Dumnezeu doreşte să ne recunoaştem nimicnicia - Zac Poonen

În Iov, capitolele 38-41, luaţi aminte la modul complet diferit în care a vorbit Dumnezeu lui Iov, în comparaţie cu modul în care au vorbit cei patru predicatori (care pretindeau a-L reprezenta). Dumnezeu nu l-a acuzat nici măcar o dată pe Iov că ar fi păcătuit în secret, nici că era pedepsit pentru păcatele lui etc., etc., dar Iov a fost convins imediat şi s-a pocăit!! Ce lecţie putem cu toţii învăţa de aici despre cum să le vorbim oamenilor şi cum să le predicăm! Căile lui Dumnezeu nu sunt căile noastre. Mulţi predicatori încearcă să-i convingă pe oameni spunându-le despre păcatele pe care ei şi le imaginează că ceilalţi le-au comis. Dintr-o asemenea abordare nu rezultă nimic, exceptând faptul că predicatorii înşişi îşi sporesc vina înaintea lui Dumnezeu, datorită vorbirii cu spiritul Acuzatorului. Totuşi, Dumnezeu, în marea sa îndurare şi milă, îi vorbeşte omului într-un cu totul alt mod – iar omul este atât de deplin convins de păcatele sale încât spune: „O, Doamne, sunt pervertit, sunt nimic. Mă pocăiesc. Te rog să mă ierţi.” Dumnezeu îi conduce pe oameni la pocăinţă prin bunătatea Lui (Romani 2:4).