu”. Amintiţi-vă în Fapte 4 când ucenicii s-au rugat şi Dumnezeu a ascultat din ceruri. Care a fost rezultatul ? Întreaga clădire s-a zguduit. De asemenea citim în Fapte 16:25 că Pavel şi Sila erau în închisoare şi au început să cânte laude lui Dumnezeu. El a ascultat din ceruri şi întreaga închisoare a fost zguduită de un cutremur. Amintiţi-vă cum în Iosua 10 :12 ce s-a întâmplat când el s-a rugat şi Dumnezeu a ascultat din ceruri. În ziua aceea soarele şi luna au stat nemişcate timp de 24 de ore. Ce promisiune minunată : Voi asculta din ceruri”!

Voi ierta

Mai departe în 2 Cronici 7:14 Dumnezeu spune: “Le voi ierta păcatele”.

Ce Dumnezeu minunat ! Nu contează cât de viclean ai fost. Nu contează câte păcate ai făcut. Dacă te smereşti şi crezi că Isus Hristos a murit pe cruce pentru păcatele tale – că Şi-a frânt inima şi Şi-a vărsat sângele pentru păcatele tale – în momentul acesta Dumnezeu îţi va ierta toate păcatele. Ce promisiune minunată ! Dumnezeu spune : “De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada” (Isaia 1 :18). Dumnezeu ascultă din ceruri şi ne iartă păcatele.

Deschideţi la Mica 7 :18-19 şi în timp ce citiţi revendicaţi această promisiune minunată : “Care Dumnezeu este ca Tine care ierţi nelegiuirea şi treci cu vederea păcatele rămăşiţei moştenirii Tale? El nu-Şi ţine mânia pe vecie, ci Îi  place îndurarea! El va avea iarăşi milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre şi vei arunca în fundul mării toate păcatele lor”.

Conform 2 Corinteni 1:20 putem revendica această promisiune pentru noi în acest moment în Numele lui Isus Hristos.

El este un Dumnezeu gata să ierte (Neemia 9:17). Nu doar atât, dar Dumnezeu spune că nu-şi va mai aminti de păcatele şi nelegiuirile noastre (Evrei 8:12). El nu-şi va mai aminti de trecutul nostru. Dacă vii smerit la cruce şi spui Oh, Doamne, ai milă de mine păcătosul”, El te va ierta imediat pentru că Domnul Isus a murit deja în locul tău.

Voi vindeca

Apoi Dumnezeu spune în acest verset: Le voi vindeca ţara”.

Viaţa ta este plină de o boală numită păcat. Te ruinează şi te ucide. La exterior poţi fi frumos, dar inima ta este rea. Dumnezeu spune că dacă vii smerit, cu inima frântă, El îţi va ierta boala. Poate viaţa ta a fost stearpă şi fără rod. Poate apa vieţii tale este rea. Dar Dumnezeu spune că dacă faci cele 4 lucruri menţionate în acest verset, El va vindeca ţara.

Vreau să observaţi ordinea acţiunilor din acest verset : “Voi asculta din ceruri, voi ierta păcatele, voi vindeca ţara”. Ţara nu poate fi vindecată până nu sunt iertate păcatele. Astfel dacă ne smerim, ne rugăm, căutăm Faţa Domnului şi ne întoarcem de la căile noastre rele, atunci sarea îşi va recăpăta gustul pierdut. Domnul Isus a spus : “Voi sunteţi sarea pământului dar dacă sarea îşi pierde gustul la ce mai este bună?” Dumnezeu să ne ajute să împlinim aceste 4 condiţii şi astfel să ne recăpătăm gustul pe care l-am pierdut.

Un vas nou plin cu sare

Deschideţi la 2 Regi 2 :20 şi vom vedea ce caută Dumnezeu. Ilie a luat un vas.

Dumnezeu nu caută metode noi, nici organizaţii noi în lume pentru a răspândi Evanghelia. Domnul caută vase noi pline cu sare prin care El să ducă mai departe scopurile Lui. Dumnezeu nu va evangheliza lumea aceasta de unul singur. Dacă ar fi vrut, ar fi tunat din ceruri şi ar fi predicat Evanghelia. Dar aceasta nu este metoda Lui. El vrea să pună sare în vasul uman şi apoi să-l verse pe pământ.

Ilie ar fi putut lua sarea în mână şi s-o arunce. Dar nu a făcut aceasta. El a luat un vas nou, plin cu sare şi apoi a turnat sarea în apă. Pământul şi apele s-au vindecat imediat. Dumnezeu a îngăduit să devenim vase potrivite pentru uzul Stăpânului. Trebuie să ne golim de lucrurile lumii acesteia şi să ne umplem cu Hristos.

Mai vreau să observăm un singur lucru aici. După ce a umplut vasul cu sare, Ilie nu a lăsat sarea în vas – el a turnat-o afară.

Dumnezeu umple viaţa ta şi a mea doar pentru a putea fi turnaţi în slujirea altora. Poate i-am cerut Domnului de multă vreme să ne umple cu Duhul Sfânt şi să ne dea anumite binecuvântări spirituale. Dar poate am cerut acestea cu o motivaţie egoistă. Dumnezeu nu ne va umple cu sare cerească pentru a le arăta altora cât de spirituali suntem.

Citim în Isaia 53 :12 că Domnul Isus “S-a dat pe Sine însuşi la moarte”. A făcut aceasta pentru ca păcatele tale şi ale mele să fie iertate. Şi noi trebuie să dorim să fim turnaţi în slujirea altora. Altfel ţara nu va fi vindecată niciodată. Domnul nu vrea să fim bazine de apă. El vrea să fim canale prin care râurile de apă vie să curgă spre alţii. Dumnezeu caută vase care vor să fie turnate spre folosul altora.

Ochii Domnului privesc peste pământ şi caută astfel de vase. Nu contează dacă eşti educat. Nu citim nimic despre educaţie în 2 Cronici 7 :14. Nu contează dacă nu am fost niciodată la şcoală. Nu contează dacă eşti cel mai sărac om din lume sau cel mai prost. Dumnezeu nu caută aceste lucruri. El nu caută oameni cu cunoştinţe biblice sau diplome teologice. El caută altceva.

El spune : “Dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga, va căuta Faţa Mea şi se va întoarce de la căile lui rele, atunci îi voi vindeca ţara”.

Nu contează cine eşti. Dumnezeu nu caută oameni respectaţi. Dacă vrei să împlineşti aceste condiţii şi să fii turnat pentru alţii, atunci indiferent cine eşti poţi fi folosit de Dumnezeu.

Amin!