Puterea rugaciunii - Zac POONEN

Puterea rugăciunii

1. În Daniel capitolul 2 citim despre visul lui Nebucadneţar. El i-a chemat pe înţelepţi şi le-a spus: “Spuneţi-mi visul şi tâlcuirea lui”. Înţelepţii sunt o imagine a predicatorilor care nu au o legătură cu Dumnezeu, ci sunt înşelători. Astfel de predicatori nu pot interpreta Cuvântul lui Dumnezeu sau vremurile în mod corect. Acei înţelepţi au spus: Doar zeii îţi pot spune ce ai visat. Nici o fiinţă omenească nu poate face aceasta. Este imposibil. Dar dacă ne spui visul, îl vom tâlcui pentru tine.” Acum, ştim că dacă cineva ne spune un vis, este uşor să gândim o tâlcuire şi să pretindem că este de la Dumnezeu ! Asta fac majoritatea predicatorilor din zilele noastre. Dar Nebucadneţar a fost un om şiret. El a spus: “Dacă aveţi cu adevărat o legătură cu Dumnezeu, veţi putea să-mi spuneţi ce am visat.

 

Cum a primit Daniel răspunsul la visul lui Nebucadneţar? În primul rând, a avut credinţă că Dumnezeu i-l va descoperi. El a mers la Dumnezeu, apoi i-a chemat pe prietenii lui (2:17). Părtăşia în rugăciune are o mare valoare atunci când ne confruntăm cu o problemă care este prea grea pentru noi. Daniel a înţeles principiul părtăşiei în rugăciune. El era un om al noului legământ care trăia pe vremea vechiului legământ. Atitudinea lui era: Să nu mă rog singur pentru această problemă. Să-i chem pe cei 3 fraţi ai mei să se unească cu mine şi să ne rugăm împreună.” Şi s-au rugat împreună şi au spus: “Să-L rugăm pe Dumnezeu să ne arate milă şi să ne descopere visul” (2:18). Şi-au început rugăciunea cu un timp de laudă. Acesta este un obicei bun. Ei au spus: Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie! A Lui este înţelepciunea şi puterea. El schimbă vremurile şi împrejurările; El răstoarnă şi pune pe împăraţi; El dă înţelepciune înţelepţilor şi pricepere celor pricepuţi!” (2:20-21). Dacă simţi că nu te poţi ruga, ar trebui să începi să-L lauzi pe Domnul. Gândeşte-te la măreţia lui Dumnezeu şi laudă-L – şi atmosfera se va detensiona imediat. Apoi Dumnezeu a descoperit visul şi semnificaţia lui Daniel. Atunci a mers la împărat şi i-a oferit răspunsul, recunoscând: “aceasta nu înseamnă că este în mine o înţelepciune mai mare decât a tuturor celor vii” (2:30). Daniel a fost un tânăr umil care a fost gata să-i dea toată slava lui Dumnezeu. El descoperă adevărurile Sale unor astfel de oameni.

2. În Daniel capitolul 6 ne este prezentată vremea împăratului Darius care conducea Imperiul Medo-Persan. El l-a numit pe Daniel administratorul său (6:2). Chiar dacă Daniel a fost prim-ministru pe vremea primului împărat, Darius de asemenea l-a numit prim-ministru. Probabil că Daniel a avut o mărturie extraordinară deoarece a câştigat încrederea conducătorilor din împărăţii diferite! Daniel avea mai mult de 80 de ani – dar era tot un om care nu se compromitea – şi Dumnezeu l-a onorat. Erau oameni răi în regatul respectiv, care erau geloşi pe Daniel şi doreau să-l distrugă. Aceştia au mers la împărat şi l-au convins să dea o lege care era în primul rând împotriva lui Daniel. Aceasta este asemănător cu ce se întâmplă în zilele noastre. Oamenii răi caută să distrugă pe slujitorii lui Dumnezeu şi să obţină legi care interzic oamenilor să se întoarcă la Hristos. Ameninţarea de pe vremea lui Daniel era: Dacă te vei închina altui dumnezeu, vei fi aruncat la lei.” Astăzi ameninţarea poate fi : “Dacă se converteşte cineva la creştinism, va fi aruncat în închisoare!

Ce a făcut Daniel când a auzit că regele a dat această lege ? A îngenunchiat şi s-a rugat. S-a temut de Dumnezeu mai mult decât de rege sau de guvern. Aşa cum au spus apostolii câteva secole mai târziu, atitudinea lui Daniel a fost : “Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni” (Fapte 5 :29). Aşa că el a făcut invers de cum spunea edictul dat de rege. Nici o lege nu l-ar fi oprit să se roage Dumnezeului său. El obişnuia să se roage cu ferestrele deschise spre Ierusalim. Acum ar fi putut să se roage cu ferestrele închise. Dar nu se ruşina să fie văzut că se roagă singurului Dumnezeu adevărat aşa că a lăsat ferestrele deschise. Nici noi nu trebuie să ne ruşinăm că suntem ucenici ai Domnului Isus Hristos. Nu s-a rugat doar o dată pe zi, ci de trei ori – aşa cum a făcut mereu. Toţi oficialii geloşi aşteptau acest moment – şi imediat cum l-au văzut pe Daniel că se roagă, l-au pârât înaintea regelui. Daniel era plăcut înaintea regelui şi dorea să-l salveze. Dar oficialii i-au reamintit că “legea Mezilor şi Perşilor nu poate fi revocată. Aşa că l-a aruncat pe Daniel în cuşca leilor.” Dar, după cum ştim, Dumnezeu l-a păzit pe Daniel de lei.

3. În Daniel capitolul 9 îl vedem pe Daniel că se roagă pentru poporul său. Rugăciunea lui a făcut ca poporul să fie mutat din Babilon în Ierusalim. Daniel avea 87 de ani, studia Cuvântul lui Dumnezeu, postea, se ruga aşa cum făcea în tinereţe (9 :3). Este minunat să vezi un om de 87 de ani la fel de înflăcărat ca în vremea adolescenţei, care studiază Cuvântul la fel de mult, posteşte, se roagă şi slujeşte oamenii cu aceiaşi pasiune. Daniel este un exemplu minunat pentru fiecare dintre noi ! Daniel nu i-a criticat pe ceilalţi evrei. El nu a spus: “Doamne, aceşti evrei sunt apostaţi.” În schimb el a spus : “Doamne, NOI am păcătuit, NOI ne-am răzvrătit, NOI am refuzat să ascultăm mesajul Tău. Doamne, Tu eşti drept şi feţele NOASTRE sunt acoperite de ruşine” (9 :7). Vedem că Daniel  s-a identificat cu aceşti evrei apostaţi. El nu a spus “Ei”, ci “Noi”. Tot astfel trebuie să ne rugăm şi noi: “Doamne, NOI creştinii ţi-am dezonorat Numele pe pământ. Noi nu am fost o mărturie pentru Hristos în ţara noastră. Noi am eşuat. Doamne, trimite o trezire. Doamne, Tu eşti drept şi feţele noastre sunt acoperite de ruşine. Fii milostiv şi iartă-ne. Noi am păcătuit împotriva Ta”. Daniel foloseşte cuvintele “Tu” şi Al Tău” de 10 ori.

4. În Daniel capitolul 10 citim că acesta a postit 3 săptămâni. În această perioadă, a avut loc o mare luptă în ceruri. Daniel a postit parţial în această perioadă. El s-a abţinut de la carne şi a mâncat doar verdeaţă. La sfârşitul celor 3 săptămâni, un înger a venit la Daniel şi i-a spus că “este bine primit” de Dumnezeu (10 :11). De asemenea i-a spus că a încercat să vină la el dar a fost împiedicat de un duh rău care stăpâneşte Persia de 21 de zile. Din momentul în care Daniel a început să se roage, cererea lui a fost ascultată. Dar au durat 21 de zile până a primit răspunsul (10 :12-13). Dumnezeu nu răspunde imediat la rugăciuni. Dar dacă insistăm, cu siguranţă răspunsul va veni.