Zac POONEN - Cum ne calauzeste Duhul Sfant

Cum ne călăuzeşte Duhul Sfânt?
 
de Zac Poonen
 
 
Duhul ne sfinţeşte!
 
Dumnezeu este o Trinitate, aşa că L-a făcut pe om de asemenea ca pe o trinitate. Citim acest lucru în 1Tesaloniceni 5:23Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru...” Când se vorbeşte despre sfinţirea noastră, trebuie să ne amintim că întregul scop pentru care Isus a venit pe pământ, a fost să ne facă sfinţi, aşa cum Dumnezeu este Sfânt. El n-a venit să ne facă bogaţi, n-a venit să ne însănătoşească, n-a venit să ne dea familii numeroase, n-a venit să ne dea confort sau plăceri, ci a venit să ne facă sfinţi. 1Tesaloniceni 5:23 scrie: „Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin.” Ori de câte ori auzi cuvintele “sfinţire” sau “sfânt” în Noul Testament, întotdeauna aceasta înseamnă “a fi separat de ceva”.
Sfinţirea este o separare de păcat, separarea de duhul lumii, separarea de duhul diavolului etc. Cine va face aceasta? Biblia ne spune că Dumnezeu face aceasta. În Vechiul Testament, Dumnezeu a făcut numai lucruri exterioare, externe pentru oameni! Din Geneza până la Maleahi, nicăieri în Vechiul Testament nu citim că Dumnezeu a făcut ceva în interiorul cuiva. Este una dintre marile diferenţe dintre Vechiul Testament şi Noul Testament. El a făcut lucruri exterioare pentru ei ca: despicarea Mării Roşii, dărâmarea zidurilor Ierihonului, vindecarea bolnavilor, învierea morţilor. Toate acestea sunt toate lucruri exterioare. Uitându-ne apoi, la toate miracolele pe care le-a făcut Dumnezeu pentru oamenii Săi din Vechiul Testament, toate sunt exterioare. Şi promisiunea pe care i-a făcut-o lui Avraam este la fel: ”- Îţi dau pământ şi copiii tăi, sămânţa ta, vor avea pentru totdeauna acest pământ!” Iar astăzi, ei au acest pământ! Dumnezeu şi-a ţinut promisiunea. Dar acestea au legătură cu lumea şi lucrurile exterioare.
Apoi a venit Isus şi toate acele miracole exterioare: vindecarea bolnavilor, umplerea bărcilor cu peşti,...toate miracolele au servit drept pilde. Apostolul Ioan recunoaşte aceasta, şi de aceea, în Evanghelia lui, numeşte aceste minuni: “semne”. Schimbarea apei în vin de exemplu este o imagine a faptului că, Dumnezeu scoate afară natura umană şi o înlocuieşte cu o natură divină, care, ne va permite să slujim altora şi să fim o binecuvântare pentru cei din jurul nostru. Şi fiecare minune a fost asemănătoare.
Noul Legământ începe cu Ziua Cinzecimii (Isus a pregătit calea pentru ea predicând “Predica de pe Munte”) şi spune: ”- Neprihănirea voastră trebuie să fie mai mult decât neprihănirea fariseilor”. Aceasta nu înseamnă în cantitate, nu înseamnă că dacă aceştia posteau de două ori pe săptămână noi trebuie să postim de patru ori sau dacă ei se rugau de trei ori pe zi noi să ne rugăm de cinci ori. Aceasta înseamnă cantitate, şi cantitatea nu te face spiritual. Dacă ai ceva carnal, firesc şi-l înmulţeşti de zece ori, va fi tot firesc. Dacă ai o pungă cu mere stricate şi dacă vei avea zece pungi la fel, ele vor fi tot stricate. Este vorba despre calitate. “- Neprihănirea voastră trebuie să depăşească neprihănirea Fariseilor în calitate”. Cu alte cuvinte, la ei este în exterior iar la voi trebuie să fie în interior. Aceasta spune Isus în Matei 5:20; Apoi, în continuare El spune: „dacă ei se feresc de crimă, voi feriţi-vă de mânie, dacă ei se feresc de adulter, voi feriţi-vă de pofta ochilor, dacă ei se feresc să spună minciuni când jură pe Biblie, voi feriţi-vă întotdeauna de minciuni”.
Nu-i nevoie să juri sau să dai o declaraţie la tribunal ca să spui adevărul; tu trebuie să vorbeşti adevărul întotdeauna etc, etc... Ei se roagă ca să-i vadă alţi oameni dar voi trebuie să vă rugaţi fără ca să vreţi ca alţii să vă vadă. Vedeţi cum pe toate, în Predica de pe Munte, Isus le pune în interior. Pentru oamenii din Vechiul Testament, Legea, cele zece porunci, erau cele mai importante. Dacă l-ai fi întrebat pe orice evreu din Vechiul Testament: ”- Care este cel mai mare lucru pentru tine?”, ar fi răspuns: ”- Legea, cele zece porunci”. Dacă te-ar întreba cineva pe tine, ca şi creştin: ”- Care-i cel mai important lucru pentru tine? Care-i cel mai important pasaj din Biblie pentru tine?” - răspunsul ar trebui să fie: ”- Predica de pe Munte!” E adevărat? Pentru evrei, cele zece porunci, pentru creştini, Predica de pe Munte - Matei 5, 6, 7.
Şi lucrarea mare pe care a făcut-o diavolul este aceea că sunt foarte, foarte puţini creştini care preţuiesc Predica de pe Munte. Dar evreii toţi preţuiesc cele zece porunci! Ei au fost învăţaţi din copilărie să preţuiască cele zece porunci. Creştinii sunt învăţaţi din copilărie poate, să citească Biblia, să meargă la adunare, toate sunt bune: rugăciunea, mărturia – dar, toate sunt exterioare. Nu spun că sunt rele, dar amintiţi-vă ce le-a spus Isus fariseilor ”- Problema cu voi, oamenilor, este că voi curăţaţi partea exterioară a vasului!şi oricine îşi petrece viaţa curăţându-şi partea de afară a vasului, în mod sigur va sfârşi ca un fariseu. Dacă îţi petreci viaţa încercând să araţi bine pe dinafară şi făcând toate lucrurile exterioare pe care creştinii ar trebui să le facă, ai şanse ca în finalul vieţii să fii un foarte bun fariseu.
Cum să vedem diferenţa aceasta (care aproape că nici nu se predică nicăieri!) dintre Vechiul şi Noul Testament? Atunci, (în Vechiul Testament), a fost în exterior şi acum e în interior. Atunci jertfele erau în exterior ca toată lumea să le vadă, astăzi, tu poţi să jertfeşti în interior, unde nimeni nu poate vedea. Ştiţi cât de vinovaţi erau evreii aceia care nu aduceau acele jertfe? – tot aşa de vinovat ca şi creştinul care nu face jertfele interioare! Şi motivul pentru care noi nu devenim spirituali este pentru că nu am înţeles această diferenţă! Noul Legământ este interior, intern! Veţi spune: ”- Nu e o problemă externă?” Ba da, cu siguranţă! Dar începe din interior!
Isus a spus că în Vechiul Legământ, Duhul Sfânt era peste oameni, dar în Noul Legământ este înăuntrul lor. Din interior vor curge râuri. În Vechiul Legământ râurile curgeau dacă se turna din exterior, dar acuma vor curge din adâncul fiinţei.
David, în Psalmul 51:6 când şi-a mărturisit păcatul a spus: ”Doamne, Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii”. El nu-l avea şi a recunoscut aceasta. Tot ce-a putut să facă a fost să spună: ”- Bine, n-o să mai comit adulter, am făcut aceasta, îmi pare rău, n-am să mai fac! Dar Doamne, ştiu...” David a fost un om după inima lui Dumnezeu. El a ştiut că şi dacă nu mai comite adulter cu nici o altă femeie pentru restul vieţii sale, totuşi nu-L va putea mulţumi pe Dumnezeu.
Mulţi creştini sunt foarte fericiţi când se gândesc aşa: “Dumnezeu e mulţumit pentru că eu nu comit adulter, nu fur, nu omor pe nimeni, merg la Studiu Biblic, citesc Biblia,...” Ei fac o listă cu zece lucruri externe pe care le-au făcut şi cred că-L mulţumesc pe Dumnezeu, ceea ce înseamnă că ei nu au nici măcar lumina pe care a avut-o David acum 3000 de ani, cum că Dumnezeu nu este mulţumit cu lucrurile acestea exterioare.
Vreau să vă întreb, fraţii şi surorile mele, mulţi dintre voi m-aţi auzit predicând mulţi ani: creştinismul vostru ascuns, intern, se potriveşte cu impresia exterioară pe care o daţi oamenilor cum că voi aţi fi aşa de sfinţi? Noi dăm impresia oamenilor că suntem sfinţi, venim cu regularitate la întâlniri, aducem Biblia, suntem atenţi, venim la biserică când se predică despre sfinţenie? O, da, reputaţia noastră în sfinţenie este în creştere! Dar s-ar putea să nu fie adevărat în interiorul nostru! S-ar putea să nu fie adevărat în gândurile noastre, în cuvintele noastre pe care le vorbim acasă cu membrii familiei, s-ar putea să nu fie adevărat în felul în care mânuieşti banii, în felul în care lucrezi la birou sau te comporţi în autobuz sau în tren. Acestea sunt domenii ale vieţii pe care nimeni nu le vede şi pentru mine vă spun cinstit, aceste domenii sunt mult, mult mai importante decât venitul la biserică la întâlniri. Chiar decât cititul Bibliei! Este mult mai important să asculţi ce-ţi spune Biblia decât s-o citeşti! N-are rost s-o citeşti în fiecare zi dacă o împlineşti numai din când în când!
Deci, cine mă poate sfinţi în interiorul meu? Spune aici că Dumnezeu o va face! Dar, El nu va face nimic dacă nu-L las! O va face dar spune: ”-Lasă-Mă să fac!” Este ca şi cum te-ai duce la chirurg şi chirurgul spune: ”-Pot să îndepărtez cancerul din tine în totalitate dar trebuie să mă laşi să te tai, să te deschid ca să operez!” Şi tu spui: ”- Nu, e prea dureros!” sau „- N-am încredere în tine!” Atunci mori cu cancerul tău! Aceasta-i tot! Şi doctorul vrea să facă aceasta de bunăvoie. Tu nu te poţi tăia singur să te operezi şi să îndepărtezi cancerul.
E ceva de genul acesta. Dumnezeu spune: ”- Eu pot s-o fac dar tu trebuie să Mă laşi!” Trebuie să-i spui: ”- Doamne, vino în domeniul acesta al vieţii mele şi scoate “cancerul” acesta, acest lucru de care sunt ataşat!” - tot ce te-ar putea lega. Îţi spun: nu te poţi sfinţi singur! Învaţă lecţia aceasta. În Vechiul Testament au încercat 1500 de ani ca să se sfinţească şi n-au reuşit. Vrei să petreci şi tu alţi 20-30 de ani încercând să dovedeşti că poţi? Eu nu vreau! Dacă ei au încercat 1500 de ani si-au eşuat şi am încercat şi eu câţiva ani şi n-am reuşit, nu vreau să-mi imaginez că pot să mă fac sfânt pentru că nu pot! Pot numai să deschid uşa să-L las pe Dumnezeu să vină să mă sfinţească: ”-Doamne, taie afară lucrurile din viaţa mea care de fapt mă ruinează”!
Cu câtva timp în urmă v-am spus o parabolă. C.S. Lewis scria în una din cărţile sale, despre un om care voia să fie sfânt dar avea un cameleon, o şopârlă urâtă care-i stătea pe umăr. Este imaginea a tot ceea ce înseamnă păcat, dorinţa păcătoasă care-ţi comandă viaţa. Poate fi mânia, amărăciunea, sex ilegal, poate fi orice acest cameleon care stă acolo. Şi el era prieten bun cu omul acesta. A venit un înger şi-a stat în faţa omului şi i-a zis: ”- Trebuie să scapi de el! Lasă-mă să-l iau de pe tine”. Cameleonul i-a şoptit în ureche şi-a spus: ”- Nu, nu, nu, te rog, o să mă port frumos în viitor! Îmi place să fiu cu tine, suntem prieteni din copilărie. Vrei să scapi de mine acum?” Şi omul era într-o luptă! ...Ştii cum ţi se vede lupta pe faţă când eşti ispitit? Vrei să faci ce-i bine dar este altceva înlăuntrul tău care spune: ”- Vreau să mă simt bine!”. Chiar dacă ştii că-i rău, îţi place, păstrezi animalul acesta murdar şi-n acelaşi timp auzi o voce care-ţi spune: ”- Trebuie să scapi de el!”. Aceasta era lupta cu care omul se confrunta şi atunci i-a spus îngerului: ”De ce nu-l scoţi fără să mă întrebi?” Acesta a zis: ”- Nu, n-o pot face aceasta, trebuie să înţelegi că n-o pot face fără permisiunea ta!” Aceasta ar însemna violarea voinţei tale libere!
Ştiţi de ce nu suntem mai sfinţi decât suntem acum? Pentru că în anumite domenii nu i-am dat lui Dumnezeu permisiunea să vină şi să preia controlul. Nu L-am lăsat să opereze anumite porţiuni din trupul nostru. Nu L-am lăsat să scoată afară acele lucruri dezgustătoare.
Şi în timp ce era această luptă, cu omul între cameleon şi înger, îngerul a aşteptat răbdător şi în final, omul s-a decis: ”- Da, m-am decis! O să mă descotorosesc de păcatele acestea!”. El nu putea s-o facă singur aşa că a închis ochii şi i-a spus îngerului să-l ia jos de pe el. Cameleonul era agăţat cu ghearele de umărul omului şi în timp ce îngerul a tras de el, cameleonul a sfârtecat carnea omului. Vă spun că e dureros să renunţi la un păcat de care te-ai bucurat atâţia ani. Este adânc înrădăcinat înăuntru!. Îngerul l-a smuls şi omul a început să strige de durere, apoi îngerul a aruncat cameleonul jos pe pământ şi l-a transformat într-un cal alb puternic şi a spus: ”- Acum nu mai trebuie să mai mergi pe jos, poţi să călăreşti, ca să mergi mai repede!”.
Este o parabolă foarte adevărată! Lucrul acela care apare şi-ţi dă atât de multă plăcere şi la care sufletul tău nu poate renunţa, poate fi o răutate împotriva cuiva, poate fi un obicei murdar şi conştiinţa ta îţi spune: ”- E greşit, e rău, să nu faci aceasta!” dar tu auzi vocea şi n-o asculţi, cameleonul îţi spune: ”- Nu, nu, nu, o să mă controlez!” El niciodată n-o să se controleze. O să intre doar din ce în ce mai mult cu ghearele în tine, aceasta-i tot!
Sper ca într-o zi să faci şi tu ce-a făcut omul acela: închide ochii, strigă de durere şi spune: ”- Doamne, te rog ia-l!, Te las să vii să-l iei de pe mine!” Da, o să-ţi provoace durere, e o durere în trup de care vorbeşte Biblia în 1Petru 4:1 ...Cel ce a pătimit în trup, a sfârşit-o cu păcatul!Dacă nu sufăr în trup, n-o voi sfârşi cu păcatul. Este imposibil. De aceea suntem şovăielnici, din cauza suferinţei. Opusul suferinţei e plăcerea. Vreau plăcere, evit suferinţa, aşa că rămân în păcat. Dar dacă decid: ”- Doamne, accept să sufăr!”, după o vreme, acele răni pe care cameleonul le-a făcut, se vor vindeca. O să treacă ceva timp şi apoi nici măcar n-o să-ţi mai aminteşti. Întreabă-i pe oamenii care-au renunţat la obiceiuri rele care i-au condus mulţi ani, întreabă-i astăzi dacă mai simt lupta. Şi-o să-ţi răspundă: ”- Nu, deloc! M-am luptat la început dar acum a trecut. Sunt aşa de fericit c-a trecut! Sunt aşa de liber! Acel lucru pe care l-am păstrat aşa de multă vreme m-a împiedicat să merg mai repede pe calea credinţei!” Pentru că acela este lucrul pe care Dumnezeu l-a transformat într-un cal.
 
Ştii că fiecare dorinţă păcătoasă pe care-ai biruit-o ţi-a dat viteză în viaţa de credinţă? E foarte adevărat! Ştii lucrul acela căruia i-ai dat voie să-ţi conducă viaţa te-a împiedicat să înaintezi cu viteză maximă?
 
Dumnezeu este Cel care ne sfinţeşte şi scrie aici că vrea să ne sfinţească “pe deplin” - 1Tesaloniceni 1:23 -“Pe deplin” înseamnă în totalitate, fiecare parte a fiinţei noastre şi apoi ne spune ce înseamnă acest “în totalitate” - duh, suflet şi trup - sunt păzite întregi, fără prihană până la venirea Domnului Isus Hristos.
În trecutul nostru am făcut multe lucruri greşite care au adus vinovăţie în duhul, sufletul şi trupul nostru. Dar Dumnezeu vrea să lucreze în noi de acum înainte ca duhul, sufletul şi trupul nostru să fie fără vină. Nu trebuie să ne fie frică de aceasta! Este ca şi cum ar spune un doctor: ”- Ascultă, o să te examinez şi o să te tratez ca să fii sănătos la ochi, sănătos la urechi, sănătos la stomac şi sănătos la inimă şi sănătos la nervi, la ficat, la rinichi, la mâini şi picioarele îţi vor fi puternice!” Te-ai teme de aşa ceva? Nu! Ai spune: ”- E minunat! Nu mă tem de aceasta! Spune-mi ce să fac?” Eu vreau să fiu sănătos! Există vreo persoană aici care nu vrea o sănătate deplină? Sau vreţi să fiţi sănătoşi numai 90%? Cred că nu-i nimeni aici, numai un nebun ar vrea o sănătate 90%! Ai fi fericit cu 99% sănătate? Ţi-e frică de sănătate 100%?
 
Domnul Isus i-a pus o întrebare omului care zăcea întins de 38 de ani la scăldătoarea Betesda. Este o întrebare foarte caraghioasă. Ştiţi ce l-a întrebat? Citiţi în Ioan 5: ”- Vrei să te faci sănătos?” Imaginaţi-vă un om care 38 de ani era paralizat! O asemenea întrebare îşi avea rostul? Da! Pentru că dacă se făcea sănătos nu mai putea cerşi! Mulţi oameni fac o mulţime de bani pe baza infirmităţii lor, a leprei. Dacă sunt vindecaţi nu vor face atâţia bani! Desigur, spiritual e corect, însă Domnul te întreabă. Poate că eşti robit în acelaşi fel cum acel om de la Betesda a fost pentru 38 de ani. Şi Domnul te întreabă: ”- Chiar vrei să te faci sănătos?” Dacă nu te interesează şi dacă spui: ”- Nu Doamne, m-am cam obişnuit cu acest mod de viaţă!”. El va spune: ”- Bine!”, şi va pleca mai departe. De aceea se întâmplă aşa de des că Domnul spune: ”- Bine, rămâi aşa cum eşti!” Dar, ai fi putut urca de mulţi ani. El vrea să te sfinţească pe deplin. Iubesc acest verset - 1Tesaloniceni 1:23. El vrea să mă separe de tot ce e rău în duhul, sufletul şi trupul meu.
 
Acesta este un rezultat secundar, nu un rezultat principal. Ca un rezultat secundar, vei fi sănătos şi în trup. Să fii sănătos în trup nu este scopul principal al creştinismului. Acesta e un scop secundar. Este ca şi fabricile mari care produc maşini şi pe lângă aceasta, fac şi alte piese. Ei nu-şi bazează producţia pe aceste produse secundare, dar din tot ce rămâne după asamblarea maşinilor, mai fac şi altceva. În 1Tesaloniceni 5:24, scrie: “Cel ce va chemat este credincios şi va face lucrul acesta!”. Din nou, accentul este pe “...El va face!”
 
Haideţi să vedem două diferenţe esenţiale între Vechiul Legământ şi Noul Legământ:
Prima diferenţă: Vechiul Legământ era în întregime exterior, Noul Legământ este în primul rând interior, curăţirea interioară a vasului conduce la curăţirea lui exterioară. Chiar dacă te îmbraci într-un mod sfânt, dacă interiorul nu se schimbă... Vedeţi, dacă o femeie se îmbracă necuviincios şi-i spui: “- Trebuie să te îmbraci cuviincios când vii la biserică!”, chiar dacă a înţeles, tu nu i-ai schimbat inima. I se va schimba inima când va realiza că îmbrăcatul necuviincios nu se potriveşte unei fiice a lui Dumnezeu. Atunci va realiza ceva! Oamenii au copii acasă şi trebuie să-i forţeze să facă ceva, ei sunt sub lege, nu ştiu ce e bine pentru ei, dar sperăm că acele fete vor creşte şi vor recunoaşte că o fiică a lui Dumnezeu se îmbracă cuviincios. Unii niciodată nu realizează ce trebuie făcut si nici noi nu vom reuşi să-i schimbăm. Dar trebuie să ne concentrăm asupra interiorului. Dacă interiorul nu este ireproşabil, exteriorul ireproşabil nu valorează nimic. Aceasta e prima diferenţă!
A doua diferenţă, dintre Vechiul Legământ şi Noul Legământ, este că nu trebuie să faci ceva (în legătură cu schimbarea ta) de unul singur. Dumnezeu îţi spune: ”- Eu voi face! Eu te voi sfinţi!” Să vă exemplific din Evrei 8. Evrei 8 este echivalentul din Noul Testament lui Exod 20 din Vechiul Testament. Cei care m-aţi mai auzit vorbind ştiţi aceasta. Exod 20 conţine cele 10 porunci. În Evrei 8 sunt 3 diferenţe ale Noului Legământ. Nu sunt porunci, sunt 3 caracteristici ale Noului Legământ. În Vechiul Testament sunt 10 porunci şi fiecare dintre ele se bazează pe:să faci” sau “să nu faci”, “trebuie să faci aceasta” sau “nu trebuie să faci aceasta!” Toate 10 erau în felul acesta. “- Să nu comiţi adulter”, “- Să-ţi cinsteşti părinţii!”, “- Să nu ucizi”, “- Să cinsteşti Ziua Domnului!”, “- Să nu iei Numele Domnului în deşert”, etc. În Noul Legământ, observaţi diferenţele de care tocmai v-am spus: Nu este “trebuie” şi “nu trebuie”. Observaţi, în Evrei 8:7, se spune despre Vechiul Legământ că avea cusur, de aceea era nevoie de un al doilea Legământ. Noul Legământ este descris de versetele de la 10-12: ”Dar iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele in mintea lor şi Le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu. Şi nu vor mai învăţa fiecare pe vecinul său sau fratele său, zicând: ”Cunoaşte pe Domnul!” Căci toţi mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei. Pentru că le voi ierta nelegiuirile, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele şi fărădelegile lor!” Observaţi că spune: ”Eu voi pune...Eu voi scrie... Eu voi fi!” Şi în versetul 11 nu spune: ”n-ar mai trebui!”, ci, “nu mai trebuie(„nu vor mai învăţa”, adică nu mai trebuie să înveţe)!”
 
- Observaţi diferenţa dintre “n-ar trebui” şi “nu trebuie”?
 
Dacă eşti o persoană sensibilă şi ţi-aş spune: “- Nu trebuie să lingi podeaua cu limba!” - ce-ai crede? Poate că la un copil ar trebui să-i spun: “- N-ar trebui să lingi podeaua cu limba ta!” Pentru adulţii care staţi aici, eu n-o să vă spun: „N-ar trebui să lingeţi podeaua”, ci vă spun “- Voi n-o să lingeţi podeaua!” Ştiţi care-i diferenţa? Voi nu vreţi să-o faceţi! Copilul nu poate face această diferenţă. El pune limba pe orice, aşa că trebuie să-i spun: “- N-ar trebui!” Bebeluşul este imaginea cuiva care este sub lege. Dar aici nu se spune: ”- N-ar trebui să faci”, ci, “n-o să faci!” şi “- Mă vor cunoaşte!”
 
- Ştiţi care-i diferenţa dintre:
“- Ar trebui să Mă cunoaşteţi” şi “- Mă veţi cunoaşte!”?
 
Sunt o mulţime de diferenţe! Şi apoi spune din nou: “Eu voi...! Eu voi...”. Aşa că în toate aceste versete, sper că observaţi diferenţele în fiecare din ele. Domnul spune: ”Eu voi face aceasta!”... şi voi, în mod automat veţi face ceea ce vreau Eu să faceţi!” Mi-aş dori să înţelegeţi aceasta.
Vreau să vă spun că de aceea cuvântul “credinţă” se repetă des în Noul Testament. Credinţa înseamnă: depind de Dumnezeu ca să facă El pentru mine. Sau, ai putea spune: “- Dumnezeu e mai nerăbdător decât mine să facă ceea ce trebuie făcut”.
Să vă arat un verset din Vechiul Testament: Ezechiel 36; aici se vorbeşte despre Noul Legământ. Nu se întâmpla în zilele lui Ezechiel. Ezechiel profeţea cu 500 de ani înainte de ziua Cinzecimii spunând: “Vin zilele când aceasta se va întâmpla cu oamenii lui Dumnezeu!Noi trăim în acele zile! Ar trebui să fim emoţionaţi! Ca să folosesc o altă ilustraţie despre Vechiul Legământ şi Noul Legământ, este ca şi un prizonier care-a fost atât de mult timp în închisoare- a fost închis pentru 15 ani; şi 15 ani au trecut deja, iar acum mai are o săptămână până când va fi din nou afară. Puteţi să vă imaginaţi ce emoţionat este? “- Hei, într-o săptămână voi fi afară!” Aceasta-i diferenţa dintre Vechiul Legământ şi Noul Legământ. Vechiul Legământ este o închisoare. Pentru că dacă furi, omori oameni, comiţi adulter, te bagă la închisoare. În închisoare nu furi, nu omori oameni, nu comiţi adulter. Aceasta e Legea. Legea te închide între cele 10 porunci ca şi 10 ziduri şi nu poţi evada. Şi vei spune: ”- Nu fac aceasta... - Nu fac aceasta... - Nu fac aceasta!”... pentru că eşti la închisoare! Normal că nu le poţi face. Dar, când eşti eliberat şi totuşi nu faci toate aceste lucruri, ai intrat în Noul Legământ. Aceasta ne spune profeţia din Ezechiel 23: ”- Oameni buni, veţi fi eliberaţi de Lege, Legea e ca o închisoare, veţi fi eliberaţi de-acolo şi dacă nu veniţi sub Har, veţi face lucruri mai rele decât necredincioşii. Dar, dacă veniţi sub Har, standardele voastre vor fi înalte, chiar dacă sunteţi în închisoare!” Spune aici în Ezechiel 36:25-29: “Vă voi stropi cu apă curată şi veţi fi curăţiţi; vă voi curăţi de toate spurcăciunile...!” Observaţi, este aşa de diferit de Vechiul Testament. Ştiţi că nu face parte din Vechiul Testament fiindcă vorbeşte de curăţirea interiorului care nu este promisă în Vechiul Testament. Şi spune: ”- Eu voi face aceasta!”
Este ceva similar cu ceea ce spune Dumnezeu israeliţilor din Egipt: ”- Eu vă voi elibera de pe pământul Egiptului!” Ei n-o puteau face. Dar aceasta era ceva exterior. Şi le-a spus: ”-Eu vă voi duce în ţara Canaan!”. Ei nu se puteau duce singuri şi nici nu s-a întâmplat aşa, pentru că n-au crezut, nu s-au încrezut în Dumnezeu. Aşa cum Dumnezeu a spus: “- Eu vă voi duce în Canaan!” şi 600.000 de oameni n-au intrat în Canaan pentru că n-au crezut, Dumnezeu le-a spus: “- Eu pot s-o fac!” şi ei au zis: “- Nu suntem siguri că poţi!” (totuşi doi oameni au crezut şi au intrat!); la fel se întâmplă şi astăzi! Dumnezeu spune: “- Eu voi face aceasta pentru tine!” Citim aceasta în Evrei 8, şi niciodată nu se întâmplă aceasta în viaţa ta. Sau, poate se întâmplă parţial. De exemplu, Domnul îţi spune: ”- Te voi elibera de sub puterea satanei, te scot din Egipt, îţi iert toate păcatele. Şi tu spui: ”- Doamne, cred!”, şi eşti iertat. Apoi, El îţi spune: ”Te voi duce în Canaan, vei intra într-o viaţă victorioasă!” Şi tu spui: ”- Nu prea cred partea aceasta!”; atunci, nu vei primi partea aceasta! Aceasta s-a întâmplat acelor israeliţi în Vechiul Testament. Au crezut o parte şi n-au crezut-o pe cealaltă. Au beneficiat de partea de care-au crezut şi partea pe care n-au crezut-o n-au primit-o! Aşa că atunci când Domnul spune: ”...Eu voi face...!” vă rog să vă amintiţi că aceasta nu se va întâmpla automat. Trebuie să apuci promisiunea prin credinţă! Este ca şi cum cineva îţi dă un cec; ar putea fi un cec de 100.000 de dolari, dar tu îl ţii înăuntrul Bibliei şi te uiţi la el în fiecare zi; n-o să fii bogat! Trebuie să te duci la bancă să-l încasezi. Trece-l în contul tău şi îţi va aparţine.
 
Promisiunile din Scriptură sunt la fel. Sunt o mulţime de cecuri aşezate aici (în Biblie) pe care le admiri. Trebuie să te duci şi să spui: „- Doamne, acesta e pentru mine! Ai spus că vei face. Fă-o! Ai spus că n-o să-ţi mai aminteşti păcatele mele. Cred! N-o să ţi le mai aminteşti! Doamne, de asemenea ai mai spus în acelaşi pasaj din Evrei 8 că vei scrie legile Tale în mintea şi inima mea. Dă-mi o dorinţă să fac voia Ta şi dă-mi capacitatea de-a face voia Ta în fiecare domeniu din viaţa mea!”
Aici se spune în Ezechiel 36:26: ”voi da o inimă nouă”! - este treaba Lui cum va face aceasta: ”- Voi pune în voi un duh nou!” - aceasta înseamnă că va schimba duhul meu întinat şi apoi: “- Voi scoate din trupul vostru inima de piatră” (vedeţi, peste tot: ”Eu voi...!, Eu voi...!, Eu voi...!”) aceasta înseamnă că este o profeţie a Noului Legământ şi “- Vă voi da o inimă de carne!”
Apoi, pe deasupra celorlalte, după aceea: “- Voi pune Duhul Meu în voi!” Nu s-a întâmplat niciodată până în ziua Cinzecimii. Până atunci, Duhul Sfânt a lui Dumnezeu era peste oameni, niciodată înlăuntrul lor. De aceea, Samson avea o putere extraordinară de-a rupe leii în bucăţi, dar n-a avut nicio putere asupra leului “poftei” din interiorul său. Dacă Duhul Sfânt ar fi fost în el, ar fi putut rupe în bucăţi şi acest “leu”.
Răspunsul este Duhul Sfânt. Amintiţi-vă aceasta: cuvântul măreţ în Vechiul Testament era “lege”, iar cuvântul măreţ în Noul Testament este “Duhul Sfânt”. Dacă-L cinsteşti pe Duhul Sfânt, dacă-L preţuieşti pe Duhul Sfânt, dacă cauţi să fii botezat cu Duhul Sfânt şi umplut cu Duhul Sfânt; dacă umbli în Duhul Sfânt şi trăieşti în Duhul Sfânt, atunci ai primit răspunsul! Întregul secret al apostolilor, al trăirii şi al slujirii lor a fost Duhul Sfânt. Mă tem că deşi am auzit aşa de multe despre Duhul Sfânt, totuşi nu-l preţuim suficient de mult şi acesta este motivul pentru care viaţa noastră este atât de superficială. Dumnezeu nu a intenţionat ca vreunul dintre noi să trăiască fără puterea Duhului Sfânt. Dar, putem face aceasta?
 
Electricitatea este disponibilă dar nu te vei putea folosi de ea decât dacă ai o lampă acasă şi-o porneşti. Aceasta este alegerea ta! Tot la fel, Duhul Sfânt este disponibil dar poate nu-L vrei: ”- Ştiţi, eu L-am primit pe Hristos, păcatele îmi sunt iertate!” şi accepţi un substandard, o viaţă de învins, când Dumnezeu ar vrea să fii un biruitor! Ezechiel 36:27: “- Voi pune Duhul Meu în voi”. Şi acum, ascultaţi o frază minunată, mă întreb dacă mai există o frază ca şi aceasta în toată Biblia: - Ce se întâmplă când Duhul Sfânt este pus în voi? “- voi face să urmaţi poruncile Mele, şi, - automat - veţi fi în stare să-Mi păziţi şi să-Mi împliniţi Legile. Veţi fi poporul Meu şi Eu voi fi Dumnezeul vostru, vă voi izbăvi de toate necurăţiile voastre (v29) ...voi înmulţi grâul...şi voi înmulţi rodul pomilor!” (v30) Şi ce veţi face voi? (v31) ”Vă veţi aduce aminte de purtarea voastră cea rea....vă va fi scârbă de voi înşivă din pricina urâciunilor şi a nelegiuirilor voastre!” Este semnul unui om cu o inimă întreagă pentru Dumnezeu care geme înlăuntrul lui. Pavel spune: ”- O, nenorocitul de mine....” şi Isaia spune: ”- Doamne, sunt un om cu buze necurate!”
 
Iar acum după ce aţi ascultat toate aceste promisiuni minunate, iată încă una: (v37) ”Mă voi lăsa înduplecat de casa lui Israel (- care e biserica de astăzi -) aştept de la oamenii Mei să-Mi ceară să fac lucrul acesta pentru ei. Dacă nu-l cer, n-au să-l primească”. Ştiai aceasta? Ştii că sunt o mie de lucruri pe care le are Dumnezeu pentru tine şi nu le ai pentru că nu le ceri? Priviţi ce spune Isus în Luca 11:13: - Tatăl vostru ceresc ştie toate nevoile voastre dar totuşi aşteaptă de la voi să I le cereţi: ”Dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru din ceruri va da Duhul Sfânt tuturor celor ce i-L cer?” Nu Tatăl ceresc dă Duhul Sfânt tuturor copiilor Lui? Nu Tatăl ceresc dă Duhul Sfânt celor care au nevoie de Duhul Sfânt? Nu numai celor care i-l cer!
 
Aceasta e o lege. În Luca 7:9, Domnul Isus spune: ”Cereţi şi vi se va da!” Dar dacă nu ceri, cine o să-ţi dea? ”Căutaţi şi veţi găsi!” Dar, dacă nu cauţi? N-o să găseşti! “Bateţi şi vi se va deschide!” Dar dacă nu baţi? N-o să ţi se deschidă! Luca 7:10: ”Fiindcă oricine cere, capătă, cine caută, găseşte şi celui ce bate i se va deschide. Acesta este un principiu în viaţa creştină. Dumnezeu spune: ”- Uite, e aici la Mine, dar trebuie să-l ceri”, să-i spui “- Doamne, îl vreau!”. De ce este aşa? Vă spun de ce! Pentru că am observat chiar în relaţiile dintre oameni, că niciodată nu preţuieşti valori pe care le-ai primit fără să le ceri cu râvnă. Ai observat aceasta în viaţa ta?
Să zicem c-ai primit o carte - câteodată dăm fără să le ceară, broşuri la vizitatori. Nu ştiu ce se întâmplă cu ele. Dacă stai la uşă şi dai broşuri, ai să le găseşti 300 de metri mai încolo la coşul de gunoi. De aceea, nu-mi place să le dăm aşa! Noi nu preţuim ceva pe care l-am primit fără să-l cerem cu râvnă. Dacă cineva merge la un magazin şi cumpără un diamant sau ceva scump, n-o să-l vezi aruncându-l pe cealaltă parte a drumului. Noi preţuim lucrurile pentru că ni le-am dorit şi de aceea Dumnezeu vrea să vadă cât de multă valoare punem pe Duhul Sfânt.
Uitaţi-vă la cei care vor să cumpere o bucată de pământ prin ce situaţii dureroase trebuie să treacă!... Se duc dintr-un loc în altul, consultă avocaţi, întocmesc documente, le verifică, un dute-vino continuu... Şi toate acestea pentru o bucată de pământ! N-ai face aceasta dacă ai vrea să cumperi un ziar, nu? Îţi spun ceva: dac-ai fi căutat pe Duhul Sfânt aşa cum ai căutat o bucată de pământ, ai fi fost umplut de Duhul Sfânt demult! Dar, dacă Dumnezeu vede că te interesează o bucată de pământ mai mult decât Duhul Sfânt, El spune: ”Ok, o să ai pământul dar niciodată Duhul Sfânt!” Ştiaţi că Duhul Sfânt este mai preţios decât orice bucată de pământ aţi putea obţine vreodată? Atunci când preţuieşti Duhul Sfânt mai mult decât orice altceva în viaţa ta îţi garantez că Dumnezeu te va umple de El. Când spui: ”Doamne, nu mă interesează cât de mult o să dureze, nu mă interesează şi nu o să fiu mulţumit când cineva o să-mi spună: ”Ia-l prin credinţă!, n-o să mă intereseze când cineva va spune: ”Da, da, da, tu eşti ok şi aşa!” NU!” Trebuie să spun: ”Doamne, Tu trebuie să mă umpli şi să-mi dai victorie în viaţă. Tu trebuie să mă sfinţeşti în duhul, sufletul şi trupul meu.” Şi trebuie să ceri aceasta!
 
Isus a folosit exemple despre Duhul Sfânt în Evanghelia lui Ioan. Isus a fost maestru în a folosi ilustraţiile care să arate adevărul. În Ioan capitolele 3, 4 şi 7, în toate trei a folosit imaginea cu apa.
În Ioan, capitolul 3:5, El spune: ”Trebuie să te naşti din apă şi din Duh”. Apa era doar un simbol al Duhului Sfânt. Este ca şi acea apă care ne spală; acesta e primul lucru pe care-l face apa. Ne curăţeşte. Şi de aceea a folosit exemplul acesta aici: Prima funcţie a apei este să ne curăţească în întregime, încontinuu. Avem nevoie la un moment dat să fim născuţi din apă şi apoi, în mod constant, să fim curăţaţi zilnic. Şi de aceea, Isus spune în Ioan 13, când spală picioarele ucenicilor: -ştiţi, când Petru Îi spune în v8: ”Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!”-, Isus îi răspunde: ”Dacă nu te spăl, nu vei avea parte deloc de Mine!” Vedeţi importanţa apei? Este prima ei funcţie, aceea de a naşte din Duhul Sfânt, Isus o numeşte Naşterea din apă şi din Duh. Este ilustrată aici la scena cu spălatul picioarelor. “Dacă nu Mă lăsaţi să vă spăl cu apă, nu sunteţi din Mine, nu sunteţi copiii Mei! Întâi, trebuie să Mă lăsaţi să vă curăţ! Nu trebuie să vă curăţaţi voi înşivă! Nu puteţi! Eu vă curăţesc!” Sângele lui Isus ne curăţeşte de toate păcatele! El ne curăţeşte! Când Petru aude aceasta, spune: ”Doamne, nu numai picioarele, dar şi mâinile şi capul!” Dar Isus spune: ”Cine s-a scăldat (adică, s-a născut din nou) o face doar o dată!” Aici este folosit cuvântul “scăldat” ca şi o imagine a naşterii din nou! Dacă este “scăldat”, nu mai trebuie decât să-şi spele picioarele. O persoană care are o cadă-n baie, trebuie să-şi spele picioarele de mai multe ori pe zi. Dacă te gândeşti la toată viaţa ca la o singură zi, în aceeaşi zi trebuie să ne naştem din nou doar o singură dată, dar apoi, ne murdărim des, chiar dacă suntem născuţi din nou. De aceea Isus spune: ”Trebuie să vă spălaţi picioarele frecvent, dar nu mai este nevoie să vă naşteţi din nou!”
Nu te naşti din nou de 25 de ori în viaţa! Te naşti din nou într-o zi, dar picioarele se murdăresc în timpul zilei (în acele zile nu se purtau pantofi, ci sandale; se duceau pe drumurile prăfuite şi apoi îşi spălau picioarele, şi din nou, şi din nou!). Aceasta se poate întâmpla de multe ori pe parcursul vieţii. V10: ”Cine s-a spălat, n-are trebuinţă să-şi spele decât picioarele, ca să fie curat de tot”... Astfel, Domnul a trebuit să facă aceasta pentru noi. Nu era totul curat, mai era puţin praf. Ceea ce învăţăm de aici este că nu contează cât te străduieşti! Dacă umbli pe un drum prăfuit, încălţat cu sandale, vei avea praf pe picioare, nu poţi evita aceasta! Nu contează cât de doritor eşti să te păzeşti de duhul lumii, dacă trăieşti o zi în lume, puţin praf tot se va pune pe tine. Şi noi am experimentat aceasta!
Stai într-un birou în care toţi vorbesc murdar şi o să te simţi puţin “poluat” când vii acasă. Tu n-ai spus nimic, dar praful de pe drum s-a pus pe picioarele tale, n-ai putut evita aceasta! Te duci pe stradă, vezi reclamele cu murdării, peste tot unde te duci te murdăreşti. Isus spune că trebuie doar să-ţi speli picioarele. Nu trebuie să te naşti din nou, curăţă-ţi doar picioarele. Este praf acolo aşa că spune: ”Doamne, curăţă-le Tu!” Şi El o va face.
 
În Efeseni 5, aceeaşi imagine folosită cu apa care spală ne spune şi că Isus ne sfinţeşte. În mijlocul versetului 25 spune că Isus a iubit Biserica (aceasta eşti tu!) şi s-a dat pe sine pentru tine. Acesta este răspunsul care vi l-am dat la început. S-a dat pe Sine nu ca să te facă sănătos, nu ca să te facă bogat, nu ca să-ţi dea lucruri din lumea aceasta, ci ca să te sfinţească, să te facă sfânt, să te separe de ceea ce este rău şi păcătos şi stricat în lumea aceasta. v26: “ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o cu apă prin Cuvânt”. Aceasta este diferit de curăţarea păcatelor din trecut în sângele Său. Vedeţi diferenţa? Una este să fiu născut din nou şi curăţit de păcate în sângele lui Hristos. Dar aici se vorbeşte de spălarea de zi cu zi care înseamnă că umbli prin lume şi Cuvântul lui Dumnezeu îţi vorbeşte: “te-ai “poluat” puţin acolo...! lasă-mă să te curăţesc!” Şi ne curăţeşte cu apă şi apa este imaginea Duhului Sfânt.
În Ioan capitolul 3 este primul pas în care suntem născuţi din nou, spălaţi, curăţiţi. În scrisorile lui Pavel către Tit, naşterea din nou este numită cu altă expresie. A fi născut din nou este numită în Tit 3:5 “prin spălarea naşterii din nou”. Regenerarea este o naştere din nou, numită: spălarea naşterii din nou. De aceea, Isus i-a spus lui Nicodim: ”Primul lucru pe care trebuie să-l faci este să te speli într-o naştere din nou, cu apă”. Duhul Sfânt ne face copii ai lui Dumnezeu.
Ca şi atunci când Duhul Sfânt a venit peste Maria şi a produs în mod supranatural un trup nou în pântecele ei, exact în acelaşi fel Duhul Sfânt vine şi produce în mod supranatural puţin din viaţa lui Isus în noi. Aşa cum viaţa lui Isus a început printr-o mica apariţie în pântecele Mariei, viaţa lui Isus va începe printr-o mică apariţie în inima mea, prin Duhul Sfânt.
Maria a întrebat: ”Cum se face lucrul acesta?” La fel a întrebat şi Nicodim: ”Cum se va face aceasta? Cum voi fi născut din nou?” Maria a întrebat: ”Cum se face lucrul acesta?” ”Duhul Sfânt va veni peste tine!” Cum se va face naşterea din nou? Nu poţi fi născut din nou prin propriile eforturi. Poţi să-ţi deschizi fiinţa, dar nu te poţi naşte din nou. Duhul Sfânt trebuie să vină să-ţi dea o naştere nouă. Isus vine prin Duhul Sfânt înlăuntrul fiinţei tale şi produce ceva aşa de supranatural ca şi naşterea unui copil dintr-o fecioară. N-o poţi face singur. Nu se poate ca o fecioară să aibă o fiinţă în pântecele ei decât dacă vine Duhul Sfânt. Aceasta i s-a întâmplat Mariei. Ceva asemănător se întâmplă şi cu noi. Duhul Sfânt vine şi aduce o mică sămânţă din Isus. Trebuie să crească, aşa cum trupul a crescut în pântecele Mariei, dar răspunsul e Duhul Sfânt. Aceasta e naşterea din nou. Duhul Sfânt vine şi aduce spălarea prin apă.
 
În Ioan capitolul 4 Isus vorbeşte despre această creştere, ca şi creştea unui copil. Sau, să folosim o altă ilustraţie, această apă pe care o primim la început ca pe o găleată cu apă, îndeajuns ca să facem o baie. Acum, se spune în Ioan 4:14 că, se va preface într-un izvor cu apă: ”Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă...” Izvorul este mai mult decât îţi trebuie să faci o baie. Eu n-am nevoie de un izvor să fac o baie. Când am un izvor pot face aşa de multe lucruri cu apa... Pot să beau, pot să gătesc, îmi este stâmpărată setea... Pot să merg înainte având toate nevoile împlinite! Acesta e înţelesul. Primul pas e să mă nasc din nou şi al doilea e ca Duhul Sfânt să mă împlinească pe deplin. Aţi experimentat vreodată aceasta? Acesta e înţelesulizvorului de apă”. O împlinire perfectă! Aceasta ne spune: Dacă bei această apă, îţi va fi sete din nou, dar dacă bei apa pe care ţi-o dau Eu, nu vei mai înseta niciodată. Nu simţi câteodată în viaţa ta câte o “sete” pentru ceva? Setea ca să te uiţi la anumite filme şi după ce le vezi ţi-e “sete” din nou pentru că vrei să vezi încă unul. E adevărat! “Oricui bea această apă îi va fi iarăşi sete!” Este ca şi cu cel care se droghează. Credeţi că un drog îl satisface? Nu! Va “înseta” din nou. Totul în lume este la fel. De aceea oamenii devin beţivi. Ei beau puţin şi însetează din nou. Aveţi grijă! Dependenţa de alcool, dependenţa de tutun, dependenţa de filme, de internet...(în internet pot fi şi lucruri bune!) dependenţa de romane de dragoste, credeţi că un asemenea roman vă va mulţumi? Nu, vei mai citi unul!
Cine va bea din aceste lucruri ale lumii va înseta iarăşi. Scopul diavolului este să te facă un dependent, poate nu de droguri şi alcool, ci al tuturor lucrurilor care nu par atât de rele, dar, o dependenţă care împiedică ca viaţa lui Isus să ţâşnească din tine: “Dacă vei bea din apa care ţi-o dau Eu, în veac nu-ţi va mai fi sete...!”
Gândeşte-te la locul cel mai măreţ care ţi-a dat cea mai mare satisfacţie pământească. Plăcerea pe care ţi-o dă Duhul Sfânt şi părtăşia cu Isus este de milioane de ori mai mare decât aceea. Crezi că plăcerea sexuală este cea mai mare? Eşti un om firesc dacă crezi aceasta. Multiplică de milioane de ori şi o să-nţelegi adevărata plăcere pe care ţi-o dă Duhul Sfânt şi Isus. Mulţi creştini n-au experimentat aceasta niciodată. Lipseşte ceva! Este de un milion de ori mai minunat! Nu vei mai înseta după alte lucruri. Sunt multe lucruri pe care le foloseşti pe pământ dar nu vei tânji după ele. Este un “izvor” şi nu vei mai înseta niciodată.
 
A fost prima şi a doua etapă; şi acum ne vom ocupa de a treia. Citim în Ioan 7:37-38-39: “Dacă însetează cineva, să vină la mine şi să bea”. Din nou “sete”. Setea este foarte importantă. Aceasta înseamnă că nu însetez după lucrurile lumii, ci după cele a lui Dumnezeu. “Cine crede în mine...” Dacă crezi în El spui: ”Doamne, cred că poţi să faci aceasta în mine”. De aceea cuvântul “credinţă” nu se găseşte în Vechiul Testament. În Vechiul Testament nu aveai nevoie de acest fel de credinţă să faci ceva pentru că aceasta trebuia să faci. Era nevoie să faci aceasta, şi aceasta, şi aceasta - şi-ţi dădea dureri de cap. Dar aici, Domnul spune: ”Eu voi face...voi face...voi face...dar Mă crezi? Lasă-Mă pe mine să fac în locul tău!” Este ca şi când chirurgul ţi-ar spune: ”- Ai încredere în mine să te anesteziez înainte de operaţie? Da, pe deplin mă încred în tine!” Ar trebui să ne fie ruşine că ne încredem în doctori şi nu ne încredem în Dumnezeu care face totul în noi! Aceasta e credinţa!
 
În Ioan 7:38 avem ceva mai mult: “Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie!” Nu un râu, ci mai multe. Diferenţa dintre izvor şi râu este că izvorul satisface doar nevoile tale. Tu nu vei înseta niciodată, dar râul satisface nevoile altora. Acest râu curge sute şi sute de kilometri şi cineva este binecuvântat prin viaţa ta. Şi un alt rău curge într-o altă direcţie la sute de kilometri şi altcineva este binecuvântat prin viaţa ta. Prin viaţa ta! Sunt mulţi oameni ai lui Dumnezeu care au plecat în cer dar râurile care-au început să curgă din vieţile lor (oameni ca Tozer sau Watchman Nee) binecuvintează şi astăzi oamenii, deşi ei s-au dus la Domnul cu mulţi ani în urmă.
- Crezi că ţi-ai putea trăi viaţa într-un asemenea mod încât să-i binecuvintezi pe ceilalţi chiar şi după ce vei fi murit? Ce minunat ar fi!
- N-ai vrea să trăieşti aşa? Eşti mulţumit să te bucuri doar de câteva plăceri din lumea aceasta?
- Nu ţi-ar plăcea ca viaţa ta într-adevăr să aibă importanţa pe care o vrea Dumnezeu şi să nu fii mulţumit doar fiind spălat, să nu fii mulţumit doar cu izvorul care-ţi împlineşte nevoile, ci să fii nu doar un râu ci mai multe râuri!”. Dar atunci când un râu porneşte, este doar o dâră care se prelinge.
 
În încheiere, citim din Ezechiel 47. Aceasta este din nou o profeţie a Noului Legământ. De aceea, a spus Isus în Ioan 7:38: “cum zice Scriptura”. Unde “zice Scriptura”? În Ezechiel 47:1 “M-a adus înapoi la uşa casei”; casa este Templul şi el este trupul tău, Templul Duhului Sfânt. Este un limbaj ilustrativ. „Şi iată că ieşea apa de sub pragul casei”. O mică dâră pe sub prag este ca şi o persoană care are un izvor înăuntru, care-i satisface nevoile, şi acum apa curge ca să binecuvinteze pe altcineva. Este un frate care, a fost spălat, are un izvor şi acum curg râuri din el pentru alţii.
În versetul 2 se spune că apa se prelingea încet. Ai fost binecuvântare doar pentru o persoană în 6 luni. Slavă Domnului! Ai fost binecuvântare pentru o singură persoană timp de 6 luni. Bine! Este doar o dâră, dar este un început.
Apoi, când a înaintat, apa a devenit mai adâncă, i-a ajuns până la glezne; aceasta e mai mult decât o dâră. A mers puţin mai încolo şi apa îi venea până la genunchi (v4) şi apoi până la şolduri (ultima parte din v4). Puţin mai încolo, era deja un râu! - care nu se putea trece! “Apa era atât de adâncă încât trebuia să înot!” (v5).
Care este diferenţa dintre primii paşi şi ultimul? La ultimul pas piciorul nu mai atinge pământul. Până atunci, simte pământul, are experienţe cu Duhul Sfânt dar, în final, se detaşează de lume şi înoată. Este minunat!
 
Sunt multe diferenţe între a umbla pe podea şi a înota într-un bazin. Putem să ne plimbăm prin bazin încoace şi încolo şi să ne obosim, dar e mult mai bine dacă ştii să înoţi. Aceasta se întâmplă când suntem umpluţi de Duhul Sfânt. În versetul 8: ”Apa aceasta curge...şi se varsă în mare şi vărsându-se în mare, apele mării se vor vindeca”. Puteţi să vă imaginaţi un râu care înviorează marea? Versetul 9 “căci oriunde va ajunge apa aceasta, apele se vor face sănătoase, şi pretutindeni unde va ajunge râul acesta va fi viaţă. Şi vor fi o mulţime de peşti!” Isus a luat această imagine şi a spus: “Ştiţi ce reprezintă ea? Veniţi la Mine cei însetaţi şi viaţa voastră, nu numai că va fi împlinită, dar oriunde veţi merge va fi o binecuvântare.
 
Să ne plecăm capetele pentru un moment înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea ca duhul, sufletul şi trupul tău să fie sfinţite. Dacă interiorul fiinţei tale este Templul lui Dumnezeu, într-o zi vor curge râuri din tine. La început s-ar putea să fie doar dâre care se preling. Ce-ţi cere El să faci? Deschide uşa şi spune: ”Doamne eu vreau să faci aceasta în mine! Te las să îndepărtezi păcatele şi murdăriile din viaţa mea. Eu nu pot, sunt robit de ele, dar Tu mă poţi elibera. Doamne, îţi dau voie să mă eliberezi de obiceiurile nenorocite de care sunt robit, obiceiuri de care mi-e ruşine. Doamne, te las să mă eliberezi chiar acum! Pe deplin!” Lăsaţi-L să vi le ia şi să le transforme într-un cal alb pe care să călăriţi.
 
Mulţumim Tată c-o vei face!
 
Cred că sunt inimi care tânjesc după Tine şi cred c-ai auzit strigătele lor. Sunt ca şi copiii care strigă spre Tine să-i umpli cu Duhul Sfânt şi să le împlineşti nevoile. Doamne, ajută-i să nu uite niciodată ce au auzit. Este aşa de uşor să auzi şi apoi în câteva zile să uiţi. Mă rog Doamne să nu uite niciodată ceea ce au auzit astăzi şi să nu fie mulţumiţi decât cu o viaţă plină cu Duhul Sfânt. Mă rog în Numele lui Isus. Amin!