Zac POONEN - Duh de Har si de Putere

DUHUL DE HAR ŞI DE PUTERE
de Zac POONEN
 
 
Vreau să vorbesc azi despre har şi putere prin Duhul Sfânt.
Dacă atunci când venim la Cuvântul Lui Dumnezeu, nu venim cu o minte deschisă pentru adevăr, nu vom avea parte de descoperiri noi din Cuvânt, ci vom vedea mereu vechile noastre adevăruri, căutând ilustraţii noi care să explice aceste adevăruri vechi. Dacă vin la Cuvântul Lui Dumnezeu cu impresia că deja am înţeles tot din cea ce vrea Dumnezeu să-mi arate, atunci pot să pierd ceva nou, o revelaţie nouă pe care Dumnezeu tocmai vrea să mi-o arate.
Unul din lucrurile pe care le-am decis cu mulţi ani în urmă a fost acela de a-l lăsa pe Dumnezeu să-mi schimbe gândirea în lucrurile pe care nu le-am înţeles bine, să mă corecteze şi să mă conducă la adevăr, să mă ajute să înţeleg căile sale chiar dacă aceasta mă va aduce în conflict cu mulţi oameni care poartă numele de creştini. Trebuie să fii hotărât să plăteşti un preţ. Dacă Dumnezeu vede în inima noastră dorinţa de a găsi aprobare şi sprijin de la oamenii din jurul nostru şi nu numai la El, atunci El nu ne va conduce mai departe. Este imposibil de a mai fi robul lui Dumnezeu, dacă El vede în noi cea mai vagă dorinţă de a plăcea oamenilor. Şti ce spune Cuvântul Lui Dumnezeu? „…Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos.” - (Gal. 1:10b).
Vreau să vă invit să vă deschideţi inima şi să vă rugaţi: „Doamne, arată-mi te rog dacă ceea ce înţeleg eu este exact ce spune Cuvântul Tău sau nu. Corectează-mi gândirea, du-mă pe calea dreaptă”. Iar apoi, lasă-L pe Dumnezeu să te convingă.
De multe ori când le vorbesc oamenilor, ei îmi spun: „Da, acum am înţeles acest lucru!” Atunci, eu le spun: „Staţi puţin, voi sunteţi convinşi pentru că v-am spus eu despre aceasta şi mă respectaţi? Trebuie să mergeţi înaintea lui Dumnezeu şi lăsaţi-L să vă convingă El despre Cuvântul Său, iar atunci nu vă veţi mai clătina niciodată”.
Prima promisiune în Noul Testament o găsim în Matei 1:21, când un înger al Domnului s-a arătat în vis lui Iosif şi i-a spus că fiul pe care Maria îl va naşte se va numi ISUS, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale. Aceasta este prima promisiune a Domnului din Noul Testament. El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale, de acea, numele lui este ISUS. Mulţi creştini care folosesc Numele lui ISUS nu ştiu de ce se cheamă ISUS. Aici îngerul a explicat de ce: El se va numi ISUS pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.
Noi folosim foarte des cuvântul mântuit şi de cele mai multe ori înţelegem că mântuit înseamnă numai iertat. Aceasta nu constituie tot adevărul, ci este o restrângere a sensului biblic al mântuirii. De acea, vreau să fac o distincţie clară. Promisiunea mântuirii din Noul Legământ, este ceva nou, care nu se găseşte în Vechiul Testament.
În Vechiul Testament, ei aveau iertare. În Psalmul 103:2-4, scris cu 1000 de ani înainte de Hristos, David spune: [2] Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi nu uita nici una din binefacerile Lui! [3] El îţi iartă toate fărădelegile tale El îţi vindecă toate boalele tale; [4] El îţi izbăveşte viaţa din groapă, El te încununează cu bunătate şi îndurare”. Aceasta înseamnă binecuvântări materiale. Ei aveau iertare de păcate, vindecare de boli şi binecuvântări materiale. Ceea ce nu aveau ei în Vechiul Testament este mântuirea de păcate. De acea, Noul Testament începe cu mântuirea de păcat, ca primă promisiune. Aceasta face ca Noul Legământ să fie deosebit. David nu a putut spune: „Binecuvintează suflete pe Domnul care m-a mântuit de păcatul din viaţa mea. El a putut doar să spună: „Domnul mă iartă””.
Care este diferenţa dintre a fi iertat şi a fi mântuit de păcate?
Am văzut, mai înainte, că greşim dacă restrângem mântuirea la iertarea păcatelor. Există ceva mai mult! Biblia ne vorbeşte despre o judecată a lui Dumnezeu îndreptată împotriva fiecărui păcat pe care-l face omul. De aceea, de multe ori când vorbim de mântuire înţelegem izbăvire de mânia Lui Dumnezeu. Noi nu putem scăpa de această mânie numai în momentul când acceptăm că ISUS este Mântuitorul nostru şi nu ne mai considerăm mântuiţi prin faptele noastre. Versul unei cântări spune: „Cu mâinile goale vin şi mă prind de crucea Ta”. Aceasta este singura cale de a scăpa de mânia Lui Dumnezeu îndreptată împotriva oricărui păcat. Aceasta este mântuirea (salvarea) de sub pedeapsa păcatului. Aici, este vorba despre un alt aspect al mântuirii, distinct de iertare. Acum, este o altfel de salvare.Este mântuirea de sub puterea păcatului.Despre aceasta citim în Matei 1:21, că, într-o zi, în viitor, vom fi izbăviţi de prezenţa păcatului. Aceasta este noutatea din Noul Testament.
Acum, din momentul în care am fost născuţi din nou şi până când Domnul ISUS vine iarăşi, trebuie să fiu izbăvit de sub puterea păcatului. Despre aceasta se vorbeşte aici.
Să luăm un exemplu: să presupunem că-i spun copilului meu de cinci ani, când merge la joacă afară, să fie atent că pe marginea drumului se sapă un şanţ de 3 metri şi îl atenţionez să nu se apropie ca să cadă în el. Dar, cum copii mici nu prea ascultă, el se apropie şi cade în şanţ. Speriat, începe să strige: Tăticule! Tăticule! Eu mă apropii în grabă şi întreb: „Ce sa întâmplat fiule?” Iar el îmi spune: „Tăticule, îmi pare rău că nu te-am ascultat, iartă-mă!” Dacă eu îl las în groapă şi zic: „Fiule, te-am iertat, la revedere”. Vreau să vă pun o întrebare: l-am iertat pe fiul meu? Sigur că da. Dar, l-am salvat? Nu! Aceasta este diferenţa.
Aceasta este diferenţa între Vechiul şi Noul Legământ. În Vechiul Legământ ei erau iertaţi, dar rămâneau în groapă, şi trebuiau să aducă jertfe în fiecare zi. Dar acum, printr-o singura jertfă, este scris: S-a isprăvit”! Acum putem să fim nu numai iertaţi, ci mântuiţi pe deplin. Numele lui ISUS va fi ISUS nu numai pentru că va ierta păcatele, ci, pentru că El va mântui pe poporul Său de păcat, adică, de sub puterea păcatului. El va mântui pe poporul său de gândurile murdare, de gândirea plină de pofte, de mânie, de amărăciune împotriva nevestei, de gelozie şi de orice altă formă a răului. De acea se numeşte ISUS şi aceasta este vestea bună a Noului Legământ. Şi numai pentru că, în acest sens, dumnezeul veacului acestuia ne-a orbit ochii, nu îndrăznim să-L experimentăm în viaţa noastră.
Sunt biserici creştine care folosesc mult expresia: Evanghelia deplină. Ei spun: noi suntem o biserică a Evangheliei depline. Dar ce înseamnă Evanghelia deplină? În mod sigur, aceasta înseamnă că sunt mântuit de sub puterea păcatului. Dacă eşti biruit de păcat, degeaba spui că ai daruri duhovniceşti sau că eşti în Biserica Evangheliei Depline. Domnul ISUS a venit sa ne izbăvească de sub puterea păcatului şi aceasta este vestea buna şi deplină. Adică, suntem nu numai salvaţi de mânia Lui Dumnezeu, ci eliberaţi de puterea păcatului asupra noastră şi pot să fiu salvat de acest trup de moarte care, atât de mulţi ani, m-a tras tot mai jos.
 
Am auzit ceva interesant despre un azil de nebuni. Acolo, după aplicarea tratamentului, fiecare pacient este pus la o probă ca să se vadă dacă şi-a revenit din nebunie sau nu. Bolnavul este dus într-o cameră unde este un robinet deschis şi apa curge în continuu pe podea. Omul primeşte o găleată şi un mop cu care să adune apa şi s-o pună în găleată. Dacă bolnavul încearcă să adune apa înainte de a închide robinetul, doctorii ştiu că acesta mai trebuie să stea acolo în spital. Podeaua nu se va usca niciodată, iar bolnavul poate aduna apă toată viaţa.
Din păcate aşa fac mulţi creştini cu sângele Domnului ISUS. Nu-i rău că ei au cel puţin o găleată şi un mop, dar aş vrea să vă spun că Evanghelia este o veste mai bună decât aceasta, deoarece, Dumnezeu poate să facă ceva cu robinetul acela. Altfel, ea nu ar fi cu adevărat o veste bună. Dacă Dumnezeu mi-ar spune: tu eşti iertat, dar vei fi biruit mai departe, toată viaţa ta, de aceeaşi poftă veche. Eu aş spune: mulţumesc Doamne, dar eu trăgeam nădejde la ceva mai bun. Şi, cu adevărat, este ceva mai bun. El se va numi ISUS pentru că va mântui pe poporul Său de păcat. Aceasta este prima promisiune, chiar pe prima pagina a Noului Testament, dar noi nu băgăm de seama, crezând că se vorbeşte doar de cartea neamului Domnului ISUS. Ne limităm numai la cutare a născut pe cutare, cutare a născut pe cutare şi nu vedem versetul 21! Apoi, întoarcem pagina şi citim mai departe, dar nu vedem această mare promisiune, care, este prima din Noul Testament: mântuirea de păcat!
Aş dori să privim în Evrei 4:15-16: „[15] Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. [16] Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie”.
Deci, noi n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, cu alte cuvinte, noi avem un Mare Preot care are milă de slăbiciunile noastre! De ce? Pentru că El a fost ispitit în toate lucrurile ca şi noi, dar fără păcat. Eu sunt sigur că Dumnezeu putea avea mila de noi fără să ia un trup de om, pentru că el este Dumnezeu. Noi simţim adesea că nimeni nu înţelege prin cea ce trecem noi. Dacă un om foarte bogat merge într-o comunitate cu oameni foarte săraci şi spune: îmi pare foarte rău de voi şi le dă ceva bani, ei nu vor simţi niciodată că acel om bogat a înţeles cu adevărat prin ce trec ei. El care trăieşte într-un palat ca un milionar, ce-ar putea şti despre viaţa noastră de-aici? El poate fi sincer, foarte milos, cu compasiune, dar oamenii aceia săraci nu vor simţi niciodată că el i-a înţeles cu adevărat. De acea, Dumnezeu a luat un trup de om şi a venit la noi - aceasta este vestea bună. El ne-a iubit aşa de mult încât a venit în lumea aceasta murdară şi a trăit aici, şi minunea minunilor, El a fost ispitit în toate lucrurile ca mine şi ca tine.
Mi-amintesc de vremea când ochii mei s-au deschis să vadă acest adevăr, şi interesant, aceasta s-a întâmplat cam la 15 ani după ce am fost născut din nou. Odată, Domnul ISUS a vorbit despre scara pe care a văzut-o Iacov. Iacov a avut un vis: el a văzut o scară de la pământ la cer şi îngeri urcau şi coborau pe acea scară. În Ioan 1, când ISUS a vorbit cu Natanael, El i-a spus că acea scară a fost însuşi Domnul: „Apoi i-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, că, de acum încolo, veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorându-se peste Fiul omului.”” - Ioan 1:51. Întotdeauna m-am gândit că scara acea care cobora din cer s-a oprit deasupra mea. M-am gândit că Domnul nu poate coboarâ la acelaşi nivel ca să fie ca mine. Dar, a fost acea zi când ochii mei s-au deschis la acest adevăr glorios, aşa cum spune şi în Evrei 2:17: „Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului.” - Evrei 2:17. El trebuia să se asemene fraţilor Lui în toate lucrurile, El a devenit ca mine. Atunci am plâns de bucurie şi am zis: Doamne, niciodată n-am ştiut că mă iubeşti aşa de mult, că Te-ai făcut exact ca mine ca să mă ridici din groapa în care eram. Ultima treaptă a scării care cobora pe pământ, nu s-a oprit la 10 metri deasupra mea. Mulţi nu pot crede aceasta, că ISUS s-a făcut exact ca mine, ca să fie ispitit ca mine.
Unii se gândesc că El ar fi pierdut din slavă dacă s-ar fi făcut ca mine. Aceasta nu este adevărat. Obişnuiesc să dau celor din ţara mea un exemplu. Gândiţi-vă la un misionar. Eu trăiesc într-o ţară unde vin misionari, oameni evlavioşi din vest. Şi eu laud pe Domnul pentru bărbaţi evlavioşi care vin de-acolo, oameni care au suferit şi au făcut sacrificii ca să predice Evanghelia oamenilor din ţara mea. Să presupunem că vine în India un misionar din Statele Unite. În raport cu indienii, oamenii de acolo locuiesc într-un confort cu mult mai mare, aşa că, venind la noi, acest om face un sacrificiu. Să presupunem că el locuieşte într-un hotel de lux, de unde pleacă în fiecare zi şi vizitează comunităţile sărace, predicând Evanghelia. Dar, gândiţi-vă la un alt misionar care vine din America şi locuieşte în India într-o locuinţă săracă şi murdară, printre oamenii săraci, vestindu-le Evanghelia. Pe cine a-ţi admira mai mult. A-ţi dispreţui voi pe acest misionar care locuieşte cu voi în mizerie? Nu!
Slava Domnului a crescut în ochii mei când am văzut că El s-a făcut ca mine. El a fost ispitit ca mine în fiecare aspect al vieţii. N-aş fi crezut dacă nu scria aceasta în Scriptură. Şi El n-a păcătuit. Nu vreau să analizez aceasta, vreau doar să găsesc mângâierea care vine din aceasta. Acum pot să spun: „Doamne ISUSE, câteodată când mergeai pe străzile Nazaretului, ai fost ispitit exact ca mine acum. Dă-mi har să rezist ispitei aşa cum ai rezistat şi Tu”. Una din diferenţele Vechiului şi Noului Legământ este aceasta. Vechiul Legământ a fost plin de porunci, asta să faci, asta să nu faci, asta a fost bine; dar în Noul Legământ, Dumnezeu ne-a dat un exemplu prin care a zis: urmează-Mă!
Să presupunem că nici unul din voi nu ştiţi să înotaţi şi eu vreau să vă învăţ. Sunt două căi de a vă învăţa. Una este de a desena mişcările pe o tablă şi apoi să vă spun: acum aruncaţi-vă în apă şi amintiţi-vă ce aţi văzut pe tablă. Aşa a fost Vechiul Legământ. A doua cale este acea de a merge eu însumi în apă şi a spune: urmaţi-mă. Acesta este Noul Legământ. Domnul ISUS nu ne-a dat o mulţime de porunci, ci El a zis: urmeaza-Mă! Eu am fost ispitit ca tine, nu există nici o ispita prin care să nu fi trecut şi Eu, şi El a biruit. El n-a păcătuit niciodată. Să fim atenţi când citim Biblia! Nu este scris că El a trecut prin toate împrejurările vieţii prin care noi trecem. El n-a avut un tată beţiv, o soţie cicălitoare, n-a avut copii neascultători.
Îmi pare rău că mi-au trebuit 15 ani după ce am fost născut din nou ca să văd că Domnul a fost ispitit ca şi mine. De aceea, acum când sunt ispitit spun: „Doamne, Tu ai fost ispitit exact ca mine”, iar apoi merg la Evrei 4:15 unde spune: „Tu ai fost ispitit ca şi mine şi n-ai păcătuit. Eu vreau să merg pe urmele Tale” Vreau să vă spun că aceasta are efect, că lucrează şi dă rezultate în viaţa mea.
Acum să mergem la versetul următor din Evrei 4:16, care spune: „Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” - Evrei 4:16. Noi avem nevoie de două lucruri: îndurare şi har. Îndurare, este un cuvânt al Vechiului Legământ; dar, nu vom găsi har în Vechiul Legământ. Îndurare se referă la iertare. Pentru că toţi am păcătuit, toţi avem nevoie de îndurare. Avem nevoie de îndurare pentru trecutul nostru. Dar avem nevoie de ceva ce tratează viitorul nostru şi acesta este harul. Pentru mulţi ani nu am putut face diferenţa între îndurare şi har, dar apoi am găsit că nu sunt similare. În Vechiul Legământ a fost îndurare, dar în Noul Legământ este har şi îndurare. Prin îndurarea Domnului, El îmi şterge păcatele, vina trecutului, iar prin har sunt îndreptăţit înaintea Lui Dumnezeu. Îndreptăţirea este un alt cuvânt care înseamnă mai mult decât iertarea. Eu multă vreme n-am înţeles sensul acestui cuvânt. Să fi iertat este minunat, dar să fi îndreptăţit, adică socotit neprihănit, este şi mai minunat.
Şi iată cum îmi arată Domnul aceasta: ca şi cum aş sta la tribunal acuzat de mai multe crime. Judecătorul ascultă la toate crimele de care mă acuză procurorul. Procurorul este legea Lui Dumnezeu. Şi, într-adevăr, sunt vinovat de toate cele de care sunt acuzat! Dar, judecătorul se îndură de mine şi zice: eşti iertat. În consecinţă, eu ies afară fericit. Dar, sunt cu capul plecat în faţa mulţimii care mă aşteaptă afară, ca pe un criminal şi un hoţ cum sunt. Aceasta este iertarea. Eu sunt iertat, sunt liber, nu mai trebuie să suport consecinţele şi să merg la închisoare.
Acum să ne gândim la un alt scenariu. Stau în faţa judecătorului, el examinează atent toate acuzaţiile, întreabă martorii şi spune: toate acestea sunt acuzaţii false. El n-a făcut nimic din toate acestea. Să fie eliberat. De data aceasta voi ieşi afară cu fruntea sus. Aceasta înseamnă să fiu socotit neprihănit. Este de necrezut, am comis atâtea păcate împotriva Lui Dumnezeu, şi El, nu numai că mă iartă, dar mă şi socoteşte nevinovat şi mă priveşte ca şi cum nu am comis nici un păcat în toată viaţa mea. Este de necrezut dar este adevărat. Suntem iertaţi şi socotiţi neprihăniţi.
Dar este încă ceva mai mult decât atât. Dumnezeu ne dă har. Să ne ducem înapoi în Matei 1. Prima promisiune pe care Dumnezeu ne-o face în Noul Testament este că El mântuieşte pe poporul Său de păcatele sale. A doua promisiune este în Matei 3:11b: „… El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc”. Aici sunt două promisiuni. Diavolul se luptă să-i facă pe oameni să se sperie de amândouă. Dacă cineva învaţă pe oameni de mântuirea de păcat, oamenii spun: „Aceasta este o teorie a sfinţirii şi o învăţătură foarte periculoasă”. Botez cu Duhul Sfânt? O, asta e pentru fanatici, pentru cei care fac lucruri ciudate. Şi care este rezultatul? Diavolul omoară două vrăbii cu o piatră.
Mi-aduc aminte ce mi-a spus odată Dumnezeu cu privire la diferite religii. El mi-a spus să caut adevărul numai în Cuvânt, nu în religii. Să nu mă las influenţat de fanatism. La început am fost clătinat de falsurile pe care le-am văzut în anumite grupuri de fanatici. Eu nu sunt un penticostal, carismatic sau altceva, eu vreau să fiu doar un adevărat creştin, să experimentez tot ce-mi oferă Noul Testament.
Îmi aduc aminte că, odată, când căutam pe Dumnezeu ca să mă boteze cu Duhul Sfânt, am zis: „Doamne, eu nu vreau să primesc ce zic că au oamenii aceştia, eu vreau cea ce au primit Petru, Iacov şi Ioan în ziua de Rusalii. Vreau, pentru mine, această a doua promisiune a Noului Testament. Chiar dacă milioane de oameni sunt amăgiţi, eu vreau Duhul Sfânt care îmi transformă viaţa, aşa cum a transformat-o a lui Pertu, Iacov şi Ioan. Eu vreau putere! Ştiţi că Duhul Sfânt este numit Duhul Harului? În Evrei 10:29, El este numit Duhul Harului. Adică, harul vine prin Duhul Sfânt. Şi, Harul Lui a venit în mine!
Ce este Botezul cu Duhul Sfânt? Cuvântul botez înseamnă scufundat. Să fi scufundat în Duhul Harului. De ce ar trebui cineva să se teamă de asta? Noi chiar de Duhul Harului avem nevoie. Avem nevoie să fim scufundaţi complet în Duhul Harului.
Sunt două căi de a fi scufundat. Una este prin a merge la un râu; iar alta, este să stai sub şuvoaiele unui râu care cade de sus. Şi acesta este botezul cu Duhul Sfânt. Râurile de apă curg din cer şi eu stau sub şuvoaiele de apă până când sunt îmbibat complet.
Harul nu este o numai o favoare nemeritată. Harul este putere. Aş vrea să vă arăt asta în Scriptură. Niciodată să nu credeţi ceva ce vă spun dacă nu scrie în Scriptură. În 2 Corinteni 14, Pavel vorbeşte despre un timp din viaţa lui când Dumnezeu i-a îngăduit un ţepuş în carne şi el s-a rugat să-i fie luat acel ţepuş. Dar Domnul îi spune în 2 Corinteni 12:9: „…Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită”. Ce este Harul Domnului? Este puterea Lui. Har şi putere înseamnă acelaşi lucru. Harul Meu îţi este îndeajuns pentru că puterea Mea, în slăbiciune este făcută desăvârşită; şi Pavel a înţeles aceasta. Dacă puterea Lui Dumnezeu se odihneşte peste el atunci Harul Lui este peste el. Acesta este Harul şi este îndeajuns.
Eu mulţumesc Lui Dumnezeu că niciodată nu trec prin situaţii grele fără ca Domnul să-mi dea destul Har, adică putere. Laud pe Domnul pentru aceasta. Aceasta este vestea bună. Nu va exista nici o ispită prea mare pentru mine. Nu este nici un uriaş în Cannan care să nu fie sub talpa mea, nici unul. „…păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.” - Romani 6:14. Nu mai sunteţi sub Vechiul Legământ, ci sub Noul Legământ. Nu primiţi doar îndurare, ci primiţi şi har.
Aş vrea să vă arăt încă un verset, care din nefericire nu este aşa de bine cunoscut, dar, care este cel mai clar şi mai complet cu privire la Har din toată Biblia. „Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună” 2 Corinteni 9:8”. Aţi observat că aici se spune de şapte ori despre plinătate? Orice har, din destul, întotdeauna, să vă umple, toate lucrurile, să prisosiţi, orice faptă bună. N-am găsit un verset ca acesta în toată Biblia. De acea un creştin trebuie să fie biruitor în toate lucrurile.
Ştiţi cum îi descrie Efeseni 6:13 pe creştini? „De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul”. Nu contează în ce situaţie eşti. Soră, sunt toţi cei şase copii ai tăi bolnavi în acelaşi timp? Domnul poate să te umple cu orice Har, din destul ca să prisoseşti în orice faptă bună pentru copii şi să poţi întâmpina pe soţul tău cu o faţă fericită când vine acasă. Asta este Har. Este posibil? Tu spui: nu! Atunci ţi se va face după credinţă. Dar dacă spui DA, atunci ţi se va face tot după credinţă. Răspunsul este acelaşi – după credinţă!
Mă gândesc la istoria, din Matei 9:28, care spune că doi orbi au venit la ISUS. Domnul i-a întrebat: „Ce vreţi să vă fac?” Şi ei au spus: „Vrem să ne deschizi ochii”. Atunci, El le-a pus o întrebare: „Credeţi că pot face lucrul acesta?” El nu ia întrebat: „Credeţi că dacă încercaţi mai cu putere veţi vedea puţin?” Sau, în mod similar, ne-ar interoga: „Nu credeţi că dacă încercaţi puţin veţi putea birui păcatul?” Nu asta întreabă Domnul!
Să ne imaginăm că primul orb merge singur într-o cameră I-ar spune: „Doamne, aş fi fericit dacă aş vedea numai cu un ochi. Aş putea umbla, aş vedea drumul, eu cred că tu poţi să-mi deschizi un ochi”. Şi Domnul i-ar spune: „Facă-se după credinţa ta”. El iese afară văzând cu un ochi şi este aşa de fericit.
Apoi, celălalt orb merge şi el în cameră, iar Domnul îl întreabă: „Crezi că pot face asta pentru tine?” El ar spune: „Sigur, cred că pot să văd cu amândoi ochii”. Şi Domnul spune: „Facă-se după credinţa ta”. Apoi, iese afară văzând cu amândoi ochii. Imaginaţi-vă acum o întâlnire, când celălalt îl vede zice: „Hei, asta-i rătăcire, Dumnezeu deschide numai un ochi, cum poţi tu să ai amândoi ochii deschişi?”
Poate da ISUS iertare şi biruinţă? Da, în fiecare caz. Dar, dar se întâmplă ceva cu cei vindecaţi de un singur ochi. Ei vor face o biserică a celor care au credinţă numai pentru vindecarea unui singur ochi. Apoi, vin şi umplu biserica o mulţime de oameni care cred că ISUS poate deschide numai un ochi. În acelaşi timp, celălalt cu doi ochi vindecaţi, deschide o altă biserică unde sunt de obicei mult mai puţini. Ceilalţi îi numesc rătăciţi, învăţători mincinoşi, pentru că ei învaţă că ISUS deschide doi ochi. Asta se întâmplă de două mii de ani.
Şi acum aş vrea să vă întreb dragi fraţi şi surori, dacă aveţi şansa să alegeţi, de care vă alipiţi? Alegerea se face după credinţa voastră, nu după puterea Domnului ISUS. Dacă s-ar face după puterea Lui ISUS, noi toţi am avea amândoi ochii deschişi, dar se face după credinţa noastră.
Timp de mulţi ani am aparţinut de o denominaţie a celor cu un ochi. După ce am fost născut din nou, eram ca omul acela cu găleata, mopul, şi, în acelaşi timp, cu robinetul deschis. Dar Dumnezeu a avut milă de mine. Eu am descoperit un lucru. Nu primeşti noi descoperiri din Cuvânt doar citind Biblia. Primeşti noi descoperiri despre ISUS când ai o sete în viaţa ta. Când am venit cu acea sete înaintea Lui ISUS, El mi-a arătat că păcatul nu va mai stăpâni peste mine.
Aş vrea să vă spun dragi fraţi şi surori, nu contează ce fel de păcat este în viaţa voastră, Domnul ISUS vă poate elibera de păcatul acela. Vă spuneam că atunci când eram tânăr, mă luptam cu poftele care veneau în gândurile mele. Nimeni nu mi-a spus vreodată ce să fac şi mă gândeam că toţi care predică nu au avut niciodată probleme cu poftele. Am început să cred că numai la mine vin gânduri murdare, şi, mă întrebam, de ce am de luptat întotdeauna cu aceste gânduri. Eu credeam că sunt un maniac, pentru că, nu ştiam că am fost iertat. Şi continuam să adun apa cu mopul, dar cu robinetul deschis. Până când am găsit ceva mai bun şi am înţeles că Dumnezeu nu numai că iartă, dar El, mă poate elibera de sub puterea păcatului. Eram prea slab ca să mă eliberez eu însumi, şi atunci, El m-a eliberat prin Duhul Sfânt. Atunci mi-a arătat că El eliberează numai pe cei ce caută biruinţa aşa cum scrie în Exod 2:23. La mijlocul acestui verset zice: „copii lui Israel gemeau din pricina robiei şi scoteau strigăte deznădăjduite”. Strigătele acestea pe care li le smulgea robia s-au suit până la Dumnezeu. Aş vrea să vă întreb, fraţii şi surorile mele, câţi dintre voi aţi gemut pentru că aţi fost biruiţi de păcat. Să plângi noaptea şi să zici: „O, Doamne, iar m-am mâniat, iar am poftit cu ochii”. Şi să gemi pentru asta. O mulţime de creştini nu gem şi nu-i mirare că nu sunt eliberaţi. A geme înseamnă mai mult decât a plânge. Înseamnă a plânge cu suspine adânci şi a zice: „O, Doamne, când voi fi eliberat din această robie?” Strigătele lor pe care le smulgea robia s-au ridicat la Dumnezeu. Şi Cuvântul spune că Dumnezeu a auzit gemetele lor şi El aude gemetele şi astăzi. Mulţi creştini sunt mulţumiţi cu starea lor de înfrânţi, dar ici şi acolo aude Dumnezeu strigătele unora care cer cu gemete Botezul cu Duhul Sfânt, Duhul de Har şi de putere.
Exodul 2:24 spune că Dumnezeu şi-a adus aminte de Legământul făcut cu Avraam şi azi El îşi aduce aminte de legământul veşnic făcut prin jertfa Domnului Isus. El a auzit gemetele copiilor lui Israel şi i-a eliberat. El este acelaşi şi astăzi. Dar El aşteaptă de la noi să gemem şi să plângem pentru eliberare din robie.
Să privim în Evrei 4:16 unde vom vedea că putem primi îndurare ca apoi să primim har care să ne „ajute la vreme de nevoie”. În contextul versetului 15, vremea de nevoie este atunci când suntem ispitiţi. Nevoia mea nu este acea de a avea bani mulţi sau să am o maşină sau casă mai bună. Din nefericire, acestea sunt lucrurile care se predică astăzi prin adunări; aceasta este aşa numita evanghelie a prosperităţii. Nevoia mea este acea de a fi eliberat de trupul de moarte, de natura veche care am moştenit-o de la Adam, astfel încât să fiu eliberat de păcat. Când sunt eliberat de acestea, toate celelalte vin pe deasupra. Deci, „ajutor la vreme de nevoie”, înseamnă vremea când eşti ispitit.
Imaginaţi-vă un alpinist, unul care se crede expert în a se căţăra pe munţi. La un moment dat el alunecă, se agaţă de o stâncă şi se ţine doar cu degetele. Însă, este prea mândru ca să ceară ajutor. El zice: „- Eu sunt expert”; şi cade în prăpastie. De acolo el trebuie să ceară ajutor, aşa că vine ambulanţa şi îl ridică. Aceasta este iertarea de păcat. Noi cădem şi zicem: „- Doamne, iartă-mă!”; şi Domnul se îndură. Aceasta este ambulanţa. Aceasta mă ridică, primesc vindecare şi încerc să urc muntele iarăşi. Însă, alunec iar şi mă agăţ doar cu degetele; iar cad, vine ambulanţa şi ciclu se repetă. Sunt aşa de mulţi creştini care trăiesc aşa. Totdeauna au nevoie de ambulanţă. Mulţumesc Lui Dumnezeu pentru ambulanţă. Nu este ambulanţa o veste bună ori de câte ori cădem? Aceasta este îndurarea, iertarea pe care o primim de la Domnul. Iar, dacă data viitoare când alunec sunt un pic mai smerit şi zic: „- Doamne, nu sunt un expert, te rog ajută-mă şi acum!” - atunci voi găsi Harul care mă ridică la vreme de nevoie.
Care a fost „vremea de nevoie?” Sunt de-acord că era vreme de nevoie când stăteam acolo în prăpastie cu oasele rupte. Dar, a mai fost o vreme de nevoie înainte de aceasta. Înainte de a cădea. Aş vrea să vă întreb fraţi şi surori, când aveţi nevoie de ajutorul Domnului, înainte de a cădea sau după ce aţi căzut? Asta este întrebarea! Când este adevărata vreme de nevoie? Când vom scăpa de ciclul acesta, cădere – ambulanţă? Strigi tu cu gemete spunând: „- Doamne, m-am săturat de atâtea înfrângeri”. Există o viaţă mai bună. Ştiţi voi că nu oricine poate veni la Isus? Domnul a zis: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă pentru sufletele voastre”. Cei ce v-aţi scârbit de atâtea înfrângeri în viaţa voastră, veniţi la Mine. În altă parte zice: „Toţi cei însetaţi veniţi la Mine”. Aceasta înseamnă, că dacă cineva însetează după o viaţă spirituală mai bună, sau dacă cineva recunoaşte că există o uscăciune în viaţa lui, aceluia Domnul îi zice: „- Vino la Mine şi bea”. Este apă vie din belşug. Nu numai ca să-ţi potolească setea, ci să curgă râuri de apă vie din inima ta, care să fie o binecuvântare pentru alţii. Aceasta a spus, Domnul, despre Duhul Sfânt. Dar tu trebuie să însetezi. Aceasta înseamnă să tânjeşti pentru ceva mai mult decât ai acuma. Şi aceasta nu are nimic de-a face cu numărul anilor de când eşti la credinţă. Poţi să fii născut din nou de ieri şi dacă însetezi, Domnul te poate boteza cu Duhul Sfânt. Dar, dacă ai fost născut din nou acum 25 de ani şi ai rămas în aceeaşi situaţie, nu vreau să te forţez, dar vreau să te îndemn, nu mai sta, urcă, înaintează, fi umplut cu Duhul Sfânt; este gratis, dar depinde de tine. Deci, aceasta este vremea de nevoie, când suntem aproape să cădem şi El ne poate păzi. Dacă nu credeţi asta aş vrea să vă dau o temă pentru acasă.
Data viitoare când vei fi ispitit de păcatul care te biruieşte cel mai des şi eşti aproape să cazi, încearcă aceasta: vino cu îndrăzneală la Tronul Lui Dumnezeu, smereşte-te şi spune: „- Doamne, sunt pe cale să cad, arată-mi că cea ce Tu ai spus lucrează. Tu ai zis să mă apropii cu deplină încredere de Scaunul Harului, ca să capăt îndurare şi să găsesc har. Doamne, momentul acesta de faţă este vremea mea de nevoie”. Ştiţi ce se va întâmpla? După câteva momente te vei trezi zicând: „- Hei, nu mi-am mai pierdut cumpătul. Hei, am putut rezista împotriva gândului acela rău”. Aceasta este Evanghelia, este un mesaj al eliberării. Domnul Isus a venit să dea drumul prinşilor de război. El a venit să deschidă uşile închisorilor. El a venit ca noi să putem umbla ca oameni liberi, nu robi ai păcatului. De acea, El ne dă Duhul Sfânt, Duhul Harului Său.
Mulţi mă întreabă: „- Care este dovada Botezului cu Duhul Sfânt? Care este semnul care arată că ai fost umplut cu Duhul Sfânt? Eu spun acelaşi lucru pe care L-a spus Isus. Eu nu pot să răspund mai bine decât El. Fapte 1:8: „Ci, voi veţi primi o Putere când se va pogorâ Duhul Sfânt peste voi”. PUTEREA - aceasta este dovada! Nimic altceva. Dacă nu ai această dovadă, n-ai Duhul Sfânt, chiar dacă ai avea orice altceva. Tu ai nevoie de putere. Putere ca să-mi fiţi martori, a zis Isus. Nu doar să depuneţi mărturie. Sper că faceţi diferenţa între a depune mărturie şi a fi martor. A depune mărturie este inclus în a fi martor, dar, a fi martor este mai mult decât a depune mărturie. Voi veţi primi putere şi veţi fi martori. Nu zice veţi face, ci veţi fi.
Este multă deşertăciune în a face. Mulţi întreabă: „- Frate, ce faci pentru Domnul?” Eu nu fac, eu sunt pentru Domnul. Şi fără a fi, nu poţi face. Tu poţi face multe lucruri fără să fi. Însă, eu vreau să fiu mai întâi, şi, apoi să fac. Voi veţi fi martorii pentru Mine în orice parte a pământului. Dumnezeu are nevoie de martori, ier, pentru aceasta, eu am nevoie de putere. Am nevoie de putere şi de har, care este o putere ce vine prin Botezul cu Duhul Sfânt. Slavă Domnului pentru o Evanghelie aşa de minunată.
Dacă ai Duhul Sfânt toate problemele tale sunt rezolvate. Vă aduceţi aminte de întâmplarea acea din 2 Împăraţi, capitolul 4, unde se spune despre văduva care a venit la Elisei şi i-a spus: „- Cei care ne-au împrumutat, vin să-mi ia copiii ca robi”. Şi Elisei o întreabă: „- Ce ai tu în casă?” Ea a răspuns: „- Roaba ta nu are nimic decât un vas cu untdelemn”. Ca şi cum ai spune: „Eu nu am nimic decât Duhul Sfânt”, iar Elisei vrea să spună: „- Ce vrei să spui când zici că nu ai nimic?” „- Untdelemnul este răspunsul la toate datoriile tale, la toate problemele tale. Du-te şi adu vase cât poţi de multe şi umple-le”. Ea s-a dus, a adunat vase de la toţi vecinii, a turnat în ele şi untdelemnul nu se mai termina. Aceasta este o imagine a slujbei pe care o face Duhul Sfânt. Ei nu puteau experimenta botezul cu Duhul Sfânt în Vechiul Legământ. Recunoşti că ai datorii? Mulţi dintre noi nu recunosc că Dumnezeu ne-a iubit aşa de mult încât ne-a arătat că avem datorii faţă de toţi oamenii de pe faţa pământului. Aceasta a fost crima pe care preotul şi levitul au făcut-o când au trecut pe lângă cel căzut în păcat şi nu l-au ajutat. Crezi că ţi-ai plătit datoria dacă mai mergi încă odată la biserică? Nu frate! Tu ai nevoie să fii umplut cu Duhul Sfânt. Răspunsul este acolo. Cere-i Domnului să-ţi umple inima cu Duhul Sfânt şi cum zice în Efeseni 5:18: „Fiţi plini de Duh” - acesta este răspunsul. Dumnezeu vrea să vă dea Duhul Sfânt fiecăruia dintre voi. Aceasta este a doua promisiune în Noul Testament.
Prima, este, în Matei 1:21: „El va mântui pe poporul Său de păcatele sale”, şi, a doua, în Matei 3:11: „El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc”. Iar noi trebuie să credem lucrul acesta. Nu am putut fi iertat de păcate până nu am recunoscut că sunt un păcătos. De ce Fariseii nu au putut primi iertarea de păcate? Pentru că ei au pretins că nu sunt păcătoşi. Şi Domnul le-a spus: „Eu n-am venit pentru voi care vă credeţi neprihăniţi, ci am venit pentru păcătoşi”. În acelaşi fel, când vorbim despre Duhul Sfânt, o mulţime de creştini spun: „Noi am primit Duhul Sfânt când am fost mântuiţi”. Din punct de vedere doctrinar, Ei sunt convinşi că au Duhul Sfânt. Însă, Isus le zice: „Bine, vă voi lăsa în pace”.
Pe de altă parte sunt creştini dornici şi însetaţi care spun: „Doamne, nu ne mai pasă de doctrină! Ne uscăm, murim, nu avem nevoie numai de o doctrină, avem nevoie şi de putere”. Atunci, o primesc! Ştii de ce nu ai primit-o până acum? Pentru că cineva, nişte oameni, te-au convins cu o doctrină teologică. Eu ştiu că sunt o grămadă de învăţături şi contradicţii cu privire la Botezul cu Duhul Sfânt. Eu nu mă amestec deloc în ele.
Mi-aduc aminte că după ce am fost născut din nou şi eram într-o biserică unde nu se predica de Botezul cu Duhul Sfânt, acolo mi s-a spus că eu am primit totul când m-am întors la Domnul. Atunci mi-am zis: „Doamne, eu nu pot spune că din inima mea curg râuri de apă vie”. Experienţa mea era mai mult ca o pompă manuală. În India avem pompe manuale, la care pompezi şi curge o şuviţă de apă subţire. Tot aşa era viaţa mea. O şuviţă slabă curgea din inima mea, dar nu erau râuri. Însă, Domnul ne-a spus că: „Cine crede în El, din inima lui vor curge râuri de apă vie”. A trebuit doar să fiu cinstit şi să recunosc că acest lucru nu se întâmplase în inima mea. Eu nu vreau să mă convingă cineva cu o doctrină şi astfel să pierd cel mai important lucru din viaţa mea. Aşa am început să-L caut in viaţa mea şi El mi-a răspuns. El mi-a schimbat viaţa şi slujba. Slujba mea creştină a fost aşa de obositoare înainte. Atâta luptă pentru câteva picături de apă. Atunci i-am spus Domnului: „Doamne, apostolii n-au slujit în felul acesta. Eu vreau ca slujba mea să fie râuri de apă vie care să curgă în multe direcţii”.
Când m-am pocăit eram timid, ruşinos, rezervat şi fricos. Eu ştiu că Dumnezeu m-a schimbat şi poate schimba pe oricine. Dar, ţi se va face după credinţa ta. Dacă continui să crezi că Isus poate să deschidă doar un ochi, asta vei avea până la capătul vieţii tale. Ţi se va face după credinţă. Eu nu vă cer să aveţi credinţă pentru maşini mai bune, sau pentru case mai bune, sau lucruri pe care Dumnezeu nu le-a promis. Eu aş vrea să am păr pe cap, dar nu încerc să mă încred în Dumnezeu pentru aceasta. Sunt multe cărţi care ne învaţă cum să ne crească păr pe cap sau dinţi în gură, sau cum să ne îmbogăţim. Eu nu sunt interesat de aceasta. Ce mi-ar folosi să am casă şi maşină nouă şi să fiu biruit de mânie? Ce mi-ar folosi chiar să vorbesc în alte limbi şi să-mi pierd cumpătul în limba maternă? Nu-mi foloseşte la nimic. Vrei să spui că Duhul Sfânt poate controla numai alte limbi şi nu poate controla limba maternă? Acesta trebuie să fie un alt duh. Eu vorbesc în limbi de 28 de ani, dar, înainte de a primi acest dar, am spus: „Dacă Duhul Sfânt nu-mi ţine sub control limba maternă atunci nu vreau să vorbesc în alte limbi”. Vreau să-mi stăpânesc mai întâi limba maternă. Vreau mai întâi să fiu bun şi blând când vorbesc cu soţia sau cu alţii. Eu sunt sătul să aud creştini care laudă pe Dumnezeu în alte limbi duminică dimineaţa şi ţipă la soţie în limba maternă duminică după-masa. Aceasta nu izvorăşte din Duhul Sfânt! Eu am zis: „Doamne, eu vreau limba acea de foc, care a fost pe capul fiecărui credincios în ziua de Rusalii, pentru ca Duhul Sfânt să controleze vorbirea mea 24 din 24 de ore”. De aceasta avem nevoie, putere să biruim păcatul, alături de toate celelalte daruri pe care Dumnezeu vrea să ni le dea. Diavolul ştie că aceasta este o zonă vitală în viaţa unui credincios, şi, de aceea, lucrează ca să ţină oamenii într-o imensă confuzie. El a făcut ca unii credincioşi să cadă într-o extremă, iar, pe alţii, să meargă în cealaltă extremă. Nu contează pe ce parte a prăpastiei cazi, celui rău, îi convine dacă te prăbuşeşti. Dragi fraţi şi surori, haideţi să-l facem de ruşine pe diavolul şi să-l căutăm pe Dumnezeu pentru cea ce ne-a promis, nu pentru cea ce nu ne-a promis şi nu ne foloseşte. Noi vrem să fim martori efectivi pentru Domnul. Să ne încredem în El pentru tot cea ce avem nevoie ca să-I fim martori efectivi aici pe pământ.
În Luca 11, ucenicii au venit la Isus şi au zis: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm”. Ştiţi ce a răspuns Domnul la aceasta? El i-a învăţat rugăciunea Tatăl Nostru, dar nu sa oprit aici. După rugăciunea Tatăl Nostru, răspunzând aceleaşi întrebări, El le-a spus pentru ce să se roage. Începând cu versetul 5, El le zice: „Să presupunem că cineva are un prieten şi se duce la el la miezul nopţii şi-i zice: „- Prietene, împrumută-mi trei pâini căci a venit la mine un prieten şi n-am ce-i pune înainte”. Şi dacă dinlăuntru casei lui prietenul îi răspunde: „- Uşa-i încuiată copii sunt cu mine în pat nu pot să mă scol”; vă spun că dacă nu s-ar scula să i le dea pentru că-i este prieten, totuşi, pentru stăruinţa lui supărătoare, tot se va scula, şi-i va da tot ce-i trebuie. De acea şi eu vă spun că dacă faceţi în felul acesta adică stăruind, veţi primi. Căutaţi cum a căutat omul acesta şi veţi găsi. Bateţi cum a bătut omul acesta şi vi se va deschide. Pentru că oricine cere în felul acesta capătă şi cel ce caută, găseşte iar celui ce bate i se deschide. Pentru că să zicem fiul tău îţi cere pâine, tu-i dai o piatră? Ori, dacă îţi cere peşte, îi dai un şarpe? Sau, dacă îţi cere un ou, îi dai o scorpie? Nu niciodată”. Şi acum ajungem la ultimul punct: Luca 11:13: „Deci, dacă voi care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce i-L cer”. Aceasta face parte din răspunsul Domnului Isus la întrebarea ucenicilor: „Învaţă-ne să ne rugăm”. Care este însemnătatea acestei cereri? Dă-mi, te rog, trei pâini? Cereţi de la Tatăl să vă dea Duhul Sfânt, să vă dea Putere şi să vă dea Har. Cereţi! Şi cum ar trebui să cerem dacă nu primim imediat? Continuă să baţi, să cauţi, să ceri şi spune: „- Doamne nu mă las până nu îmi dai”.
Mai este un lucru foarte important pe care vreau să-l menţionez. Domnul vorbeşte aici de slujire. Cineva vine la noi cu o nevoie. Vă vorbeam despre plata datoriilor. Noi suntem înconjuraţi de oameni în nevoie în lumea aceasta şi când le văd nevoile eu am doar două variante: sau să fac ceva pentru ei, sau să le spun: „- Îmi pare rău, nu te pot ajuta”. Numai în momentul în care voi vedea nevoia altuia voi căuta să am puterea Duhului Sfânt pentru ai putea ajuta. Aş putea spune: „- Eu nu pot să ajut pe toată lumea, eu sunt bine cum sunt”. Majoritatea creştinilor trăiesc în felul acesta. Şi, de aceea, ei nu experimentează adevărata putere a Duhului Sfânt. O mulţime de oameni care zic că cer puterea Duhului Sfânt astăzi, ştiţi ce caută? Ei nu caută putere ca să ajute pe alţii! Nu! Ei nu cer Duhul Sfânt ca să ajute pe alţii, ci pentru că cineva a făcut o mărturisire că a simţit o gâdilare pe şira spinării când a venit Duhul Sfânt peste ei, sau că a fost trântit într-un colţ, sau că a vorbit în altă limbă. Ei caută experienţe senzaţionale după cum au auzit pe alţii mărturisind. Ei caută ceva pentru ei înşişi şi nici nu le trece prin cap să se gândească la nevoile altora. Domnul Isus a zis: „Când va veni Duhul Sfânt peste voi, voi veţi primi o putere ca să-mi fiţi martori până la marginile pământului, pentru ca toţi cei în nevoie să fie ajutaţi”.
Fapte 10: 38, spune: „Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus, ca să umble din loc în loc, să facă bine şi să vindece pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul”. Dacă cerem Duhul Sfânt cu gând să ajutăm pe alţii atunci primim adevărata putere. De ce este biserica aşa de slabă? Domnul a spus: „Eu voi zidi biserica şi porţile iadului nu o vor putea birui” - Matei 16:18. Iadul trebuie să tremure, nu Biserica. Diavolul nu poate să biruie, în Biserică sau în familie, dacă nu numai vom predica, ci vom sta împotriva lui. Mulţi pot predica, dar un slujitor nu trebuie numai să predice, ci să facă ce a făcut Isus. El umbla din loc în loc, să facă bine şi vindeca pe toţi cei care erau apăsaţi de diavolul. Suntem înconjuraţi de astfel de oameni chiar în bisericile noastre, oameni a căror familii suferă. Biserica trebuie să-l lege pe diavolul, să-i ia armele şi să-i elibereze pe cei ce sunt prinşi lui de război. Pentru aceasta avem nevoie de Puterea Duhului Sfânt. Domnul Isus a spus: „V-am dat putere peste toată puterea vrăşmaşului şi nimic nu vă va putea sta în faţă” - Luca 10:19. Fraţi şi surori, aşa ar trebui să fie, dar noi ne rugăm: „Doamne, vindecă-mi spatele, dă-mi o maşină mai bună, o casă mai bună” şi alte lucruri stupide. Uită mai degrabă de durerea ta de spate şi du-te de alungă duhurile rele din casa fratelui tău.
Cred că trebuie să avem o viziune mai înaltă şi să vedem la ce ne-a chemat Domnul Isus în zilele acestea din urmă. Aş vrea să vă încurajez să uitaţi diferenţele doctrinare şi lecţiile de teologie. Numiţi-o cum vreţi, dar cereţi Domnului să vă aprindă pentru el. Nu înţelegeţi cum e botezul cu Duhul Sfânt? - cereţi Domnului ca râuri de apă vie să curgă din voi. Este ceva greşit doctrinar în asta? Cereţi Domnului să vă aprindă aşa de mult cu focul Duhului Sfânt încât să puteţi elibera de diavolul pe cei apăsaţi din jurul vostru. Acesta este cel mai important lucru, iar dacă Domnul vă dă şi darurile Duhului Sfânt foarte bine. Dar voi cereţi Puterea făgăduită.
Timp de 35 de ani am cerut Domnului să-mi dea darul proorociei, pentru că, Scriptura spune să râvnim după cele mai bune daruri, dar mai ales să proorocim. De ce am râvnit după darul proorociei? Pentru că doresc ca în orice predică, Domnul să-mi dea cuvântul profetic ce merge direct la inima oamenilor. Numai prin acest dar pot să răspund la nevoia din inima oamenilor, acea nevoie pe care eu nu o cunosc, dar El o cunoaşte şi mă poate folosi astfel la împlinirea ei.
Vă amintiţi de minunea înmulţirii pâinilor când 5000 de oameni au fost săturaţi? Ucenicii n-au trebuit să producă pâinile, slavă Domnului! Eu spun că slujba mea este întotdeauna de distribuitor, şi nu de producător. Eu nu pot să produc mesajul, dar pot să-l distribui, dacă Domnul mi-l dă. Şi când coşul e gol, mă duc la Isus şi spun: „Doamne, mai sunt câţiva oameni flămânzi acolo, mai ai pâine pentru ei? Şi el are din belşug pentru toţi.
Nu-ţi irosi timpul căutând să produci ceva, şi-ţi umpli mâinile cu ceva cunoştinţă. Asta se întâmplă la atâtea amvoane. Predicatorii sunt tare ocupaţi sâmbătă să pregătească predica de duminică. Nu, de aceasta au oamenii nevoie, ei au nevoie de hrană şi tu nu o poţi produce. Acesta este primul lucru pe care tu trebuie să-l recunoşti.
Când eram tânăr eu credeam că pot să produc hrana, dar am văzut că pregătirea spirituală este mult mai importantă decât pregătirea intelectuală. Trebuie să te umbli înaintea lui Dumnezeu cu o conştiinţă curată, în umilinţă, pentru că, el dă har numai celor smeriţi. Vino înaintea lui Dumnezeu cu faţa în ţărână şi spune: „Doamne, eu sunt gol, te rog ajută-mă ca să nu cad în păcat şi dă-mi te rog pâinile cu care să hrănesc pe cei flămânzi după neprihănire”. AMIN!