Eroii Credintei

Şi noi fiind înconjuraţi
De-un nor aşa de martori
Să-nlăturăm orice păcat
Privind spre malul celălalt
Aşa creştinii au luptat
Ei nu s-au dat în lături. Să le urmăm c-un dor nespus
Credinţa lor supremă,
Căci au luptat şi au învins
Creştinii noştrii ce s-au stins,
De dorul Lui au fost cuprinşi
Mergeau cântând pe-arene.
Când legile-i ameninţau
Şi-atunci ei n-aveau frică.
Când fiarele le slobozeau
Pe mici şi mari îi sfâşiau
Dar ei de dor mai mult ardeau
Nici de-asta n-aveau frică.
De foame istoviţi, de frig,
Ei pribegeau departe.
Prind munţi şi peşteri alungaţi
Prin temniţă, în fier legaţi,
Loviți mai crud, şi-ameninţaţi
De Domnul nu-i desparte.
Cântau al mântuirii cânt
Mergând pe orice cale.
Şi-atuncea când intrau pe rând
În subterane, toţi cântând,
Celui ce zice “Vin curând!
Vegheaţi în aşteptare”.
Căci am să vin ca şi un hoţ
În noaptea cea târzie.
Vegheaţi, păziţi a mele porţi
Şi atunci Eu n-am să vin ca hoţ
Când voi striga la voi la toţi
“Mireasa Mea să vină”.
În vremea ce ne-a mai rămas
Să stăm în aşteptare
Şi înapoi nu, nici un pas,
Nainte, să nu dăm răgaz,
Căci vine Mirele chiar azi
Să îî cântăm OSANA !