Calea intelepciunii

Calea înțelepciunii

Biserica nu se clădește prin cunoștință (doctrine), ci prin înțelepciune (Prov. 24:3).

Înțelepciunea va determina o personaă să se supună tutror autorităților pe care Dumnezeu le-a rânduit – acasă, în biserică sau în societate.

 

Isus S-a supus părinților pământești (Iosif și Maria) toți anii cât a stat în Nazaret – deoarece aceasta a fost dorința Tatălui ceresc pentru El. Problema nu e dacă Iosif și Maria erau perfecți, ci dacă Tatăl Îl primea. Fără îndoială că Iosif și Maria erau oameni temători de Dumnezeu. Dar să nu uităm că ei erau sub vechiul legământ și nu erau sub har, neavând biruință asupra păcatului. Probabil s-au certat în casă și au avut tensiuni – asemenea cuplurilor din zilele noastre care nu au intrat sub noul legământ. Totuși Fiul Perfect al lui Dumnezeu S-a supus acestor doi oameni imprefecți. Primiii Lui pași au fost făcuți în supunere față de autorități imperfecte.

Dacă vrem să mergem pe aceiași cale, trebuie să fim pregătiți să ne supunem oricărei autorități pe care Dumnezeu o așează peste noi – indiferent cât de imperfectă este. De aceea îi învățăm pe copii să fie supuși părinților. Aceasta este prima poruncă pentru copii și promisiunea lui Dumnezeu pentru toți care o ascultă este că le va merge bine”. Dumnezeu pune mare accent pe supunere față de autorități. Dacă vrem să ne înțeelgem bine cu copiii în viață, trebuie să-i învățăm ascultarea.

În același fel, dacă vrem să ne meragă bine, trebuie să ne supunem autorităților spirituale imperfecte pe care Dumnezeu le-a așezat peste noi în biserică. Bătrânii care sunt în biserică nu sunt perfecți. Dar dacă suntem siguri că suntem în biserica potrivită, atunci trebuie să ne supunem bătrânilor unși de Dumnezeu. Dacă, totuși, nu ești sigur că biserica locală este cea potrivită, atunci trebuie să-L întrebi pe Domnul dacă trebuie să pleci.

Dumnezeu nu va fi niciodată de acord cu răzvrătirea împotriva autorității.

Să nu uităm că bătrânii din anumite biserici se zbat să mențină o mărturie pură pentru Domnul. Aceasta nu este o sarcină ușoară. Este ușor pentru frații și surorile din biserică să observe greșelile pe care le comit bătrânii, să-i critice și să se răvrătească împotriva lor.

Este ușor pentru cei care nu au copii să vadă greșelile pe care le fac ceilalți în educarea lor! Cei care sunt înțelepți, vor tăcea, deoarece știu cât este de dificil să crești copiii într-un mod duhovnicesc.

Este bine să te gândești la un lucru: Te-a ales Dumnezeu vreodată să conduci o biserică?

Dacă Dumnezeu nu te-a considerat potrivit să-ți exerciți autoritatea spirituală, de ce îi judeci pe cei cărora El le-a oferit responsabilitate spirituală? Te răzvrătești împotriva unșilor lui Dumnezeu. Bătrânii aceia pot fi imperfecți în multe lucruri. Totuși Dumnezeu a considerat că sunt mai buni decât tine! Din această cauză au fost numiți bătrâni”. Ei au fost cei pe care Dumnezeu i-a ales primii în localitatea ta, cu mult înainte ca tu să apari pe “scenă”. Poate ești un iamtur răzvrătit, plin de idei strălucite care nu au fost puse în practică niciodată. Dacă Dumnezeu nu ți-a oferit harul să zidești o biserică locală pentru El, atunci cel mai înțelept lucru pentru tine este să te supui bătrânilor și să taci.

Este posibil, totuși, să fie și probleme grave cu bătrânii din biserică. În cazul acesta, trebuie să vorbești cu un frate matur, mai în vârstă, care poate ajuta și nu bârfește cu ceilalți din biserică. Dumnezeu nu-i poate binecuvânta pe cei care seamănă discordie sau creează confuzie în biserică. Trebuie să învățăm să rămânem supuși autorităților numite de Dumnezeu.