Planul desavarsit al lui Dumnezeu - Zac POONEN

Planul desăvârşit al lui Dumnezeu pentru cei care au căzut

Sunt mulţi fraţi şi surori care simt că, deoarece au păcătuit şi au eşuat faţă de Dumnezeu într-o anumită perioadă a vieţii lor din trecut, acum nu pot împlini planul desăvârşit al lui Dumnezeu pentru vieţile lor.

 

Haideţi să ne uităm la ce au de spus Scripturile în această privinţă şi să nu ne sprijinim pe priceperea noastră sau pe propriul nostru simţ raţional.

Înainte de toate să observăm cum începe Biblia.

La început, Dumnezeu a creat cerurile şi pământul (Gen. 1:1). Când Dumnezeu a creat cerurile şi pământul trebuie să fi fost perfecte, deoarece nimic imperfect sau incomplet nu poate veni vreodată din mâna Sa.

Însă câţiva dintre îngerii pe care El îi crease au căzut şi acest lucru ne este descris în Isaia 14:11-15 şi Ezechiel 28:13-18. Apoi a ajuns pământul în starea descrisă în Geneze 1:2 “fără formă, pustiu şi întunecos”.

Restul capitolului 1 din Geneza descrie cum Dumnezeu a prelucrat acest material, fără formă, pustiu şi întunecat, făcând ceva atât de frumos din el, încât El Însuşi l-a declarat a fi “foarte bun” (Gen. 1:31). În Geneza 1:2-3 citim că Duhul lui Dumnezeu se mişca deasupra pământului şi Dumnezeu rostea Cuvântul Lui; şi acestea au produs marea schimbare.

Care este mesajul pentru noi astăzi cu privire la acest lucru?

Tocmai acesta: că nu contează cât de mult am căzut sau am încurcat lucrurile, Dumnezeu poate încă să facă ceva glorios din vieţile noastre.

Dumnezeu a avut un plan desăvârşit pentru ceruri şi pământ când le-a creat. Însă acest plan a trebuit să fie dat la o parte din cauza căderii lui Lucifer. Dumnezeu a refăcut însă cerurile şi pământul şi a creat totuşi ceva foarte bun din ele.

Acum gândiţi-vă la ce s-a întâmplat mai departe.

Dumnezeu a făcut pe Adam şi Eva şi a început totul din nou. El trebuie să fi avut un plan desăvârşit şi pentru ei, care nu includea în mod clar faptul că au mâncat din pomul cunoştinţei binelui şi răului. Însă ei au mâncat din pomul oprit şi au zădărnicit planul original al lui Dumnezeu pentru ei – oricare ar fi fost acesta.

Logica ne-ar spune acum că ei nu mai puteau împlini vreodată planul desăvârşit al lui Dumnezeu. Vedem totuşi că, atunci când Dumnezeu a venit să-i întâlnească în grădină, El nu le-a spus că ar trebui să trăiască de acum doar planul secundar al Său pentru tot restul vieţii lor. Nu. El le promite în Geneza 3:15 că sămânţa femeii va zdrobi capul şarpelui. Aceasta a fost o promisiune a morţii lui Hristos pentru păcatele lumii şi a biruinţei asupra lui satan pe Golgota.

Acum gândiţi-vă la acest fapt şi vedeţi dacă puteţi continua raţionamentul.

Noi ştim că moartea lui Hristos a făcut parte din planul desăvârşit al lui Dumnezeu din veşnicie. Mielul care a fost junghiat de la întemeierea lumii” (Apoc. 13 :8 – traducere literală din original). De asemenea ştim că Hristos a murit numai din cauză că Adam şi Eva au păcătuit şi au căzut înaintea lui Dumnezeu. Deci, în mod logic, am putea spune că planul desăvârşit al lui Dumnezeu de a-L trimite pe Hristos să moară pentru păcatele omenirii a fost împlinit, nu în ciuda căderii lui Adam, ci din cauza căderii sale ! noi n-am fi cunoscut dragostea lui Dumnezeu arătată pe crucea de la Golgota dacă n-ar fi fost păcatul lui Adam.

Aceasta derutează logica şi de aceea Scriputra spune că ar trebui să “nu te bizui pe înţelepciunea ta” (Prov. 3 :5).

Dacă Dumnezeu ar fi lucrat în conformitate cu logica matematică, atunci noi ar fi trebuit să spunem că venirea lui Hristos pe pământ a fost planul secundar cel mai bun al Său. Însă ar fi blasfemiator să spunem acest lucru. Venirea lui Hristos a făcut parte din planul desăvârşit al lui Dumnezeu pentru om. Dumnezeu nu face nici o greşeală.Însă, din moment ce Dumnezeu este atotputernic şi veşnic, cunoscând sfârşitul încă de la început, şi deoarece, motivat fiind de iubire, plănuieşte mereu în mod tainic în favoarea noastră, raţionamentele omeneşti dau greş atunci când încearcă să explice raportatea Lui faţă de noi.

Căile lui Dumnezeu nu sunt căile noastre şi gândurile Lui nu sunt gândurile noastre. Diferenţa  dintre ele este aşa de mare ca distanţa de la cer la pământ (Isaia 55 :8,9). Aşa că e bine să punem deoaprte raţionamentele şi logica noastră isteaţă când încercăm să înţelegem căile lui Dumnezeu.

Care este atunci mesajul de pe primele pagini ale Scripturii, pe care Dumnezeu încearcă să ni-l transmită ? Tocmai faptul că El poate să ia un om care a căzut şi să facă din el ceva glorios şi încă să-l facă să împlinească planul desăvârşit al lui Dumnezeu pentru viaţa sa.

Acesta e mesajul din Biblie al lui Dumnezeu pentru om şi nu trebuie să-l uităm niciodată.

Dumnezeu poate lua un om care a căzut în mod repetat şi poate să-l facă să-I împlinescă planul Său desăvârşit, nu cel mai bun plan secundar, ci cel mai bun plan al lui Dumnezeu.

Aceasta se întâmplă din cauză că tocmai căderea poate face parte din planul desăvârşit al lui Dumnezeu de a-l învăţa câteva lecţii de neuitat. Este imposibil pentru logica umană să înţeleagă acest lucru, deoarece Îl cunoaştem pe Dumnezeu foarte puţin.

Dumnezeu poate folosi numai bărbaţi şi femei zdrobite, iar un mod de a ne zdrobi este prin căderi repetate.

O parte a pregătirii apostolului Petru ca lider a fost căderea. Domnul a folosit căderea lui Petru ca să-l zdrobească.

Una din cele mai mari probleme pe care le are Dumnezeu cu noi este să ne binecuvânteze într-un astfel de mod încât binecuvântarea să nu ne umfle de mândrie. Să obţii biruinţă asupra mâniei şi apoi să fii mândru de asta înseamnă să cazi într-o groapă cu mult mai adâncă decât cea în care ai fost înainte ! Dumnezeu trebuie să ne ţină smeriţi în biruinţă.

Adevărata biruinţă asupra păcatului este totdeauna însoţită de cea mai adâncă smerenie. Tocmai aici, căderile repetate au rostul de a distruge încrederea în noi înşine, astfel încât suntem convinşi că biruinţa asupra păcatului nu e posibilă separat de harul lui Dumnezeu. Atunci când obţinem victorie, niciodată nu putem să ne lăudăm cu ea.

În plus, cînd am căzut noi înşine în mod repetat, nu putem dispreţui niciodată pe alţii care cad. Deoarece am cunoscut slăbiciunea propriei noastre cărni, prin căderile noastre nenumărate, ne putem pune în situaţia celor care cad. Putem fi “îngăduitori cu cei neştiutori şi rătăciţi, fiindcă şi noi suntem cuprinşi de slăbiciune” (Evrei 5 :2).

Auzind un astfel de mesaj, omul – care reduce totul la logica omenească – poate spune : “atunci hai să păcătuim mai mult ca să poată ieşi binele din aceasta!

Romani 3 :7-8 (LB) răspunde unui astfel de om cu aceste cuvinte : “Tu spui – necinstea mea a adus slavă lui Dumnezeu prin scoaterea în evidenţă a cinstei Sale”. Dacă urmezi mai departe această idee, ajungi la următorul punct de vedere : cu cât suntem mai răi, cu atât starea aceasta îi place mai mult lui Dumnezeu ! Însă condamnarea celor ce spun astfel de lucruri este dreaptă.

Nu, noi nu predicăm că ar trebui să păcătuim ca să vină binele de aici. Nici nu spunem că putem profita de harul lui Dumnezeu şi să nu-L ascultăm în mod deliberat , evitând să culegem ce am semănat.

Noi spunem că logica omenească nu poate înţelege harul lui Dumnezeu faţă de oamenii căzuţi. Nimic nu e imposibil pentru Dumnezeu – nici chiar să ne aducă în voia Sa desăvârşită după ce am căzut îngrozitor şi repetat. Numai necredinţa noastră Îl poate împiedica.

Dacă spui : “Dar eu am stricat de aşa multe ori lucrurile. Acum este imposibil pentru Dumnezeu ca să mă aducă în planul Său desăvârşit”, atunci va fi imposibil pentru Dumnezeu din cauză că tu nu poţi crede în ce poate face El pentru tine. Isus a spus că atunci când e vorba să facă ceva pentru noi, lui Dumnezeu nu-I este nimic imposibil, dar numai cu condiţia ca noi să credem.

Facă-vi-se după credinţa voastră” este legea lui Dumnezeu în toate lucrurile (Matei 9 :29). Vom căpăta lucrurile pentru care avem credinţă. Dacă credem că este imposibil pentru Dumnezeu să facă ceva pentru noi, atunci acel lucru nu va fi împlinit niciodată în vieţile noastre.

Pe de altă parte, la scaunul de judecată al lui Hristos vom descoperi că alt credincios, care a încurcat lucrurile în viaţa lui mai rău decât tine, a împlinit totuşi planul desăvârşit al lui Dumnezeu pentru viaţa sa, numai pentru că el a crezut că Dumnezeu a putut să culeagă bucăţile frânte ale vieţii lui şi să facă ceva foarte bun din ele.

Ce regret va fi în viaţa ta în acea zi când vei descoperi că nu căderile tale (oricât de multe ar fi putut fi ele), ci necredinţa ta a fost cea care a zădărnicit planul lui Dumnezeu în viaţa ta !

Pilda fiului risipitor, care a risipit atât de mulţi bani, arată că Dumnezeu dă ce are mai bun chiar celor căzuţi. Tatăl a spus : “aduceţi repede haina cea mai bună” pentru unul care l-a dezamăgit atât de mult. Acesta e mesajul Evangheliei – răscumpărare şi un nou început, nu doar o dată, ci din nou şi din nou, fiindcă Dumnezeu nu renunţă nicodată la nimeni.

Pilda gospodarului care a ieşit să angajeze lucrători (Matei 20 :1-16) ne învaţă, de asemenea, acelaşi lucru. Oamenii care au fost angajaţi în ultimul ceas au fost răsplătiţi primii. Cu alte cuvinte, cei care au risipit 90% (mai precis în proporţie de 11/12 = 91,66%) din viaţa lor nefăcând nimic cu valoare eternă, ar putea încă să facă ceva glorios pentru Dumnezeu cu cele 10 procente rămase din viaţa lor. Acesta este o încurajare nemaipomenită pentru toţi cei care au căzut.

Motivul pentru care S-a arătat Fiul lui Dumnezeu a fost ca să nimicească lucrările pe care le-a făcut diavolul” (1 Ioan 3 :8 – Biblia amplificată).

Aceasta înseamnă că Isus a venit să desfacă toate nodurile care sunt în vieţile noastre. Imaginaţi-vă acest lucru : noi toţi am început în pruncie cu un ghem frumos de sfoară. Însă acum acea sfoară a fost înnodată cu zeci de mii de noduri şi nu avem nici o speranţă că putem să desfacem vreodată acele noduri. Suntem descurajaţi şi depresivi când ne uităm la viaţa noastră. Vestea bună a Evnagheliei este că Isus a venit să dezlege fiecare dintre acele noduri.

Tu spui : “Asta-i imposibil!” Ei bine, atunci ţi se va face conform credinţei tale. Va fi cu neputinţă în cazul tău.

Însă aud pe altcineva, a cărui viaţă este mai rea decât a ta, spunând : “Da, eu cred că Dumnezeu va face acea lucrare în mine”. Şi lui i se va face după credinţa lui. În viaţa lui, planul desăvârşit al lui Dumnezeu va fi împlinit.

În Ieremia 18 :1-6 Dumnezeu a rostit Cuvântul Său lui Ieremia printr-o ilustraţie practică. Lui Ieremia i s-a cerut să meargă la casa olarului şi acolo a văzut olarul încercând să facă un vas. Însă vasul “pe care-l făcea n-a izbutit, cum se întâmplă în mâna olarului”. Ce a făcut olarul ? “Atunci el a făcut un alt vas, cum i-a plăcut lui să-l facă”.

Apoi a urmat aplicaţia: “Nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta, casă a lui …?”, a fost întrebarea Domnului (v. 6). Completează numele tău în locul liniilor punctate şi aceasta ar fi întrebarea lui Dumnezeu pentru tine.

Dacă este un regret sfânt în viaţa ta pentru toate căderile tale, atunci, chiar dacă păcatele tale sunt cum e cârmâzul şi roşii ca purpura, se vor face albe ca neaua, aşa cum a promis Dumnezeu sub vechiul legământ (Isaia 1 :18). Însă Dumnezeu promite sub noul legământ : “nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele şi fărădelegile lor” (Evrei 8 :12).

Oricare ar fi greşelile sau căderile tale, poţi face un nou început cu Dumnezeu. Şi chiar dacă ai făcut o mie de noi începuturi în trecut şi ai eşuat, astăzi poţi face încă al 1001-lea nou început. Dumnezeu încă poate să facă ceva glorios din viaţa ta.

Atâta timp cât este viaţă, există speranţă.

Deci nu eşua niciodată să te încrezi în Dumnezeu. El nu poate face lucrări măreţe pentru mulţi dintre copiii Săi, nu pentru că ei au eşuat faţă de El în trecut, ci pentru că ei nu se încred în El acum.

Haideţi atunci să-I dăm slavă lui Dumnezeu fiind tari în credinţă (Rom. 4 :20), încrezându-ne în El în zilele care vor urma, pentru lucrurile pe care le-am considerat până acum imposibilie.

Toţi oamenii – tineri şi bătrâni – pot avea speranţă, nu contează cât de mult au căzut în trecut, doar dacă îşi recunosc căderile lor, sunt smeriţi şi se încred în Dumnezeu.

Astfel, noi toţi putem să învăţăm din căderile noastre şi să mergem înainte spre împlinirea planului desăvârşit al lui Dumnezeu pentru vieţile noastre.

Iar în veacurile ce vor urma, Dumnezeu poate să ne arate înaintea altora ca exemple a ceea ce a putut să facă El cu cei a căror viaţă au fost eşecuri totale.

În acea zi El va arăta ce a putut să facă în noi prin “nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus” (Ef. 2 :7).