Prezentare

Biserica HARUL Zalau - începutul lucrării
Cea mai mare parte a celor care s-au implicat în această biserică au început apropierea de Dumnezeu în Biserica Creştină Baptistă Nr. 1 din Zalău. Aici, în timp ce biserica s-a implicat în propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu şi în misiunea creştină, s-a constatat un regres accentuat în zonaînchinării şi a rugăciunii. Rămânerea în această stare de pasivitate a condus treptat viaţa a tot mai multe persoane la un real declin. După revoluţia din 1989 şi apariţia noilor condiţii economico-sociale, pierderea pasiunii pentru închinare s-a adâncit tot mai mult, devenind alarmantă mai ales între tineri. În acel timp, însă, Duhul lui Dumnezeu a mişcat inimile câtorva surori să iniţieze un mic grup, care, a început să se roage pentru trezirea spirituală a bisericii. În acest grup de iniţiativă cel mai activ rol l-a avut o femeie din adunare la care toţi îi spuneam sora Aura. În mod individual, fiecare din grup se ruga, postea sistematic şi participa la întâlnirile de rugăciune organizate în biserică. Totodată, simţind nevoia unui climat mai intim şi personal de rugăciune s-au organizat întâlniri săptămânale în casa unuia dintre ei. La aceste întâlniri se promova o participare deschisă şi nu aveau niciodată loc în paralel cu serviciile oficiale ale bisericii. Astfel, aici puteau participa credincioşi evanghelici şi din alte confesiuni creştine ce aveau o vie preocupare pentru rugăciune. Tot aici se puteau manifesta liber darurile Duhului Sfânt şi se invitau adesea persoane care aveau dar de proorocire. În aceste împrejurări, prin Cuvântul Domnului şi prin descoperiri profetice specifice, Dumnezeu a călăuzit lucrarea lor anunţând că El va face o mare o trezire spirituală nu numai în biserică ci şi în oraş. Aşa s-a născut şi întreţinut, printr-o “rămăşiţă” din biserică, viziunea directoare a unei mişcări spirituale ce urma să vină.
La sfârşitul anului 2000, unul din prezbiterii Bisericii Baptiste Nr. 1, Constantin Joldes, s-a îmbolnăvit de o boală de sânge foarte gravă (purpură trombocitopenică autoimună). În urma tratamentului administrat sub supravegherea personalului de la Spitalul Oncologic din Cluj, boala nu s-a ameliorat, ci dimpotrivă, au urmat alte efecte secundare, care au cerut oprirea grabnică a tratamentului medicamentos aplicat. Totodată, medicul a precizat că nu există nici o altă alternativă medicală. În acel timp de aşteptare, Dumnezeu a trimis la el o soră din Biserica Penticostală. Într-o vedenie, ea a primit o înştiinţare expresă cu privire la posibila vindecare. Domnul îi punea o condiţie severă referitoare la viaţa devoţională (de rugăciune) aflată atunci în declin, cerând trecerea grabnică la post şi rugăciune. Postind împreună cu soţia şi familia acestei femei de două ori pe săptămână, Dumnezeu a intervenit în aşa fel astfel că după trei luni starea sănătăţii a fost restabilită.
Acest eveniment a fost numai unul dintr-un lanţ în care s-au interferat şi succedat, dând naştere unor căutări spirituale mai profunde. Acestea au dus în final la ceea ce este cunoscută sub numele de Mişcarea de la Zalău.
În continuare, supravieţuitorul acestei boli şi martorul evenimentelor care au urmat, va prezenta evoluţia celor mai semnificative aspecte legate de istoria Bisericii Creştine Evanghelice HARUL din Zalău.
Debutul mişcării
Dumnezeu a ales un timp în care ne-a făcut mai multe provocări specifice în lanţ. În ce m-a privit pe mine, s-au înlănţuit: şocul bolii ce prevestea 3-6 luni de viaţă, eşuarea tratamentului medicamentos, înştiinţarea profetică despre vindecarea prin post şi rugăciune, şi în final, intervenţia miraculoasă a lui Dumnezeu. Dacă altă dată treceam cu uşurinţă peste ele, acum am refuzat să le socotesc întâmplătoare, ci le-am interpretat ca semne prin care Domnul îmi spunea ceva important. Trebuia imediat să corectez atitudinea pasivă pe care am avut-o atâţia ani în închinare, şi, în special, faţă de darurile Duhului Sfânt. Astfel, împreună cu soţia, am început să citim Scriptura, urmărind cu atenţie tot ce ne învaţă despre lucrarea Duhului Sfânt. Paralel, am început să mergem tot mai des la seri de rugăciune, însoţiţi de mai mulţi fraţi şi surori care erau deschişi acestei noi căutări. Aici, în inimile participanţilor şi-a făcut apariţia o sete crescândă de sfinţire şi dedicare a vieţii. În acest context, o primă persoană din grup,a fost cercetată şi umplută de Duhul Sfânt, timp în care, a început să vorbească în limbi. Aceasta a deschis parcă o cale a posibilului şi a stârnit credinţa celor ce au văzut-o. După ea, pe rând, au urmat tot mai mulţi fraţi şi surori care au fost cercetaţi şi umpluţi de Duhul Sfânt. Unii dintre ei au primit darul vorbirii în limbi, alţii aveau vedenii sau darul proorociei şi se vindecau mulţi bolnavi pentru care se ruga grupul. În decurs de două luni numărul celor care au experimentat o umplere specială cu Duhul Sfânt s-a ridicat la aproximativ 80 de persoane. În scurt timp, în biserică au apărut forme noi de manifestare în rugăciune, cântare şi practicarea darurilor duhovniceşti. O dată cu aceasta, serviciile de închinare din biserică s-au înviorat şi locurile de rugăciune au devenit neîncăpătoare.
Pentru a se crea un cadru biblic de închinare liber manifestării darurilor Duhului Sfânt, de la 1 Noiembrie 2004, prin hotărârea Adunării Generale a Bisericii Baptiste Nr. 1, 115 persoane s-au înscris pentru a forma o nouă biserică. Ea se numeşte acum Biserica Creştină Evanghelică „HARUL”. Slujirile acestei biserici au debutat într-un cadru interconfesional, şi potrivit chemării descoperite în mod profetic, va desfăşura în continuare tot o activitate interconfesională.
La început, întâlnirile Bisericii HARUL au avut loc într-un spaţiu închiriat din oraş. De la 1 Septembrie 2006, Biserica s-a mutat în Str. SĂRMAŞ, Nr. 1 unde a fost construit un local propriu de închinare, numit Centrul Creştin Evanghelic „HARUL”.
La ora actuală, în această Biserică are peste 400 de membrii şi peste 200 de aparţinători. Pentru toţi este o mare bucurie faptul că peste 100 de tineri sunt înrolaţi într-o slujire activă în biserică şi în lucrarea de misiune.
În mod regulat, la întâlnirile Bisericii Creştine „HARUL”, participă între 500-700 de persoane, dintre care foarte mulţi prieteni şi simpatizanţi din mediul interconfesional. Începând cu luna ianuarie 2005, aici au fost organizate mai multe botezuri nou testamentale unde au încheiat legământul cu Domnul aproape 300 de persoane. La cursurile de ucenicie organizate de biserică participă în prezent câteva zeci de persoane.
Esenţa Mişcării de la Zalău
Duhul Sfânt a adus un val de trezire spirituală ce a atins mai mulţi oameni din biserică şi din afara ei. Schimbările care au avut loc în viaţa lor au fost esenţiale şi molipsitoare. Odată cu schimbările conceptuale privind darurile Duhului Sfânt s-a transformat închinarea. Tineri şi vârstnici au realizat o unitate în duh necunoscută până atunci şi imposibilă prin eforturi umane. În acest timp, cântările au început să fie trăite ca o închinare personală, iar rugăciunile au fost rostite de către fiecare.
Fraţi şi surori care până atunci trăiau o viaţă de credinţă pasivă au început o nouă relaţie cu Dumnezeu. Ei îşi făceau acum timp să vină la majoritatea întâlnirilor de rugăciune, citeau cu mare interes Scriptura sau alte cărţi cu mesaje devoţionale şi erau foarte preocupaţi de sfinţirea vieţii.
Alţii care practicau în ascuns păcate precum alcoolul, fumatul, minciuna sau alte escapade păcătoase, au venit la închinare, şi-au mărturisit păcatele şi au renunţat la ele.
Unii dintre cei care veneau la întâlniri erau oameni de afaceri. Ei au început să-şi analizeze toate aspectele păcătoase pe care le practicau în viaţă sau în afaceri şi au renunţat la orice compromis. Pentru unii dintre ei, aceasta a însemnat renunţarea la anumite afaceri, iar în anumite situaţii s-a ajuns chiar la închiderea companiilor lor.
Au existat apoi oameni căzuţi de la credinţă, în adânci păcate, care i-au condus la serioase dependenţe. În urma luptei spirituale prin post, rugăciune şi mustrarea cu autoritate a legăturilor demonice care-i ţineau, ei s-au reîntors în biserică, mărturisind eliberarea şi cerând iertare.
O mare schimbare s-a produs în viaţa tinerilor. S-a constatat că datorită unei atmosfere reci şi oficiale, cei mai mulţi adolescenţi participau la întâlniri fără nici un interes major. Unii dintre ei au început să vină la întâlnirile de rugăciune ale grupului. Aici, Duhul lui Dumnezeu i-a cercetat, le-a vorbit în mod specific şi s-au predat Domnului. În tot mai mare număr, ei au început să slujească lui Dumnezeu cu un mare devotament care întrecea de cele mai multe ori pe al adulţilor. În mod special ei sunt implicaţi în grupele de laudă şi închinare. Mărturiile lor directe şi înregistrările făcute pe DVD sau radio, au determinat sute de tineri din ţară să înţeleagă altfel chemarea Domnului la o închinarea plină de pasiune.
Viaţa tuturor celor cuprinşi în noua mişcare a devenit o mărturie vie şi activă. Ei mărturiseau în continuu despre tot ce a făcut Domnul în viaţa lor şi printre ceilalţi participanţi la întâlniri. Schimbările din viaţa lor au fost aşa de mari încât provocau uimirea vecinilor, cunoscuţilor, sau, în cazul unor bolnavi, chiar a medicilor. Unii dintre aceştia, curioşi de cele întâmplate, au început să frecventeze întâlnirile de rugăciune. Chiar în timpul de rugăciune, o parte dintre ei au primit pe Domnul şi au rămas în biserică. Un impact mare l-a avut asupra celor noi veniţi descoperirile stărilor inimilor lor prin vedenii, mesaje profetice sau vindecări miraculoase. Aceste călăuziri specifice au întărit nu numai convingerea lor despre prezenţa şi puterea Domnului, ci totodată, credinţa şi dedicarea tuturor celorlalţi fraţi. După ce s-a văzut în tot mai multe cazuri ce face Domnul cu cei care şi-au dedicat viaţa în întregime Lui, a fost mai uşor şi pentru alţii să înceapă o căutare pasională a lui Dumnezeu.
Ecoul Mişcării de la Zalău s-a răspândit mai întâi în judeţ şi apoi în toată ţara. Atunci, în biserică s-au format grupe de fraţi, surori şi mulţi tineri, care au fost încredinţaţi în mâna Domnului şi trimişi în misiune. Pretutindeni s-a slujit cu mesaje evanghelice însoţite de mărturisiri şi cântare creştină. Văzând şi simţind manifestările proaspete ale Duhului Sfânt, zeci de biserici şi-au reconsiderat modul de închinare şi viaţa de rugăciune. În acelaşi timp, provocaţi de dedicarea şi slujirea tinerilor de la Zalău, s-au predat Domnului grupuri mari de tineri. Dintre toţi, o mişcare aparte a avut loc între studenţii de la Cluj. Ei se întâlnesc în fiecare marţi (la început a fost luni) seara, la Biserica Penticostală Speranţa din Mărăşti, unde participă în jur de 1.000 de persoane. După o perioadă de maturizare, ei s-au organizat în grupe de misiune. Slujirea lor are deja multe roade în Zalău, Cluj şi în alte localităţi din jur.
Aşa am înţeles, mai bine, cum odinioară Domnul ISUS provoca ucenicii să creadă. Mai întâi, ei trebuiau să audă şi să înţeleagă Evanghelia. Apoi, ei puteau vedea diferite semne şi minuni săvârşite prin puterea Duhului Sfânt. Accentul major era pus pe mesajul evanghelic, dar care adesea era însoţit, dovedit sau aplicat prin lucrări miraculoase. Ani de zile mai înainte, am făcut o mare greşeală, limitând lucrarea Duhului Sfânt la nivelul înţelegerii raţionale şi confesionale. În vremea cercetării, mi-a fost greu să recunosc, dar aceasta mă condusese la pasivitate, urmată de o necredinţă în tot ce era scris în Scripturi şi în toate aspectele vieţii spirituale experimentate de biserica primară. Echilibrul dintre adevărul Cuvântului şi puterea Duhului este calea stabilită de Dumnezeu pentru viaţa creştină normală, căci, singură: „slova omoară, dar Duhul dă viaţă” (2 Cor. 3.6).
Mişcarea de la Zalău şi Biserica HARUL este un caz actual ce demonstrează încă o dată că dacă o biserică crede ceea ce au crezut primii creştini, va avea parte de roadele şi darurile Duhului Sfânt care s-au manifestat pretutindeni în bisericile primare, respectiv la Ierusalim, Antiohia, Roma, Corint, Efes, Tesalonic, etc. Tatăl, Fiul sau Duhul Sfânt nu pot pierde ceva din esenţa Lor şi să rămână, în acelaşi timp, tot Dumnezeul biblic (Evrei 13.8). Această mişcare este o mărturie reală şi actuală despre ceea ce este posibil să se întâmple cu tine, cu grupul tău de rugăciune sau cu biserica ta. Deci, nu amâna!
„O nădejde amânată îmbolnăveşte inima, dar o dorinţă împlinită este un pom de viaţă.” (Proverbe 13:12).
„El hotărăşte din nou o zi: „Astăzi” - zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!” (Evrei 4:7).
Prin mărturiile prezentate şi pe această cale se poate reconstitui cadrul în care a avut loc această Mişcare de trezire. În esenţă, ele arată că este posibil să aibă loc o mare schimbare a vieţii spirituale. Putem trăi, la o scară mai mică sau mai mare, o închinare plină de pasiune chiar în zilele noastre.