Viziunea lucrarii

 

Viziunea Bisericii „HARUL” Zalău
Biserica Creştină Evanghelică “HARUL” susţine că, adevărul despre viaţa şi mântuirea omului este definit în mod necesar şi suficient, în Biblie. Confesiunile religioase trebuie să înveţe şi să practice cu prioritate adevărurile biblice, nu cele specifice tradiţiilor religioase. În mod restrictiv, Dumnezeu cere fiecărui om şi fiecărei biserici, să se raporteze la El potrivit cu adevărul şi cerinţele Sfintei Scripturi.
Mântuirea începe ca răspuns al credinţei personale a fiecărui om la lucrarea mântuitoare a lui Hristos descrisă în Evanghelie şi care este urmată de naşterea din nou pe care o face Duhul lui Dumnezeu. Apoi, păstrarea mântuirii se poate face numai prin lucrarea Duhului Sfânt şi prin părtăşia într-o biserică locală vie. Biserica Creştină Evanghelică „HARUL”, este una din aceste biserici locale. Aici se poate vedea roada unor vieţi schimbate şi care continuă să fie transformate, păstrând prin Duhul o închinare şi o slujire vie.
În acelaşi timp, prin această Biserică, Domnul doreşte să ridice o mărturie a posibilităţii unei treziri spirituale, pornită de la nivel individual şi cuprinzând apoi o mare masă de oameni, din mai multe Biserici sau confesiuni religioase. Biserica „HARUL” a primit această chemare în mod succesiv, prin mai multe înştiinţări profetice, pe măsura acţionării în sensul direcţiilor descoperite. Esenţa acestei chemări constă într-o reformă a închinării, care să integreze, prin puterea Duhului Sfânt, toate învăţăturile bisericii primare, respectiv manifestările descrise în Scripturi şi practicate de urmaşii lui Hristos. Sub acest aspect, în închinarea personală sau tradiţională din bisericile noastre actuale, se cer aduse în mod continuu corecţii biblice, ori de câte ori adunarea s-a abătut de la adevăr şi nu este „în clocot ” pentru El. Când o astfel de corecţie se extinde la nivelul unei mase de oameni care sunt readuşi pe făgaşul unei vieţi sfinte spunem că are loc o trezire spirituală.
Potrivit chemării Bisericii „HARUL”, slujirea ei este deschisă unui cadru interconfesional. Prin aceasta se susţine valoarea unică a relaţiei cu Dumnezeu realizată printr-o credinţă vie, bazată pe cunoaşterea exactă a Scripturii şi care duce la experimentarea reală a puterii ce sfinţeşte viaţa. În afara sfinţirii biblice a vieţii fiecărui om orice manifestare religioasă sau orice biserică este supusă rătăcirii. Asupra acestui aspect ne-a atenţionat Domnul Isus Hristos în Matei 22.29 – „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.”.
O cale practică de realizare a acestei viziuni o constituie formarea grupelor de rugăciune cu caracter deschis din case. Ele nu trebuie să funcţioneze în contradicţie sau ca un substitut al bisericii, ci constituie un cadru restrâns în care se pot îndeplinii într-un mod mai personal nevoile părtăşiei creştine reale. Acesta a fost cadru biblic al formării Bisericii Creştine în Scriptură. Istoria confirmă faptul că, dea lungul veacurilor, acesta a fost şi cadru de debut al bisericilor evanghelice de pretutindeni, inclusiv din ţara noastră. De menţionat aici este faptul că flacăra din case poate fi stinsă prin instituţionalizare. Totodată, grupele care nu promovează părtăşia sfântă se condamnă la autodizolvare.