Cateva adevaruri pe care le-am invatat - Zac POONEN

Câteva adevăruri importante pe care le-am învăţat

De-a lungul celor 47 de ani de când sunt un creştin născut din nou am învăţat câteva adevăruri importante care m-au încurajat şi mi-au oferit direcţie şi scop în viaţă. Le împărtăşesc cu voi sperând că vor fi şi pentru voi o încurajare.

 

1. Dumnezeu ne iubeşte aşa cum L-a iubit pe Isus

I-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine” (Ioan 17:23).

Acesta este cel mai important adevăr pe care l-am descoperit în Biblie. Pe mine m-a transformat dintr-un om nesigur, depresiv într-un creştin care este în siguranţă cu Dumnezeu şi plin de bucurie tot timpul.

Sunt multe versete în Biblie care ne vorbesc despre faptul că Dumnezeu ne iubeşte, dar numai acesta ne spune cât de mare este această dragoste – la fel de mult pe cât L-a iubit pe Isus.

Deoarece nu este părtinire în Tatăl ceresc în modul în care Îşi iubeşte fiii, El va dori să facă totul pentru noi, tot aşa cum a făcut cu Fiul Său, Isus. Ne va ajuta aşa cum    L-a ajutat pe Isus, ne va purta de grijă aşa cum a făcut cu Isus, va fi interesat să planifice detaliile vieţii zilnice aşa cum a planificat viaţa lui Isus. Nu ni se poate întâmpla nimic care să-L surprindă pe Dumnezeu. El are totul planificat.

Aşadar nu trebuie să mai fim nesiguri. Am fost trimişi pe pământ cu un scop clar asemenea lui Isus.

Totul este adevărat şi pentru tine – dar numai dacă crezi.

Nimic nu funcţionează pentru cel care nu crede în Cuvântul lui Dumnezeu.

2. Dumnezeu găseşte plăcere în oamenii sinceri

Dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii” (1 Ioan 1:7).

Să umbli în lumină înseamnă să nu ascundem nimic de Dumnezeu. Trebuie să-I spunem totul, aşa cum este. Sunt convins că primul pas spre Dumnezeu este sinceritatea. Dumnezeu urăşte pe cei care nu sunt sinceri. Isus a vorbit împotriva ipocriţilor mai mult decât împotriva altora.

Dumnezeu nu ne cere mai întâi să fim sfinţi sau perfecţi, ci să fim sinceri. Acesta este punctul de pornire al sfinţeniei adevărate. Din acest izvor pornesc toate celelalte. Sinceritatea este singurul lucru simplu pe care-l putem face toţi.

Mărturiseşte-ţi imediat păcatele lui Dumnezeu. Nu da gândurilor necurate nume “decente”. Nu spune: “Admiram frumuseţea creaţiei lui Dumnezeu”, când de fapt ochii te îndemnau la pofte adulterine. Nu spune că mânia este o “indignare neprihănită”.

Nu vei avea niciodată victorie asupra păcatului dacă nu eşti sincer.

Nu numi păcatul “greşeală” deoarece sângele lui Isus te poate curăţa de toate păcatele, nu de greşeli! El nu curăţă oamenii nesinceri.

Este speranţă doar pentru oamenii sinceri. “Cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte” (Prov. 28 :13).

De ce a spus Isus că este mai multă speranţă pentru prostituate şi hoţi să intre în Împărăţia lui Dumnezeu decât pentru liderii religioşi (Matei 21 :31) ? Pentru că prostituatele şi hoţii nu pretind că sunt sfinţi.

Mulţi tineri se îndepărtează de biserici deoarece membrii le dau impresia că nu au nici o luptă. Atunci tinerii cred : “Sfinţii aceia nu ne vor înţelege problemele niciodată!” Dacă şi noi credem la fel, atunci nu ne asemănăm cu Hristos, care a atras păcătoşii la Sine.

3. Dumnezeu se bucură de dătătorul voios

Pe cine dă cu bucurie îl iubeşte Dumnezeu” (2 Cor. 9 :7).

Din această cauză Dumnezeu îi oferă omului libertate totală – înainte şi după convertire, şi de asemenea după ce este umplut cu Duhul Sfânt.

Dacă suntem ca Dumnezeu nu vom căuta să-i controlăm pe ceilalţi sau să-i apăsăm. Le vom oferi libertatea de a fi diferiţi, de a avea păreri diferite de ale noastre şi de a creşte spiritual în ritmul propriu.

Orice obligativitate este de la diavolul.

Duhul Sfânt îi umple pe oameni, în timp ce demonii îi posedă. Diferenţa este următoarea : când Duhul Sfânt umple pe cineva, El îi oferă persoanei respective libertatea de a face orice doreşte. Dar când demonii posedă pe oameni ei le răpesc libertatea şi âi controlează. Roada umplerii cu Duhul Sfânt este auto-controlul (Gal. 5 :22-23). Posedarea demonică are ca rezultat pierderea auto-controlului.

Trebuie să ne amintim că orice lucrare pe care o facem pentru Dumnezeu, care nu e făcută cu bucurie, cu libertate şi voluntară este o lucrare moartă. Orice lucrare făcută pentru a primi o răsplată de la Dumnezeu sau un salariu este o lucrare moartă. Orice bani oferiţi lui Dumnezeu din cauza presiunii altora nu au nici o valoare, din punctul de vedere al lui Dumnezeu !

Dumnezeu preţuieşte puţinul făcut pentru El cu bucurie mai mult decât ceva făcut din obligaţie sau pentru a uşura conştiinţa cuiva.

4.  Sfinţirea se capătă dacă priveşti la Isus

Să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte … şi să ne uităm ţintă la Isus” (Evrei 12:1-2).

Secretul sfinţeniei este în Persoana lui Isus care a venit în trup (1 Tim. 3:16 clarifică aceasta) – nu în doctrina că Isus a venit în trup. Prin Persoana Lui devenim sfinţi, nu printr-o analiză doctrinară a întrupării Sale.

Orice efort individual nu va transforma o inimă păcătoasă în una sfântă. Dumnezeu trebuie să lucreze în noi pentru ca aceasta să aibă loc.

Sfinţirea (viaţa veşnică) este darul lui Dumnezeu – şi nu poate fi obţinut prin fapte (Rom. 6:23). Biblia afirmă faptul că doar Dumnezeu ne poate sfinţi (ne poate face sfinţi) în totalitate (1 Tes. 5:23 afirmă aceasta foarte clar şi nimeni nu poate interpreta greşit). Totuşi mulţi creştini se luptă cu lepădarea de sine în loc să fie sfinţi. Astfel ei devin farisei.

“Sfinţirea care nu este o iluzie” (Ef. 4 :24 – trad. Philips) se obţine prin credinţa în Isus – cu alte cuvinte dacă “priveşti la Isus”.

Dacă privim doar la o doctrină vom deveni farisei. Cu cât doctrina este mai pură, cu atât mai înverşunaţi farisei devenim.

Cei mai mari farisei pe care i-am întâlnit pe pământ sunt printre cei care predică cele mai înalte standarde ale sfinţeniei prin efort personal ! Trebuie să avem grijă să nu ajungem ca ei !

Ce înseamnă să priveşti la Isus este explicat foarte clar în Evrei 12 :2. În primul rând trebuie să privim la El ca Unul care a trăit pe pământ “suferind crucea” în fiecare zi – “ispitit în toate la fel ca noi dar fără păcat” (Evr. 4 :15). El este Înainte mergătorul nostru (Evr. 6 :20), pe ale cărui urme trebuie să umblăm. În al doilea rând, trebuie să-L vedem ca Cel care este acum la dreapta Tatălui, mijlocind pentru noi şi care este gata să ne ajute în orice încercare şi ispită.

5. Trebuie să fim umpluţi în mod continuu cu Duhul Sfânt

Fiţi plini de Duh” (Ef. 5 :18).

Este imposibil să trăieşti viaţa creştină aşa cum doreşte Dumnezeu dacă nu suntem umpluţi cu Duhul Sfânt în mod continuu. Este imposibil să-L slujim pe Dumnezeu fără să fim unşi cu Duhul şi fără darurile Sale supranaturale.
Însuşi Isus a avut nevoie de ungere.

Duhul Sfânt a venit să ne facă asemenea lui Isus în viaţa personală şi în lucrare (2 Cor. 3 :18).

Dumnezeu ne umple cu Duhul pentru a ne face asemenea lui Hristos în caracter şi pentru a ne echipa să slujim aşa cum a făcut-o Isus.

Nu avem aceeaşi slujire ca Isus şi nu suntem capabili să facem ce a făcut El. Dar putem fi echipaţi pentru a-L sluji pe Dumnezeu aşa cum a fost Isus – pentru a împlini lucrarea pe care trebuie să o facem noi,

Tot ce avem nevoie este sete şi credinţă pentru ca să ţâşnească râuri de apă vie din noi (Ioan 7 :37-39).

Trebuie să tânjim cu sinceritate după darurile Duhului dacă le dorim (1 Cor. 14 :1). Altfel nu le vom primi niciodată.

O biserică fără darurile Duhului Sfânt este asemenea unui om care trăieşte dar este surd, orb, mut şi şchiop – într-un cuvânt inutil.

6. Calea crucii este calea vieţii

Dacă am murit împreună cu El vom şi trăi împreună cu El” (2 Tim. 2 :11).

Nu este altă modalitate de a avea viaţa lui Isus manifestată în trupul nostru decât prin acceptarea morţii sinelui în orice situaţie pe care o planifică Dumnezeu şi o aranjează pentru noi (2 Cor. 4 :10-11).

Trebuie să ne considerăm “morţi faţă de păcat” (Rom. 6 :11) în orice situaţie dacă vrem să biruim. Trebuie să ne dăm la moarte faptele trupului prin puterea Duhului dacă vrem să trăim (Rom. 8 :13). Duhul Sfânt ne va conduce întotdeauna la cruce în fiecare zi..

Suntem trimişi de Dumnezeu în situaţii unde suntem “daţi la moarte în fiecare zi” (Rom. 8 :36) “din pricina lui Isus” (2 Cor. 4 :11). În astfel de situaţii trebuie să acceptăm “omorârea Domnului Isus” (2 Cor. 4 :10) pentru ca viaţa Lui să se manifeste în noi.

7. Opiniile omului sunt bune pentru a fi aruncate în coşul de gunoi

Nu vă mai încredeţi dar în om, în ale cărui nări nu este decât suflare: căci ce preţ are el?” (Isaia 2 :22)

Când omul nu mai suflă, este asemenea prafului de pe pământ. Aşadar, de ce ar trebui să preţuim opiniile omului ?

Dacă nu suntem înrădăcinaţi în ideea că toate părerile oamenilor sunt potrivite pentru a fi aruncate la coşul de gunoi, atunci nu vom putea să-L slujim niciodată pe Dumnezeu cu eficienţă. Dacă vom căuta să placem oamenilor, nu vom putea fi slujitori ai lui Hristos (Gal. 1 :10).

Fiecare părere omenească este fără valoare în comparaţie cu părerea lui Dumnezeu. Cine este convins de aceasta va căuta numai aprobarea lui Dumnezeu pentru viaţa şi lucrarea lui. Nu va căuta niciodată să impresioneze oamenii sau să se justifice înaintea lor.

8. Dumnezeu detestă tot ce lumea consideră ca fiind măreţ

Ce este înălţat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu” (Luca 16 :15).

Lucrurile care sunt considerate mari în lume nu au nici o valoare în ochii lui Dumnezeu şi sunt o scârbă pentru El.

Toată cinstea omenească este o scârbă pentru Dumnezeu şi ar trebui să fie şi pentru noi.

Banii sunt consideraţi de toţi oamenii de pe pământ ca având valoare. Dar Dumnezeu spune că cei care iubesc banii şi tânjesc să aibă bogăţii vor suferi următoarele consecinţe mai devreme sau mai târziu (1 Tim. 6 :9-10).

- vor cădea în ispită

- vor cădea în cursă

- vor ceda poftelor neînţelepte

- vor fi ruinaţi

- vor cădea în dorinţe dăunătoare

- vor fi distruşi

- se vor abate de la credinţă

- vor fi străpunşi de dureri

Am văzut aceasta în cazul creştinilor de pretutindeni.

Unul din motivele pentru care un cuvânt profetic din partea Domnului nu este auzit în zilele noastre este datorită faptului că majoritatea predicatorilor sunt iubitori de bani. Isus a spus că adevăratele bogăţii (cuvântul profetic fiind unul dintre ele) sunt oferite de Dumnezeu celor care nu iubesc banii (Luca 16 :11). Din această cauză auzim multe predici şi mărturii plictisitoare în întâlnirile bisericii şi la conferinţe.

9. Nimeni nu ne poate răni în afară de noi înşine

Şi cine vă va face rău dacă sunteţi plini de râvnă pentru bine?” (1 Petru 3 :13).

Dumnezeu este atât de puternic încât face ca toate lucurile să lucreze împreună spre binele celor care-L iubesc şi sunt chemaţi după planul Său – adică pentru cei care nu au altă ambiţie pe pământ decât voia Lui pentru viaţa lor (Rom. 8 :28). Unul care are ambiţii egoiste nu poate avea parte de această promisiune. Dar dacă acceptăm voia lui Dumnezeu putem avea parte de această promisiune în fiecare minut al vieţii noastre pământeşti. Nimic nu ne poate răni.

Tot ce ne fac ceilalţi – bine sau rău, accidental sau conştient – va trece prin filtrul din Romani 8 :28 şi va lucra spre binele nostru – făcându-ne să ne asemănăm cu Hristos (Rom. 8 :29). Tot ce ni se întâmplă este binele pe care Dumnezeu l-a planificat pentru noi. Filtrul funcţionează perfect de fiecare dată pentru cei care îndeplinesc condiţiile prezentate în acest verset.

Mai departe, 1 Petru 3 :13 ne spune că nimeni nu ne poate răni “dacă suntem plini de râvnă pentru bine”. Din nefericire acest verset nu este la fel de cunoscut ca Romani 8 :28. Dar nu trebuie să-l popularizăm acum.

Totuşi această promisiune este aplicabilă celor care sunt plini de râvnă pentru a-şi menţine inimile îndreptate spre bine faţă de toţi oamenii. Va fi imposibil pentru ca un demon sau fiinţă omenească să facă rău unui astfel de credincios.

De fiecare dată când un creştin se plânge că alţii l-au rănit, în mod indirect recunoaşte că nu-L iubeşte pe Dumnezeu, că nu este chemat după planul Său şi că nu este plin de râvnă pentru fapte bune Altfel, indiferent ce i-ar fi făcut ceilalţi, ar fi lucrat spre binele lui şi nu s-ar mai fi plâns de nimic.

De fapt, singura persoană care ne poate răni suntem noi – prin necredincioşia şi atitutidinile greşite faţă de ceilalţi.

Am 66 de ani şi pot spune cu sinceritate că nimeni nu m-a rănit vreodată în viaţă. Mulţi au încercat să o facă, dar tot ce au făcut ei a lucrat spre binele meu şi al lucrării. Pot să-L laud pe Dumnezeu pentru oamenii aceia. Cei care mi s-au opus se numeau “creştini” dar nu au înţeles calea Domnului. Vă prezint mărturia mea pentru a vă încuraja că şi voi puteţi experimenta aceste lucruri mereu.

10. Dumnezeu are un plan perfect pentru vieţile noastre

Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele” (Ef. 2 :10).

Cu mult timp în urmă, când Dumnezeu ne-a ales în Hristos, El a planificat ce să facem cu vieţile noastre pe pământ. Sarcina noastră este să descoperim acest plan – zilnic – şi să-l urmăm. Nu vom putea face un plan mai bun decât cel pe care L-a făcut Dumnezeu.

Nu trebuie să-i imităm pe alţii, pentru că Dumnezeu are un plan pentru fiecare copil al Său. Planul pentru Iosif, de exemplu, era să stea la palatul din Egipt, în confort, ultimii 80 de ani din viaţă. Pe de altă parte, planul lui Dumnezeu pentru Moise a fost să părăsească palatul din Egipt şi să trăiască în disconfort ultimii 80 de ani din viaţă – în pustie. Dacă Moise ar fi urmat exemplul lui Iosif, din dragoste pentru confort şi comoditate, ar fi ratat voia lui Dumnezeu pentru viaţa lui.

În acelaşi mod, astăzi, Dumnezeu doreşte ca un frate să trăiască în confort în America şi un altul să se trudească în praful şi căldura din India de Nord. Fiecare trebuie să fie convins că acela este planul lui Dumnezeu pentru viaţa lui în loc să se compare cu alt frate, să fie gelos pe el şi să-l critice.

Ştiu că Dumnezeu m-a chemat să-L slujesc în India. Dar nu L-am întrebat niciodată de ce nu are un altul chemarea mea.

Totuşi, nu vom putea afla niciodată voia Domnului dacă ne uităm după onoare, dacă iubim banii, confortul sau aprobarea oamenilor.

11. Cunoaşterea lui Dumnezeu în mod intim este secretul unui om puternic

Dar aceia din popor care vor cunoaşte pe Dumnezeul lor vor rămânea tari” (Daniel 11:32).

Astăzi Dumnezeu nu vrea să-L cunoaştem la mâna a doua” prin intermediul altora. El vrea ca fiecare credincios să-L cunoască în mod personal (Evr. 8:11). Isus a spus că viaţa veşnică este să-L cunoşti pe Dumnezeu şi pe
Isus Hristos în mod personal (Ioan 17:3). Aceasta a fost pasiunea vieţii lui Pavel şi ar trebui să fie şi pasiunea noastră (Fil. 3:10).

Cine doreşte să-L cunoască pe Dumnezeu în mod intim va trebui să-L asculte mereu. Isus a spus că singura modalitate prin care omul poate fi viu din punct de vedere spiritual este dacă ascultă de fiecare cuvânt ce iese din gura lui Dumnezeu (Matei 4 :4). De asemenea a spus că să stai la picioarele Lui şi să-L asculţi este unul dintre cele  mai importante lucruri din viaţa creştină (Luca 10 :42).

Trebuie să ne dezvoltăm obiceiul pe care L-a avut Isus de a asculta vocea Tatălui în fiecare dimineaţă (Isaia 50 :4). Apoi pe timpul nopţii trebuie să avem o atitudine de ascultare – aşa că dacă ne trezim să putem spune : “Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă” (1 Sam. 3 :10).

Dacă-L cunoaştem pe Dumnezeu vom fi biruitori în orice situaţie – deoarece Dumnezeu are o soluţie la orice problemă cu care ne confruntăm. Dacă-L ascultăm, El ne va spune care este soluţia.

12. Noul Legământ este superior Vechiului

Hristos este mijlocitorul unui legământ mai bun” (Evr. 8 :6).

Mulţi creştini nu ştiu că este o diferenţă fundamentală între vechiul şi noul legământ (Evr. 8 :8-12). Noul legământ este superior celui vechi, aşa cum Isus este faţă de Moise (2 Cor. 3 ; Evr. 3).

În timp ce vechiul legământ putea purifica doar viaţa exterioară a unei persoane prin frica de judecată şi promisiunea răscumpărării, noul legământ ne schimbă în interior, nu prin ameninţări şi promisiuni, ci prin Duhul Sfânt care ne dă natura lui Hristos – care este pură şi iubitoare.

Este o diferenţă mare între un porc curat legat cu lanţuri (frica de pedeapsă dată de Lege) şi o pisică ce se păstrează curată datorită naturii ei interioare. Acest exemplu ilustrează diferenţa dintre cele două legăminte.

13. Suntem chemaţi să fim respinşi şi persecutaţi de oameni

Toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi” (2 Tim. 3:12).

Isus le-a spus ucenicilor că în lume vor avea de înfruntat necazuri (Ioan 16 :33) şi El s-a rugat Tatălui să nu-i ia pe ucenici din lume (Ioan 17:15). Apostolii i-au învăţat pe credincioşi că numai prin necaz vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu (Fapte 14:23).

Isus a spus că dacă oamenii l-au numit pe Stăpânul casei Beelzebul, atunci membrii casei vor avea parte de cuvinte şi mai rele (Matei 10 :25). Doar astfel ştim că suntem membrii credincioşi ai casei. Unele denumiri pe care le-am primit de ceilalţi “creştini” au fost : diavol, fiu al diavolului, duh rău, anticrist, înşelător, terorist, ucigaş şi Diotref. A fost o onoare să fiu identificat astfel deoarece sunt parte a casei lui Isus. Toţi cei care-L slujesc pe Domnul cu credincioşie vor experimenta aceste lucruri.

Isus a spus că un profet adevărat nu va fi onorat de rudele sale (Marcu 6 :4). Isus Însuşi nu a fost acceptat de membrii familiei Sale. Orice profet adevărat al lui Dumnezeu va fi respins şi dezonorat de rudele sale chiar şi în zilele noastre. În acelaşi fel, un apostol adevărat va fi tratat ca “gunoiul lumii acesteia, ca lepădătura tuturor” (1 Cor. 4 :13). Suferinţa şi respingerea au fost îndurate de cei mai mari slujitori ai lui Dumnezeu.

Învăţătura potrivit căreia biserica va fi răpită înainte de necazul cel mare este populară în rândul creştinilor deoarece este comodă pentru toţi. Dar Isus a clarificat în Matei 24 :29-31 că El se va întoarce să-i ia pe cei aleşi după necazul cel mare.

Nu este nici un verset în Noul Testament care să ne înveţe că biserica va scăpa de marele necaz fiind răpită înainte. Această doctrină a fost inventată de un om din Anglia la mijlocul secolului al XVIII-lea.

Trebuie să ne pregătim biserica din ţara noastră pentru persecuţie.

14. Trebuie să-i primim pe cei pe care-I primeşte Dumnezeu

Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El … pentru ca să nu fie nici o dezbinare în trup” (1 Cor. 12:18,25).

Dumnezeu a ridicat oameni în vremuri diferite din ţări diferite pentru a depune o mărturie pură pentru El. Dar după ce oamenii respectivi au murit, urmaşii lor şi-au făcut grupuri exclusiviste şi cultiste.

Dar trupul lui Hristos este mai mare decât alt grup. Şi nu trebuie să uităm aceasta. Mireasa lui Hristos este împărţită în multe grupuri.

Trebuie să găsim părtăşia cu toţi cei pe care-I acceptă Domnul, chiar dacă nu putem lucra împreună, datorită diferenţelor de interpretare asupra Cuvântului lui Dumnezeu.

15. Trebuie să tratăm fiecare fiinţă umană cu demnitate

Cu ea (limba) binecuvântăm pe Domnul şi Tatăl nostru şi tot cu ea blestemăm pe oameni care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu. Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!” (Iacov 3 :9,10).

Fiecare cuvânt sau acţiune care denigrează o fiinţă umană nu este de la Dumnezeu. Este de la satan care caută să denigreze şi să defaime pe oameni.

Ni se porunceşte să vorbim “cu blândeţe şi respect” (1 Petru 3 :15) cu toţi oamenii – fie că sunt soţiile, copiii noştri, oameni mai tineri, cerşetori sau duşmani.

Toţi oamenii trebuie să fie trataţi cu demnitate. De exemplu, când oferim un dar unui frate mai sărac, trebuie să facem aceasta fără să-i răpim demnitatea de fiinţă omenească. Trebuie să fim un frate, nu un binefăcător.

16. Trebuie să ne dezvăluim nevoile financiare doar lui Dumnezeu

Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Hristos Isus” (Fil. 4 :19).

Slujitorii creştini cu normă întreagă trebuie să se încreadă în Domnul pentru toate nevoile lor financiare şi trebuie să-I spună doar Lui despre ele. Dumnezeu va asigura copiilor Săi toate cele necesare. Nu trebuie să trăiască “cu credinţă în Dumnezeu şi indicii date altor credincioşi”, aşa cum fac cei mai mulţi în zilele noastre.

Tot aşa Domnul a rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia să trăiască din Evanghelie” (1 Cor. 9 :14).

Deci cei care-L slujesc pe Domnul cu normă întreagă au voie să primească daruri de la alţi credincioşi. Dar nu trebuie să primească niciodată salariu. Este o mare diferenţă între daruri şi salariu. Darurile nu le poţi cere, în schimb un salariu da. Aici este o cauză pentru căderea de la credinţă a bisericilor şi instituţiilor creştine din zilele noastre.

Totuşi nu trebuie să primim daruri pentru familie sau pentru noi din partea oamenilor mai săraci decât noi. Dacă astfel de oameni ne oferă daruri, trebuie să dăm banii unuia mai sărac sau să-i punem în colectă pentru lucrarea Domnului.

În continuare vom prezenta 10 “porunci” despre bani pe care ar trebui să le asculte fiecare slujitor cu normă întreagă:

1. Nu dezvălui nevoile tale financiare decât Domnului (Fil. 4 :19).

2. Nu accepta niciodată bani de la necredincioşi (3 Ioan 7).

3. Nu aştepta niciodată daruri de la nimeni (Psalm 62 :5).

4. Nu permite nimănui să te controleze sau să-ţi influenţeze slujirea oferindu-ţi bani.

5. Nu accepta niciodată bani din partea celor care nu-ţi acceptă slujirea.

6. Nu accepta niciodată bani pentru nevoile personale sau pentru familie de la cei mai săraci decât tine.

7. Nu fii niciodată dependent de un om pentru nevoile financiare.

8. Nu administra banii Domnului într-un mod care i-ar face pe ceilalţi să devină suspicioşi (2 Cor. 8 :20-21).

9. Nu te bucura niciodată când primeşti bani.

10. Nu fii niciodată în depresie când pierzi bani,

Concluzie

Sper că aceste adevăruri te vor încuraja şi te vor elibera. Dacă eşti serios în umblarea cu Domnul şi în lucrare, ar trebui să iei aceste adevăruri în serios în fiecare zi.