Zac POONEN: 27-30 iunie 2010-Conferinta: Slujitorii noului legamant - Seminar 3

1 Corinteni 2:9, un verset citat din Vechiul Testament, “Dar, după cum este scris: ‘Lucruri, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile, pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc’”. Cei mai mulţi creştini, când citesc acest verset, se gândesc la Cer. Se gândesc că în Cer sunt lucruri atât de minunate, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu a auzit de ele şi care nu au intrat în inima omului. Lucruri uimitoare, pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru noi în Cer. Una din tacticile Satanei este să ne facă să ratăm lucrurile pe care le-am putea avea pe Pământ şi să ne facă să credem că nu o să le putem avea decât în Cer. Dacă Satan te va convinge că sunt anumite păcate în viaţa ta, pe care nu le poţi birui pe Pământ, decât atunci când vei merge în Cer, atunci nici măcar nu te vei lupta cu acele păcate. Nu există niciun păcat pe care să nu-l poţi birui. Sunt multe lucruri în viaţa noastră de care nu suntem conştienţi că sunt păcate, în privinţa lor nu putem face nimic. Dar acele lucruri pe care le ştii că sunt păcate, Dumnezeu ne-a dat destulă putere în Duhul Sfânt ca să le putem birui aici pe Pământ. Scopul principal al lui Satan este să te facă să crezi că nu le poţi birui aici pe Pământ. Pe cei mai mulţi credincioşi a reuşit să-i convingă, aşa că nici măcar nu caută eliberarea. Nu trebuie să fim ignoranţi la tacticile pe care Satan le foloseşte. Acest verset este citat din Isaia 64:4 “cum niciodată nu s-a pomenit, nici nu s-a auzit vorbindu-se, şi cum nici n-a văzut vreodată ochiul aşa ceva: anume ca un alt dumnezeu afară de Tine să fi făcut asemenea lucruri pentru cei ce se încred în El”. Aceasta era adevărat în Vechiul Testament, nu puteau să-L înteleagă, vadă sau audă pe Dumnezeu. Când acest verset este citat în Noul Testament, 1 Corinteni 2:9 “după cum este scris…”, continuă în versetul 10 “Nouă însă, Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu”. Deci, nu trebuie să aşteptăm să mergem în Cer, Dumnezeu ni le descoperă acum. Putem rata anumite lucruri, dacă nu-i permitem lui Dumnezeu să ni le descopere prin Duhul Sfânt, “căci Duhul cercetează totul, chiar lucrurile adânci ale lui Dumnezeu”. Apoi spune, în versetul 11 “În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el? Tot aşa: nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu”. Există o zonă a vieţii noastre care este total privată, şi anume gândurile noastre. Chiar dacă ai trăit 50 de ani cu soţul sau soţia, tot nu-i cunoşti gândurile, pentru că este o zonă privată şi nu ne place ca ceilalţi să ştie ce este în mintea noastră. Gândiţi-vă, câtor oameni le împărtăşeşti tot ce îţi trece prin minte? Cei mai mulţi nu împărtăşesc nici cu soţul sau soţia. Dacă îţi împărtăşeşti toate gândurile cu cineva, acea persoană trebuie să îţi fie foarte apropiată, în care poţi să ai toată încrederea, încât să poţi să îi spui tot ce este în mintea ta. Chiar şi celor mai buni prieteni le descoperim doar puţin. Dar uitaţi acest lucru minunat din versetul 11, ultima parte, “gândurile lui Dumnezeu numai Duhul Sfânt le cunoaşte”, dar Dumnezeu îşi descoperă toate gândurile Lui, nouă. Versetul 12 spune “Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile, pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său”. Una dintre marile lucrări ale Duhului Sfânt, lucrare care nu o putea face pentru cei din Vechiul Testament, este să ne descopere cele mai adânci gânduri ale lui Dumnezeu.

Oamenii din Vechiul Testament citeau cele 39 de cărţi ca şi pe o lege. Dumnezeu era Stăpânul lor. Dumnezeu nu era Mirele sau Tatăl lor. Relaţia dintre ei şi Dumnezeu era similară cu relaţia unui angajat cu patronul său. În fabrică primeşti doar ordine. Aşa era Vechiul Testament pentru ei, multe ordine. De aceea îl numea pe Dumnezeu: Stăpân, Dumnezeu Atotputernic, Domn. Dar când a venit Domnul Isus, a spus: “Nu vă rugaţi aşa, ci spuneţi: ’Tată’, pentru că acum Dumnezeu vrea să fie Tatăl vostru”. Chiar mai mult de atât, Domnul Isus vrea să fie Mirele nostru.

Un băiat şi o fată care sunt logodiţi, dacă se iubesc cu adevărat şi au încredere unul în celălalt, nu se vor teme să îşi împărtăşească unul altuia toate gândurile. Singurii oameni cu care nu împărtăşim gândurile noastre sunt cei în care nu avem încredere. Mă simt aşa umil când mă gândesc că Dumnezeu are aşa de multă încredere în mine, încât îmi descoperă toate gândurile Sale. Eu nu mi-aş descoperi toate gândurile unui om, decât dacă aş avea încredere în el, şi aşa suntem toţi. Gândiţi-vă la această minune, Dumnezeu îşi descoperă toate gândurile nouă.

Dacă studiezi Biblia ca şi cei din Vechiul Testament, nu o vei înţelege. Vei descoperi doar nişte legi şi atunci vei începe să fii ca şi un fariseu, vei aplica acele legi altora şi îi vei judeca. Când Domnul Isus era pe Pământ, a rostit cuvinte uimitoare, în Ioan 8:15 făcea diferenţa dintre El şi ceilalţi oameni, cei care studiau Biblia, dar Isus cunoştea inima lui Dumnezeu. “Voi judecaţi după înfăţişare; Eu nu judec pe nimeni”. Vedeţi diferenţa? Acei oameni studiau Biblia şi apoi judecau pe alţii, Isus studia inima Tatălui şi nu judeca pe nimeni. Cum sunteţi voi? Te uiţi în jur şi judeci pe ceilalţi oameni? Şi cu cât crezi că eşti mai sfânt, cu atât judeci mai mult pe ceilalţi. Aceasta este viaţa de sub Vechiul Legământ. Cum se face că Isus, omul perfect, nu a judecat pe nimeni? El va judeca toţi oamenii într-o zi, când se va întoarce pe Pământ, în viitor. Cât a trăit pe Pământ, în cei 33 de ani, Şi-a cunoscut limitele. “Dumnezeu a trasat o limită în jurul Meu şi Eu nu trebuie să judec pe nimeni”. Ştiţi că, în 1 Corinteni 5, scrie că, într-o zi, noi vom judeca îngerii şi vom sta pe tronuri şi vom conduce acest Pământ? Dar nu acum, aceasta se va întâmpla la întoarcerea lui Cristos şi El, de asemeanea, va stăpâni ca Rege şi va judeca, dar aceasta este în viitor. Cât a fost pe Pământ a spus: “Tatăl a trasat un cerc în jurul Meu şi Eu nu trebuie să judec pe nimeni”. Vrei să fii ca Isus? Toţi ar trebui să spunem “Da” şi să nu mai judecăm pe nimeni.

Trebuie să discernem şi trebuie să facem diferenţa între judecată şi discernământ. Dacă nu discerni lucrurile, vei fi înşelat. Este foarte multă înşelăciune în creştinism. Sunt multe duhuri false care imită Duhul Sfânt şi trebuie să avem discernământ. În înţelegerea lucrurilor, Biblia spune că trebuie să fim maturi, nu copii. Biblia ne spune să nu credem orice duh. Dar aceasta este ceva diferit de a judeca. A discerne este pentru mine. Este foarte important pentru voi să înţelegeţi diferenţa dintre a judeca şi a discerne. Am să vă arat acestă diferenţă, din Predica de pe munte. În Vechiul Testament, pentru că nu aveau Duhul Sfânt, nu puteau face această distincţie.

Matei 7:1 “Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi”. Este la fel ca şi alte “să nu …”, pe care le-a spus Domnul Isus. În Matei 6:34 a spus “Nu vă îngrijoraţi”, “Nu vă rugaţi ca şi Fariseii”, ”Nu iubiţi banii”, “Să nu vă fie frică de oameni”, în Matei 10:28, “Să nu îţi urăşti duşmanul” şi “Să nu judeci”. Mulţi dintre noi împlinesc celelalte porunci, dar când ajung la aceasta, nu o iau în serios. Apoi, Domnul Isus spune şi aduce un avertisment, Matei 7:2, “Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura”. Dacă te hotărăşti să judeci, într-o zi Dumnezeu te va judeca pe tine după acelaşi standard, cu care tu i-ai judecat pe alţii. Apoi, în versetul 3 spune: “De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?”. Cei mai mulţi oameni care judecă pe semenii lor, au o bârnă în ochiul lor, de care nu-şi dau seama. Evrei 9:27 spune: “…oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata”. Vedeţi ordinea? Prima dată moartea, şi apoi judecata. Aceasta este ordinea instaurată de Dumnezeu. Când judecă Dumnezeu oamenii? Potrivit cu acest verset, după ce mor. Dumnezeu aşteaptă până omul moare şi apoi îi judecă. Ascultaţi încă odată, Dumnezeu aşteaptă până ce omul moare şi apoi îi judecă. Tu când judeci oamenii? Mult înainte ca să moară. Dar de ce aşteaptă Dumnezeu până ce omul moare? Pentru că întotdeauna are speranţă pentru acel om. Poate mâine se schimbă, poate săptămâna viitoare, poate anul viitor. Nu vreau să îl judec, poate peste 5 ani, poate în ziua dinaintea morţii. Dar noi nu avem o astfel de speranţă. Noi spunem: “Niciodată nu o să se schimbe, tot timpul va fi la fel. Nevasta mea nu se va schimba niciodată, e fără speranţă. Soţul meu nu se va schimba niciodată”. Suntem aşa de diferiţi de Dumnezeu, pentru că nu avem milă. Dumnezeu întotdeauna are speranţă pentru oameni. Isus a avut speranţă pentru Iuda Iscarioteanul până în ultimul moment. Deşi spusese că ar fi fost mai bine pentru el nici să nu se fi născut, totuşi, când a venit să-l trădeze, i-a spus “prietene”. Nu m-ar surprinde dacă Isus l-a şi îmbrăţisat, pentru că Iuda Iscarioteanul a venit să-l sărute şi mi-l imaginez pe Isus îmbrăţisându-l. “Prietene, mă trădezi cu un sărut?” Dacă eu aş fi fost în locul lui Iuda, inima mea s-ar fi topit. Acesta era scopul lui Isus, chiar şi pentru cel mai rău dintre toţi oamenii. Eu spun: “Doamne, vreau să fiu ca Tine”. Acesta este Noul Legământ. “Nu judecaţi”, nu mai inspectaţi vieţile oamenilor.

Ce înseamnă această bârnă din ochiul nostru? Este o atitudine lipsită de iubire, aceasta este bârna. Fratele cutare a curvit, este un pai, dacă tu ai o atitudine lipsită de iubire, aceasta este o bârnă. Când avem bârna, nu putem să vedem lucrurile minunate pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru noi.

Nu trebuie să judecăm, dar de asemenea El spune, după ce în primele 5 versete vorbeşte despre judecată, Matei 7:1-5, în versetul 6 “Să nu daţi câinilor lucrurile sfinte…”. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că trebuie să discern între cine este câine şi cine nu. Vedeţi echilibrul din Scriptură. Nu judeca, dar trebuie să discerni. “Şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor”. Mă uit în jur şi mă întreb care e porc şi care nu. Aceasta nu înseamnă judecată, ci discernământ. Apoi, continuă spunând, versetul 15, “Păziţi-vă de prooroci mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitor”. Din nou, eu trebuie să discern. Este acesta prooroc mincinos, sau adevărat? Cum îmi voi da seama? Versetul 16, nu după darul lui, ci după roadele lui. Dacă te uiţi la dar, vei fi înşelat, uităte la rodul pe care îl are. Vezi tu în el rodul curăţeniei, mai ales al smereniei, dragostei, liber de iubirea de bani? Atunci poţi să culegi “struguri” de acolo, dacă nu, doar spini şi mărăcini. Trebuie să discernem între: câini, porci, prooroci mincinoşi. Discernământul vine atunci când căutăm roade. Există două lucruri: roada şi darurile Duhului. Amândouă sunt necesare.

Isus nu a avut darurile Duhului Sfânt timp de 30 de ani. Apoi a fost uns şi a avut daruri extraordinare pentru lucrarea Lui. Nu îţi trebuie daruri pentru a trăi o viaţă sfântă. Darurile sunt pentru lucrare. Isus a primit aceste daruri la 30 de ani. Timp de 30 de ani a avut roada Duhului şi doar 3 ani şi jumatate a avut şi darurile. Noi avem nevoie de amândouă, pentru că sunt menţionate în Scriptură. Dacă vrei discernământ, spune clar, în Matei 7:16 “Îi veţi cunoaşte după roadele lor”. Şi în cazul în care citeşti Biblia în viteză, Duhul Sfânt ştie că citim Biblia în viteză, de aceea uneori ne mai repetă un verset. Aţi observat aceasta? Ne spune un lucru şi apoi îl repetă. Căutaţi aceste versete care se repetă. Iacov 4:6 spune că Dumnezeu dă har celor smeriţi şi ,dacă nu ai fost atent, se repetă în 1 Petru 5:5. Vreau să ascult aceste versete. Aici spune, în versetul 16, “Îi veţi cunoaşte după roadele lor”. Dacă te uiţi la versetul 20 din Matei 7, se repetă din nou: “Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte”. Acesta este unul dintre cele mai mari avertismente necesare în creştinismul de astăzi. Poţi să cunoşti un om al lui Dumnezeu, nu după daruri, ci după roade. Este singurul mod în care poţi discerne între un adevărat slujitor şi unul fals. Vorbeşte despre oi şi lupi, versetul 16. Cum să discern cine e oaie şi cine e lup îmbrăcat în oaie? Amândoi arată ca o oaie, folosesc aceeaşi Biblie, vorbesc aceeaşi limbă.

Cum să ştim care e lup şi care e oaie? După roade îi veţi cunoaşte, versetul 16 şi 20. Apoi ne-a avertizat în privinţa darurilor. Versetul 22, am privit la acest verset, cum în zilele din urmă vor veni mulţi şi vor spune: “Uite, Doamne ce daruri am avut: proorocie, minuni, am scos demoni, toate în numele Tău”. Şi Domnul spune: “E adevărat, dar ai avut păcat în viaţa ta, nu ai avut roadă. Pleacă de la Mine!” E acelaşi subiect. Nu trebuie să judecăm, dar trebuie să discernem. Ochii noştri trebuie să fie deschişi, nu pentru a judeca, ci pentru a discerne. Care este diferenţa? Când judec, vorbesc rău despre o persoană şi o condamn. Când discern, ascult cu atenţie şi mă uit la viaţa acelei persoane şi spun “nu am încredere în el, el nu-mi poate descoperi gândurile lui Dumnezeu. Poate face minuni, dar şi Diavolul face minuni”. Diavolul se poate preface într-un înger de lumină. Dacă într-o zi ai vedea un înger în camera ta, cum ai şti dacă este Diavolul sau un înger adevărat? Diavolul nu va veni ca Diavol, nu va veni cu coarne şi coadă, ci va veni ca un înger. Slujitorii lui vor predica despre neprihănire. Citim în 2 Corinteni 11:14 “Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină”. Aici, vorbeşte în pricipal cum Satan vine ca şi înger de lumină. Despre cine vorbeşte versetul 13? “Oamenii aceştia sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos”. Despre apostolii falşi şi slujitorii înşelători, apoi spune că Satan vine ca şi înger de lumină. Versetul 15: “Nu este mare lucru dar, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii”. Ce proclamă slujitorii Satanei? Nu îţi spun să păcătuieşti, predică neprihănirea. Ştiaţi aceasta? Că slujitorii lui Satan predică neprihănirea. Spune aici foarte clar. Dacă slujitorii lui Satan predică neprihănirea şi slujitorii Domnului predică tot neprihănirea, cum voi face deosebire între ei? După roadele lor îi vei cunoaşte, nu după cuvintele lor, ci uitaţi-vă la viaţa lor. Mulţi ani am învăţat în biserica mea cum să ascult pe cineva predicând. Avem mulţi predicatori în biserică. Mulţi dintre ei predică neprihănirea cu Biblia în mână. Nu lăsam să predice alţii, care vin cu alte cărţi . Toţi vin cu Biblia şi predică din Biblie. Cum să ştii dacă este un om a lui Dumnezeu? Le spun, ascultaţi duhul lui, nu numai cuvintele lui. De peste 30 de ani predic aceasta în biserica mea. Dragi fraţi şi surori, când ascultaţi un om predicând, ascultaţi duhul lui, nu doar cuvintele lui. Cuvintele pot fi corecte, dar duhul poate fi greşit. Poate fi un duh de mândrie, de necurăţie. Le spun surorilor, le avertizez, când un predicator îţi vorbeşte ţie personal, uită-te la ochii lui şi îţi vei da seama cu uşurinţă dacă are un duh de curvie. Dacă observi aceasta, evită-l. Nu vorbi cu el, îndepărtează-te de el, chiar dacă e un predicator bun, pentru că are un duh necurat. Sunt mulţi oameni talentaţi şi care au un duh necurat. Acelaşi lucru îl spun tinerilor, când vezi o fată sau o femeie, uită-te în ochii ei. Sunt multe femei care, înainte să se pocăiască, au trăit vieţi stricate şi aceasta a afectat felul în care vorbesc şi privesc. Când vin la Cristos, felul cum vorbesc şi privesc nu se schimbă. Ele trebuie să se curăţească şi să lase Duhul lui Cristos să vină în ochii şi cuvintele lor. Am văzut surori care vin la biserică de mulţi ani şi vezi după modul cum umblă, vorbesc şi se îmbrăcă, încă nu s-au curăţit. Spun cuvintele neprihănirii, cântă cântări duhovniceşti, dar este ceva cu duhul lor. Dacă eşti un om sensibil, te vei simţi inconfortabil. Nu trebuie să-i judeci, doar dacă eşti tatăl, soţul sau presbiterul lor, dar trebuie să ai discernământ, altfel vei fi prins într-o capcană care îţi va ruina viaţa. Este foarte important în ziua de astăzi să ai discernământ.

În 2 Petru 2:2 se vorbeşte despre prooroci şi învăţători falşi şi spune că mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău. Care sunt cele 2 caracteristici ale lor? Prima este arătată în versetul 3, lăcomia. Oameni care iubesc foarte mult banii. Oriunde vor merge, doresc să se facă o colectă pentru ei. Dacă sunt păstori, vor spune oamenilor să dea bani pentru ei. Oamenii i-au dat bani şi Domnului Isus şi El i-a acceptat, dar Isus nu era lacom. Nu a spus nimănui de nevoile lui. Astăzi sunt atât de mulţi predicatori care nu fac altceva decât să spună oamenilor despre nevoile lor sau a lucrării lor. Acesta nu este Duhul lui Cristos, pentru că nu îl vedem niciodată pe Isus vorbind aşa. Omul care a vorbit astfel, în Vechiul Testament, era Ghehazi. Naaman, sirianul, a fost vindecat. El a adus proorocului daruri, pentru l-a vindecat, dar proorocul le-a refuzat. Cum a trăit Elisei, dacă nu accepta bani? El accepta bani de la oamenii evlavioşi, aşa trăia, deşi trăia foarte modest. Nu a acceptat bani de la un necredincios, chiar dacă acesta era bogat. El îi spune lui Naaman: “Pleacă, nu am nevoie de banii tăi”. Oamenii bogaţi sunt insultaţi când le refuzi banii.

Ştiţi cine a fost Elisei înainte? El a fost un slujitor al lui Ilie, la fel cum Ghehazi era acum slujitorul lui. Eu cred că Ghehazi putea fi următorul prooroc. Citim că Elisei spăla mâinile lui Ilie, era cunoscut ca omul care toarnă apă pe mâinile lui Ilie. În 2 Împăraţi 3, acesta este titlul dat lui Elisei, aceasta era slujba lui Elisei, să slujească lui Ilie. Şi-a făcut slujba aşa de credincios, încât Dumnezeu l-a uns ca şi următorul prooroc şi i-a dat dublu din ungerea lui Ilie. Sunt sigur că Elisei l-a ales pe Ghehazi prin călăuzirea lui Dumnezeu, exact cum Ilie îl selectase pe el. Iată-l pe Ghehazi, care, într-o zi, ar fi putut primi dublu din ungerea lui Elisei. Astăzi am fi vorbit despre Ghehazi, cel care a avut de patru ori ungerea lui Ilie. Dar omul acesta era lacom. Citim despre toate acestea în 2 Împăraţi 5. S-a dus după Naaman şi el îl întreabă ce doreşte. Ghehazi spune: “Tocmai am început o şcoală biblică, avem studenţi acolo, avem nevoie de nişte bani şi haine pentru ei”. Naaman spune: “Sigur, te rog ia banii şi hainele”. Ghehazi se comportă ca mulţi dintre slujitorii de astăzi, “Nu, nu vreau aşa mult”, dar Naaman spune: “Ia” şi el, “Bine, dacă insişti, voi lua.” Ce înşelăciune. Ghehazi merge cu aceste lucruri şi le ascunde. Când trebuie să ascunzi ceva în viaţa ta, poţi să ştii că acel lucru e greşit. Apoi Gerhazi vine la Elisei, care îi spune: “Ştiu totul despre tine. Ai primit banii lui Naaman? Pe lângă acei bani, vei primi şi lepră, dar nu numai tu, ci şi copiii tăi”. Omul acesta, care putea fi prooroc.

Elisei l-a trimis odată, ca reprezentant al său, să se roage pentru un copil bolnav, copilul a murit şi rugăciunea lui Ghehazi nu a ajutat cu nimic. Sunt oameni care pot fi foarte apropiaţi unui prooroc. Elisei a fost cel mai mare prooroc şi cel mai apropiat om de el era Ghehazi. Dar el nu avea duhul lui Elisei. Poţi sta foarte aproape de un adevărat prooroc a lui Dumnezeu şi să nu ai duhul lui, pentru că tot ce îţi doreşti tu, este darul lui. Eu cred că Ghehazi îşi dorea darul lui Elisei, dar nu dorea duhul lui. Când un om este aşa, Dumnezeu va îngădui o situaţie prin care să-l expună. Dumnezeu ştie foarte bine să dea pe faţă astfel de oameni. Aranjează o situaţie, pentru a-l da pe faţă pe un astfel de om. Dar dacă tu ai discernământ, nu trebuie să aştepţi până Dumnezeu îl dă pe faţă. Aud de câte un păstor american care, după ce a păstorit o biserică timp de 20 de ani, se află ca a fost un curvar. Se află că de ani de zile trăia în curvie, dar în acest timp era un predicator puternic. Şi eu le spun oamenilor: “Cum de nu aţi fost în stare să discerneţi şi să vă daţi seama de duhul lui în toţi aceşti ani?” Îmi amintesc cum am ascultat pe unii dintre aceşti predicatori şi am simţit că ceva nu e în regulă cu el, nu ştiam ce este. Nu ştiam dacă e curvie, dar simţeam că nu pot să am părtăşie cu acel om. Când nu pot să am părtăşie cu un om, îmi dau seama că ceva nu e în regulă. Nu ştiu ce este, Dumnezeu nu îmi descoperă şi nici nu vreau să îmi descopere, pentru că nu sunt interesat de păcatele ascunse ale altor oameni. Simt în duhul meu că ceva nu e în regulă acolo. Acesta este un fel prin care poţi să ştii, să discerni, când nu poţi să ai părtăşie cu cineva. Acesta este un avertisment, ceva nu e în regulă cu acea persoană. Poate fi lăcomie, după cum am văzut în 1 Petru 2:3, “În lăcomia lor vor căuta ca, prin cuvântări înşelătoare, să aibă un câştig de la voi”. Mulţi evanghelişti americani sunt aşa. Rostesc cuvinte înţelepte, citate din diferite locuri din Scriptură, şi în lăcomia lor încearcă să scoată bani de la oameni. Fiţi foarte atenţi.

Spune în 2 Petru 2:15 că au urmat calea lui Balaam. Care este calea lui Balaam? Un rege a trimis un mesaj lui Balaam: “Vino să predici aici”. Balaam îl întreabă pe Dumnezeu şi El îi spune să nu meargă. Apoi regele se gândeşte: “Ştiu eu cum să-i ademenesc pe predicatori, trebuie doar să le dau mai mulţi bani” şi îi trimite din nou un mesaj, prin care îi spune că îi va da mai mulţi bani. Ce spune predicatorul? Mai mulţi bani? Atunci să mă mai rog odată şi apoi spune: “Cred că Domnul îmi spune să mă duc”. Aceasta este calea lui Balaam şi mulţi sunt aşa astăzi. Altă problemă a acestor predicatori este prezentată în versetul 14, “Le scapără ochii de curvie”. Poate veţi spune: “Credeam că numai în inimă sau în minte este curvie”. Ceea ce este în inima omului iese afară prin două uşi: gura şi ochii. Ce ai în inimă, va ieşi afară prin gura ta, dar dacă eşti un om care se poate controla, îţi vei ţine gura închisă, dar atunci va ieşi pe ochi. Curvia se vede în ochii unui om. Poţi să îţi ţii gura închisă, dar ochii nu îi poţi ţine închişi. De aceea spun întotdeauna “Uitaţi-vă în ochii omului, să vezi dacă este curăţenie”. Curăţenia este semnul unui om a lui Dumnezeu. Nu numai curăţenia, mai este ceva ce trebuie să vedem. Proverbe 6:16 “Şase lucruri urăşte Domnul, şi chiar şapte Îi sunt urâte”. Dacă sunt 7 lucruri care îi sunt urâte Domnului, vreau să ştiu care sunt acele lucruri. Primul, versetul 17, ochii trufaşi. Ai putea să spui din nou, credeam că mândria este în inimă. Da, aşa e, dar iese afară pe ochi, va ieşi şi pe gură, dar un om poate să îşi ţină gura închisă, dar nu îşi poate ţine ochii închişi. În ochii unui om se poate vedea mândria şi curvia. Poţi să vezi un duh de flirt în ochii unei femei. În versetul 25 “N-o pofti în inima ta pentru frumuseţea ei, şi nu te lăsa ademenit de pleoapele ei”. Poate vei spune: “Credeam că o femeie te prinde cu braţele ei”, aceasta e mai târziu, prima dată cu ochii ei. Fii foarte atent. Dacă te uiţi în ochii unui om, şi cauţi smerenie şi puritate, şi vezi că omul este liber de lăcomie, acestea sunt nişte repere pe care Dumnezeu ni le-a dat pentru a ne păzi şi să nu fim înşelaţi.

Ne-am uitat la 1 Corinteni 2, unde ni se spune că Duhul doreşte ca noi să primim gândurile lui Dumnezeu. Gândurile lui Dumnezeu sunt gânduri de smerenie. Cu cât vom absorbi mai mult gândurile lui Dumnezeu, cu atât va fi mai multă smerenie în ochii noştri, în vorbele şi în viaţa noastră. Se poate observa aroganţa, atunci când o persoană vorbeşte. Poate rostesc cuvinte adevărate. Aroganţa se poate observa şi atunci când o persoană vorbeşte prea mult. Sunt oameni care nu vorbesc rău, dar tot timpul vorbesc, sunt plini de ei înşişi. Am fost odată în vizită la cineva, amândoi erau credincioşi, şi am petrecut o oră discutând. Eu am vorbit cam 4 minute şi soţul 2 minute, restul soţia. Nu a spus nimic păcătos, dar am simţit un duh acolo. Femeia aceasta chiar se crede importantă. Vorbea tot timpul şi pe alţii nu îi lăsa să vorbească. Nu vorbea rău de nimeni, cita versete, ne spunea cum Domnul i-a vorbit ei şi noi, bărbaţii, stăteam şi ascultam. Nu acesta este sfârşitul poveştii. A început să vină la biserica noastră şi noi predicăm în biserica noastră ca fiecare să se judece pe sine însuşi. După 3-4 ani, m-am întors în acea casă şi devenise o soră aşa de tăcută, o femeie evlavioasă. Eu nu am judecat-o când ea a vorbit timp de 54 de minute. Nu am judecat, dar am avut discernământ. Nu m-am comparat cu ea, pentru că am zis: Dumnezeu mi-a dat mie mai multă lumină. Ea este tânără pe cale şi nu are atâta lumină, dar într-o zi va fi luminată şi va deveni o soră minunată. Şi aşa a şi devenit, Dumnezeu are întodeauna speranţă pentru oameni. Nu judeca pe nimeni, ci să ai speranţă pentru ei. Spune: “Dumnezeu încă nu i-a dat lumină, dar vor fi luminaţi şi ei”. Unii oameni mor în încăpăţânarea lor, nu toţi oamenii se schimbă, dar eu vreau să am gândurile lui Dumnezeu. Este unu dintre cele mai binecuvântate lucruri din Noul Legământ. În Vechiul Testament nu îl puteau avea. A fi un slujitor al Noului Legământ nu este îndeajuns să studiezi Biblia, ci trebuie să auzi gândurile lui Dumnezeu şi să înveţi să gândeşti cum gândeşte Dumnezeu.

Cu câţiva ani în urmă, a trăit un mare om de ştiinţă, creştin, şi el a descoperit lucruri minunate în natură. Lucruri care putea fi folosite în folosul omenirii. Iată cum a descris el aceste lucruri: “Descoperirile mele sunt gândurile mele, care urmează gândurile lui Dumnezeu”. Aceasta înseamnă că, în urmă cu mulţi ani, Dumnezeu a creat pământul şi a pus legi şi omul de ştiinţă nu făcea decât să descopere acele legi. El urma gândirea lui Dumnezeu, în lumea fizică. Ştiţi că modul cum se produce electricitate, cu magneţi şi apă curgătoare, dacă ar fi fost cunoscut de Adam, el putea avea electricitate în grădina Eden? Şi în timpul lui Adam erau ape curgătoare, erau magneţi, şi dacă Adam avea cunoştinţe despre electricitate, putea să producă curent electric atunci. Dar omul a descoperit electricitatea doar în urmă cu 100-200 de ani, pentru că doar atunci a început să înţeleagă gândurile lui Dumnezeu, aplicate la lumea fizică. Şi eu vreau să gândesc aşa în ce priveşte Biblia. Vreau să citesc Biblia şi să înţeleg gândurile lui Dumnezeu, nu să o citesc ca şi pe o carte de istorie sau chimie, pentru că atunci voi găsi numai nişte porunci.

Atunci când găseşti numai legi, nu faci decât să aplici acele legi celor din jur. Când fariseii doreau să ucidă cu pietre acea femeie prinsă în curvie, aveau un verset pentru practica lor, era un verset clar în Vechiul Testament, care spunea că o femeie prinsă în curvie trebuie omorâtă cu pietre. Nu era ideea lor, era ceea ce scrisese Moise în Lege. Veţi întreba care e problema? Scrie în Biblie să fie omorâtă cu pietre. Dar Isus, care asculta gândurile lui Dumnezeu, a ajuns la o concluzie diferită. Eu nu am să arunc cu pietre, “femeie eu nu te condamn”. Ştiţi ce a spus Isus, dacă e cineva fără pacat, să arunce cu pietre. Toţi au plecat, dar a rămas un om, care nu avea păcat. Cine? Isus, El putea să ia o piatră, “Eu sunt fără păcat, pot să te omor”. Isus nu aruncă pietre în oameni, e minunat că Isus nu are pietre în buzunare. El nu aruncă pietre, ne-a iertat. Aceasta nu înseamnă că Isus nu consideră curvia un păcat grav, este foarte grav, de aceea a spus femeii să nu mai păcătuiască niciodată. Dar gândurile lui Dumnezeu, în spatele acestui verset, sunt “iart-o”. Când vei înţelege gândurile lui Dumnezeu, nu te vei grăbi să judeci pe alţii, pentru că gândurile lui Dumnezeu sunt pline de milă. Biblia spune că Dumnezeu este bogat în milă. Eu m-am gândit în felul următor, când l-am întâlnit pe Dumnezeu pentru prima dată, ce mi-a arătat? Milă. Tu când l-ai întâlnit prima dată pe Domnul Isus, nu când ai auzit de El, ce Ţi-a arătat? Milă. Eşti tu un om al lui Dumnezeu? Eşti tu o femeie a lui Dumnezeu? Când oamenii se întâlnesc cu tine, ce trebuie să primească de la tine, în primul rând? Milă, pentru că acum tu eşti un reprezentant al lui Dumnezeu. Oamenii trebuie să îl vadă pe Dumnezeu în tine. Dacă ai înţeles gândurile lui Dumnezeu, înţelegi că trebuie să arăţi milă.

Un ultim verset în Plângerile lui Ieremia 3:22-23, “Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare!” Ştiţi ce înseamnă aceasta? Înseamnă că în dimineaţa aceasta, Dumnezeu vrea să îmi arate milă, pentru că ştiu că nu voi trăi o viaţa perfectă. Chiar şi această predică aş fi dorit să fie perfectă, dar nu e. Nimic nu e perfect, încercăm să facem tot ce putem, dar nu este perfect. Când nu e perfect, am nevoie de milă. Am nevoie de milă la sfârşitul unei predici. “Doamne, eu am încercat tot ce am putut, dar ştiu că nu a fost perfect, ai milă de mine”. Este o milă nouă. Ce înseamnă “îndurări noi”? Dumnezeu se uită la mine şi este ca şi cum ar spune: “Frate Zac, nu Ţi-am arătat niciodată milă, acum îţi arat milă pentru prima dată”. Şi eu spun: “Doamne, dar cum rămâne cu aceşti ani care au trecut?” şi El spune: “Uită toate acele lucruri, în această dimineaţă primeşti o îndurare nouă”. Slavă Domnului, sunt aşa de fericit. Şi apoi Domnul spune: “Aşa trebuie să te comporţi şi tu cu ceilalţi oameni”. Când te uiţi la un om, nu spune: “l-am iertat de prea multe ori”. Nu, ci spune: “Doamne, nu l-am iertat niciodată”, deşi poate l-ai iertat de 500 de ori, dar nu-mi amintesc, este o îndurare nouă, pe care doresc să o arat. Gândiţi-vă dacă soţii s-ar putea uita la soţii în felul acesta: “Soţia mea nu a făcut un lucru greşit în cei 30 de ani de căsătorie, astăzi este prima dată când mi-a greşit, aşa că o iert”. Îndurările se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Gândiţi-vă surori, dacă v-aţi putea uita la soţii vostri aşa: “de 40 de ani sunt căsătorită şi soţul nu mi-a greşit niciodată, astăzi, pentru prima dată, a greşit”. Acesta este înţelesul noii îndurări. Dacă citeşti doar în trecere Scriptura, nu o să înţelegi, dar dacă îţi deschizi inima Duhului Sfânt, El îţi va descoperi gândurile lui Dumnezeu şi apoi nu vei mai lua pietre să arunci în oameni. Şi vei spune: “Nu te condamn”. Mila lui Dumnezeu se înnoieşte şi faţă de mine în această dimineaţă, aşa că pot să îi iert pe toţi.

Să ne rugăm: “Tată ceresc, ajută-ne să înţelegem gândurile Tale, ajută-ne să avem discernământ şi să umblăm în smerenie înaintea Ta. Ne rugăm în numele lui Isus”